13,416 matches
-
plimbare Prin țara adusă în sapă de lemn. Ne punem la colț, spre a fi pedepsiții Acestor Balcani cu miros de talcioc, Apoi implorăm să sosească misiții Și dăm viața noastră pe-un gram de noroc. Pe noi nu ne doare nici propria dramă, Trăim insensibil și inconștient, Ne punem prostia și jalea în ramă, Iar sufletul plânge, rămas repetent. 23 iunie 2011 Promisiune Te voi stoarce de iubire cu o patimă nebună, Vom lua totul de la capăt, plus efortul de
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
chiar Rai, Te cauți, te tulburi Și pleci. Și mai stai. Îți mângâi trăirea, Extragi ideal, Renegi subterfugii, Te rupi de banal, E greu. Imposibil, Vor spune destui, În propria-ți dramă Tu bați câte-un cui Și cuiul te doare, Injecții nu ai, Te ceartă, simbolic, Un Iad și un Rai. În tine e moarte, În tine - prăpăd, Dar ochii din suflet Cu dragoste văd Că lupți pentru viață Cu patimi firești, Mai treci un examen Când știi cine ești
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
În tine e moarte, În tine - prăpăd, Dar ochii din suflet Cu dragoste văd Că lupți pentru viață Cu patimi firești, Mai treci un examen Când știi cine ești, Când n-ai laitmotive Și mori repetat, Când nu te mai doare Decât un oftat, Oftatul se-agață, Oftatul e scai, E tot ce rămâne, E tot ce mai ai, Iar tu rupi din tine Și simți că ești fad, Te pui ca o cruce În Rai și în Iad. 7 iulie
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
noi, În menghina lumii urlăm amândoi. Venim și ne ducem, zâmbim și forțat, Ce dulce trăire, ce vis repetat, Îți plouă cu mine, Îți ninge cu noi, În menghina lumii urlăm amândoi. Eu sunt o nălucă, tu ești ideal, Ne doare același ciudat areal, Îmi plouă cu tine, Îmi ninge cu noi, În menghina lumii urlăm amândoi. 24 iulie 2011 Bulimie din toate durerile omenești eu mi-am tăiat felia cea mai groasă pe urmă am mușcat din ea cu poftă
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
fără soț ne facem pari. Suntem asediați de-un trai dement, Reduta noastră a ajuns ruină, Noi punem la revere câte-o vină Și smulgem, din iluzii, agrement. Lovim în toți, lovim în noi, intens, Ce pătimaș rostim înjurătura, Ne doare viața. Nu ne doare gura Atunci când facem glume fără sens. Schimonosiți de patimi contra cost Ne deplasăm, cu lăutari, spre moarte, Călcăm pe vise și pahare sparte, Fachiri ratați și condamnați la post. Lăsați-mă să plâng pentru voi toți
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
pari. Suntem asediați de-un trai dement, Reduta noastră a ajuns ruină, Noi punem la revere câte-o vină Și smulgem, din iluzii, agrement. Lovim în toți, lovim în noi, intens, Ce pătimaș rostim înjurătura, Ne doare viața. Nu ne doare gura Atunci când facem glume fără sens. Schimonosiți de patimi contra cost Ne deplasăm, cu lăutari, spre moarte, Călcăm pe vise și pahare sparte, Fachiri ratați și condamnați la post. Lăsați-mă să plâng pentru voi toți, Să fiu un bocet
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
odată aducea pensia de două ori pe zi (la matineu și seara) fluiera romanțe în fața porților de carton poate că acest personaj ambiguu rămâne doar o iluzie definitivă așa cum e viața însăși atunci când numeri vise ca pe niște ani ne dor imposibile reîntoarceri nimic nu mai vine înapoi mersul înainte lasă genunchilor doar dreptul de a pocni reumatici 4 noiembrie 2011 Plaja unor inimi desenate câteva inimi împrăștiate pe o plajă pustie un deget arătător a desenat înainte de apus forma perfectă
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
stau ca mărturie și astăzi și vorbesc urmașilor de faptele și credința lor. Vedeți! Și gândiți-vă ce conducători vrednici și credincioși erau, pe care i-am avut noi! Erau trup și Suflet pentru Popor. El era inima Poporului. Îl durea de popor de oameni pe care îi conducea și îi apăra de dușmani din afara țări. Astăzi ce am ajuns? Vin străini și ne calcă pe noi, în Țara noastră, ne dau ei legi după pofta lor. Noi am fost un
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
