12,214 matches
-
(n. 17 decembrie 1905, Fălticeni - d. 14 august 1984) a fost un critic literar, dramaturg și filosof esoteric român, elev al filosofului francez René Guénon. S-a născut pe data de 17/30 decembrie 1905 în orașul Fălticeni, ca fiu mai mare al lui Octav Lovinescu, avocat, și al Anei Cetățeanu. Tatăl, frate cu criticul literar Eugen Lovinescu, se trăgea din comuna
Vasile Lovinescu () [Corola-website/Science/298905_a_300234]
-
(15 noiembrie 1886 - 7 ianuarie 1951) a fost un filosof și un gânditor esoteric francez. s-a născut la 15 noiembrie 1886, în Blois, pe malul stâng al Loirei. În 1904, a venit la Paris, înscriindu-se la Colegiul Rollin, ca student la matematici. În 1908, Guénon era deja implicat
René Guénon () [Corola-website/Science/298917_a_300246]
-
eticii occidentale, ca de altfel și cea a filosofiei occidentale, își are începuturile în Grecia antică. Principalele nume menționate atunci când se vorbește de etica grecească sunt Socrate, Platon, Aristotel. Chiar dacă se poate urmări un fir roșu în ideile celor trei filosofi menționați, teoriile etice dezvoltate de cei trei sunt destul de diferite în esență. Socrate nescriind nici o lucrare, fiind partizanul unei tradiții orale în ceea ce privește filosofia, principale sale idei etice sunt desprinse din dialogurile lui Platon, în special Euthyphron, Laches, Menon, acesta din
Etică () [Corola-website/Science/298935_a_300264]
-
(n. 15 februarie 1564 - d. 8 ianuarie 1642) a fost un fizician, matematician, astronom și filosof italian care a jucat un rol important în Revoluția Științifică. Printre realizările sale se numără îmbunătățirea telescoapelor și observațiile astronomice realizate astfel, precum și suportul pentru copernicanism. Galileo a fost numit „părintele astronomiei observaționale moderne”, „părintele fizicii moderne”, „părintele științei”, și
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
sa sateliți galileeni), și observarea și analiza petelor solare. Galileo a lucrat și în știința aplicată și în tehnologie, îmbunătățind tehnica de construcție a busolelor. Susținerea de către Galileo a copernicanismului a dus la controverse în epocă, o mare majoritate a filosofilor și astronomilor încă susținând (cel puțin declarativ) viziunea geocentrică cum ca Pământul ar fi centrul universului. După 1610, când a început să susțină public heliocentrismul, a întâmpinat o puternică opoziție din partea a numeroși filosofi și clerici, doi dintre aceștia din
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
în epocă, o mare majoritate a filosofilor și astronomilor încă susținând (cel puțin declarativ) viziunea geocentrică cum ca Pământul ar fi centrul universului. După 1610, când a început să susțină public heliocentrismul, a întâmpinat o puternică opoziție din partea a numeroși filosofi și clerici, doi dintre aceștia din urmă denunțându-l inchiziției romane la începutul lui 1615. Deși la acea vreme a fost achitat de orice acuzație, Biserica catolică a condamnat heliocentrismul ca fiind „fals și contrar Scripturii” în februarie 1616, iar
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
telescopice asupra sateliților lui Jupiter, folosindu-și observațiile ca argument în favoarea teoriei copernicane heliocentrice a universului ca alternativă la teoriile geocentrice dominante de origine ptolemaică și aristoteliană. În anul următor, Galileo a vizitat Roma pentru a-și prezenta telescopul influenților filosofi și matematicieni iezuiți de la Collegio Romano, și pentru a-i lăsa să vadă cu ochi lor realitatea celor patru sateliți ai lui Jupiter. În timpul șederii la Roma a devinit membru al Accademia dei Lincei. În 1612, opoziția față de teoria heliocentrică
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
legile naturii sunt matematice. În "Il Saggiatore", el scria „Filosofia este scrisă în această mare carte, universul ... este scris în limba matematicii, iar personajele sunt triunghiuri, cercuri și alte figuri geometrice; ... .” Analizele sale matematice reprezintă o nouă dezvoltare a tradiției filosofilor scolastici târzii, pe care i-a învățat Galileo când a studiat filosofia. Deși a încercat să rămână loial Bisericii Catolice, urmărirea rezultatelor experimentale și a interpretării lor celei mai oneste, au dus la respingerea supunerii oarbe față de autoritatea acesteia, atât
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
autoritatea acesteia, atât religioasă cât și filosofică, în chestiuni științifice. Aceasta a ajutat la separarea științei de filosofie și de religie, un progres semnificativ al gândirii umane. După standardele vremii, Galileo era adesea dispus să-și schimbe opiniile în conformitate cu observațiile. Filosoful modern Paul Feyerabend a observat și aspectele aparent incorecte ale metodologiei lui Galileo, dar a concluzionat că metodele lui Galileo pot fi justificate retroactiv de rezultatele lor. Întreaga lucrare a lui Feyerabend, "Împotriva Metodei" (1975), a fost dedicată unei analize
