14,807 matches
-
un bărbat de 35-40 de ani, îmbrăcat într-un costum ponosit gri-șoarece, udat de ploaie din cap până în picioare. Se sprijină pe două cârje lungi din lemn, demodate. Unul dintre picioare este strâmb ca o paranteză, parcă nu ar avea genunchi, celălalt atârnă inert, balansându-se fără control la fiecare mișcare a cârjelor. Niciunul dintre ei nu cere mila nimănui, nici nu au „intrat în față”, așa cum spune legea nescrisă a rândului. Cei din jur îi privesc cu nedisimulată admirație, ba
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
găsit „atâtea sarmale”. Nu-i răspund nimic, doar îi întind caserola mea, fata ia direct cu mâna două sarmale, le îndeasă într-un colț de pâine scos de sub bluză, se așază lângă mine și începe să mănânce în tăcere. Cu genunchii strânși la gură, privesc cum zeci, sute, mii de oameni se scurg unul după altul pe Dealul Patriarhiei. Nu știu de ce, dar îmi vine să strig de bucurie. Abia acum cred că am înțeles ce este pelerinajul, îmi vine să
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
existențial din 1990, oamenii aceștia, în cea mai mare parte orășeni, locuind în zone neatinse de criză, nu au îmbrățișat forme mai „soft” de religiozitate urbană și au ales să vină aici, la Prislop : dormitul înghesuit în microbuze, mâncatul pe genunchi din pachetele aduse de acasă, toaleta pe pantele dificile din împrejurimi. De ce ? Grupul din care face parte a ajuns la Prislop în jurul orei 3 dimineața, pe un frig înțepător. Odată parcat microbuzul, toți parti cipanții, mai puțin șoferul, s-au
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
niște icoane vechi, rezemate de trunchiul unui brad, și lumini de la o candelă de stearină aruncată într-o cutie goală de conserve. Nu, nu cred că este un fals călugăr, așa cum se pot vedea adesea în pelerinaje. Se roagă în genunchi, cu capul în cetina de brad. Recunosc că imaginea este destul de tare și ține de „miracolul pelerinajului”, dar și de tendința de „sacralizare spontană” a spațiului, des întâlnită în astfel de situații. Bărbat, cam pe la 50 de ani, îmbrăcat extrem de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de lemn a apărut de numărate ori la televizor. Este un personaj exotic, cel despre care ProTV a spus cu puțină vreme în urmă, în octombrie 2012, că „vinde ulei de salată pe post de mir de la Ierusalim”. Stă în genunchi, aplecat, înconjurat însă de mai multe persoane, femei în vârstă. Mă apropii și-l aud pe „Părintele Arsenie”, după cum se recomandă, spunând cu voce joasă, monotonă : „Oameni buni, de păcate te lepezi cum te lepezi de o haină, după ce ai
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de plastic. „Cristina, stai aici să luăm și noi o cruciuliță, să ți-o pui la gât”, spune o femeie către fetița de 10-12 ani care o însoțește și nu înțelege prea bine de ce mama sa este aproape așezată în genunchi lângă bărbatul bărbos și pletos ce bolborosește cuvinte greu inteligibile. Privindu-l cum împărțea borcanele cu ulei și vorbe bune pentru toți cei din jur, m-am întrebat dacă nu cumva el îndeplinea rolul preoților Bisericii „oficiale”, întotdeauna distanți, niciodată
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Biserica de zid”, acolo unde icoana a fost expusă spre închinare. Reporterii televiziunilor prezente în curtea mănăstirii vânează cu asiduitate grupurile de pelerini îmbrăcați în costume populare, cu prapori în frunte, precum și pe cei care dau ocol în coate și genunchi bisericuței de lemn, afundați în nisipul albicios din jur. Mai târziu, după ora prânzului, o mare de pături, saci de dormit, corturi și folii de plastic a luat în stăpânire aproape tot perimetrul disponibil al dealurilor din jur, indescriptibila combinație
