14,797 matches
-
Manase și Efraim. 2. Au dat de știre lui Iacov, și i-au spus: "Iată că fiul tău Iosif vine la tine." Și Israel și-a adunat puterile, și s-a așezat pe pat. 3. Iacov a zis lui Iosif: "Dumnezeul Cel Atotputernic mi s-a arătat la Luz în țara Canaan, și m-a binecuvîntat. 4. El mi-a zis: "Te voi face să crești, te voi înmulți, și voi face din tine o ceată de popoare; voi da țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
-o pe capul lui Efraim, care era cel mai tînăr, iar mîna stîngă a pus-o pe capul lui Manase; înadins și-a încrucișat mîinile astfel, căci Manase era cel dintîi născut. 15. A binecuvîntat pe Iosif și a zis: "Dumnezeul, înaintea căruia au umblat părinții mei, Avraam și Isaac, Dumnezeul, care m-a călăuzit de cînd m-am născut, pînă în ziua aceasta, 16. Îngerul, care m-a izbăvit de orice rău, să binecuvinteze pe copiii aceștia! Ei să poarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
iar mîna stîngă a pus-o pe capul lui Manase; înadins și-a încrucișat mîinile astfel, căci Manase era cel dintîi născut. 15. A binecuvîntat pe Iosif și a zis: "Dumnezeul, înaintea căruia au umblat părinții mei, Avraam și Isaac, Dumnezeul, care m-a călăuzit de cînd m-am născut, pînă în ziua aceasta, 16. Îngerul, care m-a izbăvit de orice rău, să binecuvinteze pe copiii aceștia! Ei să poarte numele meu și numele părinților mei, Avraam și Isaac, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
au aruncat săgeți și l-au urmărit cu ura lor. 24. Dar arcul lui a rămas tare, și mîinile lui au fost întărite de mîinile puternicului lui Iacov: și a ajuns astfel păstorul, stînca lui Israel. 25. Aceasta este lucrarea Dumnezeului tatălui tău, care te va ajuta; aceasta este lucrarea Celui Atotputernic, care te va binecuvînta cu binecuvîntările cerurilor de sus, cu binecuvîntările apelor de jos, cu binecuvîntările țîțelor și ale pîntecelui mamei. 26. Binecuvîntările tatălui tău întrec binecuvîntările părinților mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
făcut?" 16. Și au trimis să spună lui Iosif: "Tatăl tău a dat porunca aceasta înainte de moarte: 17. "Așa să vorbiți lui Iosif: "Oh! iartă nelegiuirea fraților tăi și păcatul lor, căci ți-au făcut rău!" Iartă acum păcatul robilor Dumnezeului tatălui tău!" Iosif a plîns cînd a auzit cuvintele acestea. 18. Frații lui au venit și s-au aruncat ei înșiși cu fața la pămînt înaintea lui, și i-au zis: "Suntem robii tăi!" 19. Iosif le-a zis: "Fiți fără teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
homini deus est», având ca și consecință scoaterea „sacrului” din orice spațiu: Dumnezeu este o invenție a omului care, atunci când nu este inutilă, este periculoasă. Pe lângă aceasta, pentru psihanaliză - cel puțin pentru o mare parte a ei - credința într-un Dumnezeu transcendent nu este altceva decât «o nevroză obsesivă universală». Și asta în timp ce neopozitiviștii decretau, în virtutea principiului verificării, lipsa de sens nu doar a teoriilor metafizice, dar și a oricărei idei religioase. Cu alte cuvinte: absoluturi pământești asemenea atâtor negări ale
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
conștientizarea faptului că mântuirea de absurd nu este o construcție omenească și că acel sens care, omenește, nu poate fi construit, poate fi, omenește, invocat. De la lipsa sensului la invocație: convinși, ca să spunem cu Heidegger, că «de acum doar un Dumnezeu ne poate mântui». Asta numai dacă suntem conștienți de faptul că invocația este posibilă doar într-o lume invadată de nonsens și disperare. Lipsa sensului se transformă în angoasă, în acea «maladie mortală» care pentru Kierkegaard era disperarea. Iar «conștiința
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
noastre pe teorii filosofice schimbătoare». În volumul Sarea pământului, același cardinal Ratzinger scrie că « Substanța acestei credințe este ca noi să recunoaștem în Cristos pe Fiul lui Dumnezeu, viu, întrupat și devenit om; că prin El noi credem în Dumnezeu, Dumnezeul Treime, Creator al cerului și al pământului [...]». Aceste propoziții par a fi luate din sfântul Bonaventura. 4. «Fides et ratio»: pentru că «Biserica nu propune o filosofie proprie și nici nu canonizează o filosofie proprie în defavoarea altora» Fides et ratio, această
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