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
mai târziu le-au schimbat numele în "sateliții galileeni" în cinstea lui Galileo. O planetă cu alte planete pe orbita ei nu se conforma principiului cosmologiei aristoteliene, conform căruia toate corpurile cerești se rotesc în jurul Pământului, și numeroși astronomi și filosofi au refuzat inițial să creadă că Galileo ar fi descoperit așa ceva. Observațiile sale au fost confirmate de observatorul lui Christopher Clavius și a fost primit ca un erou la sosirea la Roma în 1611 Galileo a continuat să observe sateliții
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii", a fost adesea prins în propriile erori logice și uneori a părut a fi un prost. Într-adevăr, deși Galileo spunea în prefața cărții sale că personajul este denumit după un faimos filosof aristotelian (Simplicius în latină, Simplicio în italiană), numele „Simplicio” în italiană are și conotația de „om cu gândire simplă”. Această prezentare a lui Simplicio a făcut ca "Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii" să pară o carte ce
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
păreri actuale asupra chestiunii Galileo ca alcătuind ceea ce el numea „un caz simptomatic ce ne permite să vedem cât de profundă este astăzi îndoiala față de era modernă, tehnologie și știință.” Unele din ideile pe care le cita erau cele ale filosofului Paul Feyerabend, pe care l-a citat: „Biserica în vremea lui Galileo stătea mult mai aproape de rațiune decât Galileo însuși, și ea lua în considerație și consecințele etice și sociale ale învățăturilor lui Galileo. Verdictul său împotriva lui Galileo a
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
de dezrădăcinare (vezi poemul "Exodul"), de dificultatea de a scrie în franceză, desi va ajunge să stăpânească franceză scrisă într-un timp relativ scurt. Determinanta pentru evoluția spirituală a lui Benjamin Fondane a fost întâlnirea, în primăvara anului 1924, cu filosoful rus Lev Șestov, precum și cu scrierile lui Friedrich Nietzsche și Søren Kierkegaard. Personalitatea lui avea să se exprime cel mai convingător în activitățile de interpret și teoretician al poeziei moderne. În acest domeniu, gândirea lui a atins punctul de maximă
Benjamin Fondane () [Corola-website/Science/297749_a_299078]
-
poème", "Poèmes épars". Ideile de rătăcire, de exil printre oameni, de paradis pierdut, de univers al copilăriei că stare de grație sunt centrale poeziilor sale. Nu întâmplător este asimilat adeseori evreului rătăcitor că tip universal al intelectualului, în speță al filosofului neliniștit, interogativ, care caută soluții pe care nu le va afla nicicând. În timpul ocupației germane a Franței este arestat de către Gestapo împreună cu sora să mai mare Lină, în urma unui denunț cu privire la faptul că erau evrei. Amândoi au fost închiși în
Benjamin Fondane () [Corola-website/Science/297749_a_299078]
-
fost împărțită după metoda nord-sud, statele sud, mediteraneene, având multe în comun, o altă regiune cu caracteristici comune fiind constituită din zonele nord-atlantică și baltică. În timpul Renașterii, opoziția conceptuală fundamentală era între nord și sud. Gânditorul care a deschis calea filosofilor iluminiști spre ideea de Europa de Est a fost Voltaire, cel care și-a elaborat propria perspectivă asupra continentului privind de la vest la est, și nu de la sud spre nord. Europa de Vest a fost cea care a "inventat" Europa de Est ca pe jumătatea ei
Europa de Est () [Corola-website/Science/297783_a_299112]
-
decât la considerații de ordin politico-social. Wittgenstein ar fi spus chiar că "revoluția este un proces treptat" și că "Lenin s-a așezat la volanul unui automobil scăpat de sub control". Adesea făcea comentarii neplăcute la adresa marxismului. Wittgenstein este genul de filosof pe care nu îl înțelegi doar din cărțile sale, ci trebuie să vezi cum a trăit. El avea o manie a exactității, astfel că scria foarte puțin, iritandu-l și pe Russell care i-a angajat o stenografă. Făcea parte
Ludwig Wittgenstein () [Corola-website/Science/297773_a_299102]
-
manie a exactității, astfel că scria foarte puțin, iritandu-l și pe Russell care i-a angajat o stenografă. Făcea parte dintr-o bogată familie austriacă, tatăl fiind unul dintre cei mai importanți industriași din industria oțelului din Austro-Ungaria, însă filosoful și-a donat întreaga avere moștenită surorilor lui. Singura lucrare publicată antum, "Tractatus logico-philosophicus", a fost scrisă mai mult în timpul primului război mondial. Prima încercare de publicare i-a fost refuzată. Apoi, publicarea lucrării a reușit cu ajutorul lui Russell și