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
al corpului feminin este evidențiat în studiul celebrului pelerinaj marial din insula grecească Tinos, studiat de americanca Jill Dubisch, care susține că asumarea deplină a durerii fizice (așa cum este cazul la Mănăstirea Nicula, unde se merge pe coate și în genunchi, pe piatră) este un mijloc de construcție identitară. Durerea devine „un limbaj feminin privilegiat care se desfășoară atât în viața cotidiană, cât și în practicile religioase” (Dubisch, 1995 : 34). Suferința femeilor, vizibilă, este și suferința provocată de statutul lor social
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
femei. 3. Fustă (planșa nr. 2) Fustă se confecționează pentru femei, în varianta vara-iarna, din același material că și vestonul. Croiala fustei este dreapta, lărgimea acesteia se stabilește în raport cu talia, iar lungimea este de cel putin 50 mm sub rotula genunchiului. Vestonul împreună cu pantalonul, la bărbați, si vestonul împreună cu fustă sau cu pantalonul, la femei, se poartă numai cu cămașă și cravată. 4. Cămașă cu mânecă lungă (planșa nr. 3) Cămașă cu mânecă lungă este de culoare bleu, croita drept, având
HOTĂRÂRE nr. 443 din 3 iunie 1999 pentru aprobarea Regulamentului privind portul, condi��iile de acordare şi descrierea uniformei, echipamentului de protecţie şi însemnelor distinctive ale pompierilor civili. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/124476_a_125805]
-
fără manșeta și este prevăzut cu două buzunare laterale. Modelul pantalonului este similar pentru bărbați și femei. 3. Fustă (planșa nr. ÎI) Croiala este dreapta, lărgimea se stabilește în raport cu talia, iar lungimea este de cel putin 50 mm sub rotula genunchiului. 4. Cămașă (planșele nr. I-III) Cămașă se confecționează în varianta mânecă lungă - mânecă scurtă, are culoarea gri deschis, este croita drept și este prevăzută cu un singur buzunar exterior pe piept, în partea stângă. Mânecile lungi sunt prevăzute cu
ORDIN nr. 208 din 19 aprilie 1999 pentru aprobarea Regulamentului privind portul uniformei de serviciu cu însemnul specific, modul de acordare şi forma acesteia, pentru personalul Autorităţii Rutiere Române - A.R.R. cu atribuţii de inspecţie şi de control. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/124477_a_125806]
-
meu era din Vatra Dornei și știa germana, și a Început să le explice că am fost la o familie... I-au spus atât: „Tu poți să pleci, ea să rămână”. Nu spun câte lacrimi s-au vărsat, numai În genunchi n-am stat ca să ne lase să plecăm. Nu știu, cred că tot Îngerul meu păzitor i-a Înduplecat și până la urmă ne-au lăsat să plecăm. Dar nu vă pot spune prin ce am trecut. (plânge) Umilințe și umilințe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Nistrului. Acolo a fost o scenă pe care o țin foarte bine minte. Lumea, totuși, a venit cu bagaje, dar le-au lăsat acolo: covoare... În toamna anului au fost foarte multe ploi, iar pe malul Nistrului era noroi până la genunchi și cei care au venit cu covoare persane, de care au avut, le-au pus pe jos: lumea călca pe persane ca să nu se Înece. Și sus pe deal stăteau ca ciorile cei care așteptau să ne ducă și să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
vara la Nistru la scăldat. Într-o zi ucrainencele de acolo au zis să trecem Nistrul, pe o insuliță care era la jumătate, dar nu exagerez. Era reflux sau nu știu ce, că atunci când am pornit, apa nu ne ajungea nici până la genunchi. La Întoarcere ele au pornit-o Înot. Și eu mă Învățasem să Înot, ca broasca. Dar știu că abia am putut să ajung la mal. Dacă nu aveam un Înger păzitor cred că mă Înecam - am ajuns plângând la malul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