adulterul și altele asemănătoare, care nu implică un rău inconciliabil cu scopul ultim, tot astfel cum aportul lor nu include un bine care să conducă în mod necesar la scopul ultim». Voluntarismul lui Scotus este consecința directă a apărării transcendenței Dumnezeului infinit - o apărare fără compromisuri, care intră în coliziune cu teoreticienii „dreptului natural”, în care au întâietate mai degrabă criteriile păgâne decât cele creștine. În realitate ceea ce s-a spus despre voința lui Dumnezeu poate fi spus, respectând desigur proporțiile
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
care a îmbrățișat imperativul evanghelic al iubirii? „Veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul” (Gen 3, 5), vechea ispită a răsfățat instinctele noastre cele mai primitive: ridicarea omului deasupra omului; orgoliul luciferic al omului care s-a crezut un dumnezeu, care a avut pretenția de a se pune în locul lui Dumnezeu, de a-l elimina pe Dumnezeu - umplând pământul cu idoli însetați de sânge. Plecând și de aici, se poate vedea cât de actuală este gândirea franciscană: sărutarea leprosului este
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
acea vară chinuitoare a lui 1972. Muream, muream de plictiseală. Sunasem de mai multe ori acasă și mă plânsesem, și-i rugasem să mă lase să vin în București. Degeaba. Trebuia să rămân toată luna pe malul Dunării. Și trecuseră, Dumnezeule, abia două săptămîni! Epuizasem aproape toată rezerva de cărți pe care mi-o luasem cu mine. Mai aveam, necitite, doar două, cumpărate recent, și care nu-mi spuneau mare lucru. Una era o culegere de povestiri de Camus, "Exilul și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
lebădă fără capete, și mă apuc să scriu, oblic, începînd din colțul din stînga-sus până în cel dreapta-jos, trecând și peste spațiul rezervat adresei. Am procedat la fel și cu celelalte, asudând, scoțând limba, hlizindu-mă, chicotind, sorbind din cafea, înjurînd dumnezei tnami, dar nerupând și neștergând. Ah, și trăgîndu-mă de lobul urechii. Eco (iacă) rezultatele: 1. Un nume, un concept (definiție), un corpus de texte - iată ce pretinde, minimal, orice teorie a unui curent literar. Și este absolut evident că fiecare
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
-mi facă o vizită. Mie? Dar nu eram nici măcar prieteni. Cred că pentru el eram tot ce poate fi mai plicticos și mai conformist. Avea o grămadă de inși de viață, ca el, dacă vroia să continue cheful. Ce căuta, Dumnezeule, la mine la ora aceea? Am vorbit dezlânat vreo jumătate de oră și apoi Călin a tăcut. Am băut din cutii o vreme fără să mai zicem nimic, pentru ca brusc să-mi spună, uitîndu-se-n ochii mei: "Bătrîne, am cancer." "Poftim
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
tulburi ale anarhiei. Despre aceasta, însă, altădată. 169 Despre violență Sânt în general, un om care se mulțumește cu ce are și care nu-și dorește prea multe. Am văzut de curând o listă cu cei mai bogați scriitori și, Dumnezeule, cei mai bogați erau foarte bogați. Nu vreau să spun că nu i-am invidiat, pentru că nu m-ar crede nimeni. Umblând hai-hui prin Sinaia, nu insinuez că vilele răsărite peste tot ca ciupercile m-au lăsat complet rece. Totuși
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
slav. Din cauza acestui nume înșelător, de multe ori am primit scrisori din străinătate în care autorul mi se adresa cu Ms., Mrs. și chiar Miss... Iată primele mele - deocamdată doar amuzante - probleme de identitate... Privește acum numele meu de familie. Dumnezeule mare, ce nume e ăsta? It sounds Hke stones in a can, cum spune faimosul limerick. La Târgul de carte din Frankfurt, pe cilindrii de neon de la Centrul Internațional, sub fotografia mea scria Scărtărecu. Era singurul nume scris greșit, și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
s-a transformat în consternare și perplexitate. Balcanii nu răspund pozitiv la istorie. Federalismul lui Tito n-a servit la nimic. Ingineria socială a lui Miloșevici a fost o monstruozitate fascistă. Ingineria diplomatico-politico-militară a Vestului a fost un eșec răsunător. Dumnezeule, ce nou popor își mai revendică independența? Ce noi gropi comune se mai descoperă? Ce noi lagăre apar? Câte femei mai sânt violate? în ce localități se aud iar focuri de mitralieră? în criză de inginerii, oamenii maturi și responsabili