cutia cu țigări și i-am oferit una. Am aprins În tăcere țigările pentru amândoi. — Ascultă, Întâi de toate, nu sunt un băiat de-al lui Red. Chiar sunt detectiv particular, așa cum ți-a zis și omul ăla. Dar mă doare maxilarul și, dacă nu-mi răspunzi la toate Întrebările, numele tău e cel pe care tipii de la Alex Îl vor scoate din pălărie pentru a face excursia până la lama ghilotinei drept pedeapsă pentru omorul de la pensiunea Tillessen. Bock Înțepeni pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
asta, măcar, o să apuc să văd spectacolul. — Și Întâmplător are În rândul personalului câțiva soldați prietenoși care să te Îndrume la locul tău, nu-i așa? N-o să-ți placă. — Dacă o să Încep să mă strâmb de nemulțumire, o să mă doară, bine? Mi-am aprins o țigară. Am dat cu banul În gând și am pierdut. Urma să-i spun fără ocolișuri: Îți mai aduci aminte de bărbatul mort din liftul de serviciu? — Ca și cum tocmai am aflat că am lepră, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ridic din pat ca să mă uit la el, m-am ridicat de pe burtă și am țipat de durere. Strigătul meu a adus un bărbat la marginea patului. — Isuse, am articulat eu, simțind cum Începea să-mi curgă transpirația pe frunte. Doare mai rău decât durea acolo afară. — E din cauza medicamentului, mă tem. Bărbatul avea În jur de patruzeci de ani, dinți ca de iepure și un păr pe care probabil că-l Împrumutase de la o saltea veche. Era groaznic de slab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mă uit la el, m-am ridicat de pe burtă și am țipat de durere. Strigătul meu a adus un bărbat la marginea patului. — Isuse, am articulat eu, simțind cum Începea să-mi curgă transpirația pe frunte. Doare mai rău decât durea acolo afară. — E din cauza medicamentului, mă tem. Bărbatul avea În jur de patruzeci de ani, dinți ca de iepure și un păr pe care probabil că-l Împrumutase de la o saltea veche. Era groaznic de slab, cu un trup care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
fi fost adormit, doar că nu-l mai supravegheam pe Mutschmann la fel de atent cum ar fi trebuit. Habar nu aveam de cât timp neprețuit era conștient. M-am dat jos cu grijă și am Îngenuncheat lângă patul lui. Încă mă durea când stăteam În fund. El rânji groaznic și mă apucă de mână: — Mi-am adus aminte, zise el. — A, da? am spus plin de speranță. Și ce anume ți-ai amintit? — Unde ți-am văzut fața. Am Încercat să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cu provizii pentru iarnă. Singurul care lenevește este greierașul care cântă vesel fără să se gândească la ce îl așteaptă. Toata natura e în schimbare. Toamna a căzut Nistor Elena, S.A.M. Valea-Seaca Toamna a căzut Peste parcul mut. Tainicule dor, În zadar te-alint; Trandafirii mor Visurile mint. Toamna trece-acum Învelită în fum Unde-i ruginiul Parcului cel mut? Trandafirii mor Visurile mint. Nouraș Nistor Elena, S.A.M. Valea-Seaca Nouraș e-un băiețel, Harnic deși-i mărunțel Unde e căsuța
DE LA COPII ADUNATE… by Gabriela Irimia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/778_a_1738]
-
Nu mai găsim decât răcoritoare și alune pe care le ronțăim flămânzi. despre secetă Ploile vin și pleacă. Rămâne setea pământului. Ca una din acele amintiri pe care vrem în zadar să le expulzăm din memorie și care uneori ne dor fără nici un motiv aparent. Dincolo de ploi, e un pământ roșcat, cu cactuși crescuți înalți, aproape ca niște arbori, sub un cer gol, pe care soarele pare un fel de rană fierbinte. Pământul - în cea mai mare parte a Mexicului ― suferă
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
vor face copii și vor crăpa fără să aibă habar că în afară de fericirea lor imbecilă mai există pe lume și alte lucruri. îmi acceptam damnarea cu ură, rușine și sarcasm. Respiram, aproape leșinat de suferință, aerul rece și întunecat. Mă durea capul, îmi simțeam sexul umed între pulpe. De ce trebuia să fiu, totuși, atât de chinuit? De ce trebuia să iubesc și să doresc atât de mult ceea ce disprețuiam? Mă ridicam și umblam prin parcul în formă de scoică, plin de garduri
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ciudat eram pe atunci! Ce moale, ce neformată, ce disponibilă era carnea psihicului meu! Testiculele mele aveau circumvoluții, lobi și ventricule, pe când creierul meu secreta spermiile visării. înserările galbene care se așterneau ca niște cearșafuri pe blocurile 105 vechi mă dureau de parcă ar fi fost propria rr ea piele și simțeam casele părăginite ca pe niște organe interne. Eram înăuntru și afară, sus și jos, asemenea unui embrion în burta neagră a lumii. îmi închipuiam câteodată că sânt întors pe dos