Ludwig Wittgenstein () [Corola-website/Science/297773_a_299102]
-
a acestei distincții, a afirmat că “este o lucrare excelentă, dar poate fi obținut și doctoratul astfel”. Lucrarea i-a influențat și pe membrii "Cercului de la Viena". Wittgenstein s-a văzut ca în postura de disident în acest cerc de filosofi. Deseori când venea la discuții, citea versuri din Rabindranath Tagore. El îi considera în centrul culturii pe scriitori și muzicieni pe artiști ca Goethe, Schiller, Mozart, ei fiind văzuți ca “adevărați fii ai Domnului”. Considera filosofia inferioară poeziei: “Cum poate
Ludwig Wittgenstein () [Corola-website/Science/297773_a_299102]
-
se reduce la propoziție, deoarece numai aceasta are sens și numai în contextul ei poate numele să aibă o semnificație (3.3). Gândirea conține numai posibilitatea unei stări de lucruri. Ceea ce poate fi gândit este și posibil (3.02). Pentru filosoful austriac există două tipuri de spațiu logic, unul bivalent (spațiul da-nu) și unul polivalent. Se pune semnul identității între gândire, imagine, imagine logică și propoziție. Ele sunt modele ale realității (relație izomorfă între două fapte, unul logic și unul
Ludwig Wittgenstein () [Corola-website/Science/297773_a_299102]
-
stările de lucruri atomare care conțin obiecte sunt conținute de stări de lucruri. Obiectul este definit de Wittgenstein ca fiind simplu (2.02), substanța lumii (2.021), incolor (2.032), stabil (2.027). Prin urmare, obiectele la care se referă filosoful nu sunt cele accesibile prin experiență. Aceste însușiri sunt menționate apofatic, ca într-un discurs despre Dumnezeu, se menționează însușirile pe care nu le are. Ele nu pot fi descrise, nu pot fi indicate ostentativ, folosind expresii ca: acesta, aceasta
Ludwig Wittgenstein () [Corola-website/Science/297773_a_299102]
-
anul 1768. Mai întâi Goethe trebuia să se adapteze hainelor și manierelor, stilului elegant de viață, pentru a fi acceptat de noii concetățeni. În acest timp o plăcere pentru el era, participarea la cursurile lui Christian Gellert, un poet și filosof etic iluminist. De asemenea participa și la cursurile de desen ale pictorului și sculptorului Adam Oeser,directorul Universității din Leipzig. În acest timp scrie primele poezii, "Neue Lieder" („Cântece noi”), pătrunse de un lirism puternic și elevat, precum și o comedie
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
și autorul o istorie interesantă. Ele au fost redescoperite treptat, dintre care Poetica abia în perioada Renașterii, deci unele dintre ele pot rămîne necunoscute și pînă în prezent. După moartea lui Teofast, urmașul lui Aristotel la conducerea școlii, lucrările marelui filosof sunt duse în Asia Mică, unde putrezesc în subsoluri, fiind readuse la Atena pe la 100 î.e.n. În 86 î.e.n., sunt aduse la Roma și ajung mai târziu până la Andronicus din Rodos. Vastul sistem filosofic și științific conceput de Aristotel, uimitor
Aristotel () [Corola-website/Science/297816_a_299145]
-
observate în natură, și este subiectul disciplinei chimie. Ideea că materia este alcătuită din unități discrete este o idee foarte veche, care apare în multe culturi antice, cum ar fi Grecia și India. Cuvântul „atom” a fost inventat de vechii filosofi greci. Cu toate acestea, aceste idei își aveau fundamentul mai mult în raționamentele filozofice și teologice, decât în dovezi și experimente. Ca urmare, vederile lor asupra felului cum arată și cum se comportă atomii erau incorecte. Ele nu puteau nici
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
literaturii medievale daneze. Odată cu iluminismul, a venit Ludvig Holberg ale cărui comedii se joacă încă. Romantismul l-a influențat pe scriitorul de talie mondială Hans Christian Andersen, celebru pentru poveștile și povestirile sale, cum ar fi "Rățușca cea urâtă", iar filosoful contemporan Søren Kierkegaard a influențat existențialismul. La sfârșitul secolului al XIX-lea, literatura era văzută ca mijloc de influență a societății. Denumită Progresul Modern, această mișcare a fost promovată de Georg Brandes, Henrik Pontoppidan (laureat al Premiului Nobel pentru Literatură
Danemarca () [Corola-website/Science/297801_a_299130]
-
Nexø, Hans Scherfig, Tom Kristensen, Klaus Rifbjerg, Dan Turéll, Tove Ditlevsen, Inger Christensen și Peter Høeg, o parte dintre lucrările lor fiind studiate în școli. Filosofia daneză are o lungă tradiție ca parte a filosofiei occidentale. Poate cel mai influent filosof danez este Søren Kierkegaard, creatorul existențialismului creștin. Kierkegaard a avut câțiva adepți danezi, între care se numără Harald Høffding, care ulterior s-a alăturat pozitivismului. Printre alți adepți ai lui Kierkegaard se numără Jean-Paul Sartre, care a fost impresionat de
Danemarca () [Corola-website/Science/297801_a_299130]