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de a repara ireparabilul. De fapt, toți până la unul pierdem jocul în care sîntem angrenați din cauza acestei mici erori tehnice care va fi, probabil, corectată în versiunea viitoare, Life II, sau cum se va fi numind. Computer games forever Ce Dumnezeu caut aici? Dar numele Lui nu este binevenit în aceste ținuturi. Aici sânt ghețuri eterne printre care curg râuri de lavă, sânt munți și prăpăstii. Cine sînt? Nu-mi pot aduce aminte. Tot ce văd în fața mea e peisajul măreț
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ocolească grupurile de microbiști. Din când în când, câte unul dintre aceștia răcnea înspăimîntător câte un slogan din cele de mai sus și era imediat urmat de un cor de urlete. Printre tineri erau și câteva fete, de asemenea liceene. Dumnezeule, ce era la gura lor! E probabil stupid, dar încă sânt șocat de fetele care vorbesc la fel de porcos ca și colegii lor. "Tu vorbești - îi spunea una celeilalte - care nici nu știi ce-i aia pulă? Să vorbești după ce o să
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
strămute, el a avut mărturie că a bine plăcut lui Dumnezeu... Acela a fost Enoh, pe când tu... - Ceea ce ai spus este aproape adevărat, îl întrerupse cel care zicea că-l cheamă Enoh. Numai că nu m-a luat la el Dumnezeu, m-au luat niște oameni din altă lume. Mulțimea se cutremură. Preotul vru să spună ceva, dar Enoh nu-i dădu răgaz. Întorcîndu-se spre mulțime, strigă: - De Lot și de Abraam ați auzit? Un fior trecu prin mulțime. Toți auziseră
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
puțini, și numai înțelepții săraci. Dar dacă vrei să le spui oamenilor adevărul, strecoară-l în țesătură de povești. N-au să-l creadă numaidecât, dar au să se deprindă cu el, cum s-au deprins și cu poveștile despre dumnezei. Nu le spune că zei nu se află nicăieri, spune-le că sunt, dar bate-ți joc de zei cu meșteșug. Leprosul și-a pierdut numai sănătatea și averea și a și început să-i blesteme: n-avea mult până
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
să lăcrimeze a fost Radu. Andrei care încercă să se abțină, nu reuși, iar acum plângea și el, liniștit. După aceste clipe de alinare sufletească, bătrânul își șterse ochii cu dosul mâinii și se adresă lui Radu: -Mă rog bunului Dumnezeu să-mi rânduie zile, măcar până acest copil se va căsători, ș-apoi, de voi pleca la cele veșnice, să știu că are cine să-i poarte de grijă și nu va rămâne chiar al nimănui. -Dumnezeu să vă asculte
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
învins prin lupta fățișă, deși dl. Baboi îndeamnă la răzmeriță, la ocuparea hangarelor cu bombe atomice! Vom muri cu milioanele dar cei rămași vor învia în calitățile omului primordial") Putem desfășura însă și o luptă pasivă: unirea în credința în Dumnezeul universal și făurirea unei vieți în paralel cu societatea neputincioșilor bogați, cantonarea în abstinență și absentism politic. Soluția ne trimite cu gândul la budism, la sacerdoții din Tibet. Adică omul să traiască singular în rugaciune și iubire. Domnul Stelian Baboi
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93030]
-
Zi, „calea care poate fi organizată nu este adevărata Cale”. Într-adevăr, însăși ideea unei biserici organizate, a unui cler îmbrăcat în sutane și a dogmelor religioase este complet contrară principiilor taoiste. Tao este un mod de viață, nu un dumnezeu și nici o religie. Literal, înseamnă „cale” sau cărare - o potecă pe care pășim în călătoria prin viață și care se conformează topografiei și ritmurilor proprii naturii. Orice cale în afară de tao este, prin definiție, un artificiu. Căile occidentale, care încearcă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
pământ. — Ce are? țip eu la ea. El pare că nu respiră. S-a pișat pe el. O pată neagră și umedă se formează pe pântecele lui. — Inima... sigur e la inimă... e bolnav de inimă... of Colin nu OF DUMNEZEULE COLIN NU! I-am dat băiatului capul pe spate și Îi fac respirație gură la gură. Haide odată nenorocitule Simt cum se scurge viața din el, cum căldura Îi părăsește trupul și Încerc să o readuc cu forța În el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
locul relei-voințe când el refuză să reacționeze. Îi palpez Încheietura. N-are puls. TRĂIEȘTE TRĂIEȘTE TRĂIEȘTE — Trebuie să trăiești, Îi spun eu cu blândețe. I s-au dat ochii peste cap. Femeia Îmi urlă În ureche, — COLIN... COLIN... OF NU DUMNEZEULE NU... Nu știu cât timp trece pe când stau alături de lucrul ăsta diform care zace În duhoarea propriilor lui secreții, ținând-o de mână pe femeie. Pot să aud sirenele și simt mâna pe umărul meu. — E-n regulă frățâne. Ai făcut mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]