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
să se apropie rapid de mine. Visam că am sâni și vulvă, eram totul, bărbat și femeie, copil și bătrân, vierme și Dumnezeu, totul învelit într-o febră năucitoare. Dar, deși eram totul - câtă frustrare! câtă neîmplinire! câtă nebunie! cât dor! De parcă totul, ca să se rotunjească într-un Hipertot de negândit, de neatins decât cu tentaculele fierbinți ale febrei și pasiunii, s-ar fi acuplat cu nimicul, cu vidul ruinat și viermănos. Eram bolnav de dorul de a deveni Dumnezeu. De când
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
țin ca în toamna asta biserica să fie sfințită, Aștept așadar un răspuns de la tine și cât mai grabnic dacă e posibil, Și urările duhovnicești ale părintelui, de bine, sănătate, bucurie, întreaga retorică a sfârșitului, Cât trebuie să-l fi durut pe Theo scrisoarea asta! O pun din nou în plic și-l strecor undeva la sfârșitul caietului meu, el tot nemișcat în fotoliu, o albină bâzâind în jurul lui, nu-i dă nici o atenție, Theo! dormi? Nu! mișcându-se imperceptibil, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
din caietul albastru ar putea avea vreo legătură cu, În noaptea aceea am umblat ca un bezmetic pe străzi, mă bucuram de frigul uscat de afară care îmi mai potolea arsurile, cred că, da! mi-amintesc că ceea ce m-a durut mai mult n-a fost atât situația în sine, cât, eh! orgoliul vârstei! acum pot să recunosc, m-au jignit foarte tare cuvintele acelui bărbat gol din patul femeii cu care eu însumi, Cine-i puștiul? a întrebat el, Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să înțeleagă, Ai aflat taina, Theo? curios, Daniel vrea să știe, Acea toamnă cu frunzele îngălbenite de soare ține puțin, o rafală mai puternică de vânt și a împrăștiat toate frunzele, și-n acea scurtă toamnă mi se face dureros dor de ea, toamna asta n-am s-o mai văd, anul trecut am văzut-o cu ochii mei teferi pentru ultima oară, dar o port în mine toamna aceea, Vrea să-mi spună ceva și eu nu înțeleg, el tace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
deasupra genunchiului, cum pot avea încredere în inima asta ce-aleargă mânzește, cum să las inima asta de acum să vorbească în numele sufletului meu, înșelătoare e încrederea în hârtia albă, ai impresia că e de ajuns să spui ce te doare pentru a primi leacul tămăduitor, te face numai să vorbești și nimic mai mult, n-are cum să te vindece, o mână prietenoasă se oprește pe umărul meu, părintele Ioan a murit! Dumnezeu să-l ierte! Pădurea întreagă a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să ne-ajute, amin, scrisoarea în buzunarul cămășii cu mânecă scurtă, soarele deja pe cer după orânduiala de la început a lumii, pe marginea drumului alunii crescuți în nevinovată sălbăticiune, cunosc fiecare cotitură, fiecare colțișor de drum, fiecare piatră și mă doare acum când ochii mei întâlnesc peste tot prin iarbă, pe sub copaci, resturile dezmățului omenesc din zilele trecute, în cercuri de pietre cenușă stinsă, cutii, hârtii, grămăjoare de lemne nearse și câinii mănăstirii scormonind prin iarbă, nesățioși, opt ani de zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
comune, care s-au suprapus pe anumite locuri, Am datoria să-i dau șansa să aleagă, tace părintele câteva clipe, apoi se-ntoarce spre mine, privindu-mă adânc cu ochii lui blânzi, Și tu, fiul meu, pe tine ce te doare? Așa proceda întotdeauna părintele Ioan, îți povestea cine știe ce, și orice fel de poveste și apoi dintr-o dată se-ntorcea spre tine, întrebându-te de necazul tău și cel întrebat nu avea cum să scape din strânsoarea blândă a ochilor săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pe viu, ca și cum ți-ai trage pe viu un rând de piele de pe tine, dar nu-ți pară rău după ea, fiindcă nu-i pielea ta, e o piele culturală, livrescă, o s-o regreți pentru că e frumoasă și-o să te doară să renunți la ea, dar dacă vrei să afli cu adevărat care ți-e chemarea trebuie să te lepezi de ea, după această operație vino la mine să-ți deschid Cartea și vom vedea apoi ce-i de făcut, Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]