fusese omorât acolo și, fiind ele două fete foarte frumoase, se pare că unui ofițer neamț i-a plăcut de ea și i-a ajutat să plece de acolo... Tot ea povestea că nemții luau copiii mici, Îi puneau pe genunchi și-i rupeau și-i aruncau ca pe... Și erau foarte Înspăimântați - ei au venit, dar În lagăr rămăsese mama lui și cu sora, iar acest tânăr s-a Întors ca să le aducă și pe ele; dar nu s-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
comune, că nu era groapă pentru fiecare om, și țin minte cred că o lună, sau după o lună, nu puteam să merg decât În patru labe. E o amintire, și acum mă văd cum umblam În coate și În genunchi, deși toată familia Își lua de la gură ca să-mi mai dea mie ceva, ca să mă refac - foarte greu m-am refăcut... Ei, după ce am ieșit și din această chestiune, nu v-aș putea spune cum, ce au făcut părinții, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
iar medicii - că erau mulți medici În ghetou, medici de Înaltă calificare și de Înaltă ținută - au pansat-o, i-au pus un fel de improvizație de ghips, cu placă, cu scândură, dar i-a rămas osul ieșit chiar de la genunchi și se vedea rotula când se mișca. Așa am urcat În vagoane. După ce am urcat În vagoane au venit niște avioane, au bombardat Clujul și zona fabricii de cărămidă, ne-au debarcat și ne-au obligat să mergem acolo, să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Ăia au fugit imediat În câmp, noi am rămas acolo: ne-a prins bombardamentul și mulți dintre noi s-au prăpădit și-n aceste bombardamente. Unui foarte bun prieten de-al meu i-a retezat o bombă ambele picioare de la genunchi - urla nenorocitul: „Împușcați-mă!”, că știa și nemțește. Nu l-au Împușcat - l-au dus, i-au amputat picioarele și... Foarte interesant, la Buchenwald era un bloc al invalizilor, ca un fel de vitrină: „Uite că noi nu-i ucidem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
halate de muncă, nu mi-au dat, că sunt comunistă; dacă le-au dat bocanci - vai de capul nostru, erau olandezi, cu talpă de lemn - nu mi-au dat, umblam desculță Încă În decembrie, de Crăciun, și zăpada era până la genunchi. Dar nici n-am tușit - am făcut un TBC după lagăr; 15 ani am fost tratată la sanatoriu de doctorul Mladin, care e mort acum, fie-i amintirea binecuvântată. Poate că soarta s-o fi răzbunat după asta, că acolo
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și i-a zis: „Să n-ai treabă, că ea este subalterna mea - eu am Învățat-o meserie și dumneata n-ai treabă cu ea”. Că tot timpul se agăța de mine, tot timpul a vrut să fiu pedepsită, În genunchi... Cam care erau pedepsele? Cele mai Îngrozitoare, În genunchi, câte 25... Am avut o colegă de școală al cărei tată era director la Banca Națională. Erau doi frați, pe nume Gundler. Și unul dintre acești Gundler s-a botezat - a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ea este subalterna mea - eu am Învățat-o meserie și dumneata n-ai treabă cu ea”. Că tot timpul se agăța de mine, tot timpul a vrut să fiu pedepsită, În genunchi... Cam care erau pedepsele? Cele mai Îngrozitoare, În genunchi, câte 25... Am avut o colegă de școală al cărei tată era director la Banca Națională. Erau doi frați, pe nume Gundler. Și unul dintre acești Gundler s-a botezat - a avut o domnișoară care-l educa, dar și familia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
coaja separat. Nu se arunca nimic. Dar gândiți-vă că cu toate acestea, la sfârșitul lagărului am ajuns la 45 de kilograme - la 22 de ani. - Ce greutate aveați Înainte? - Înainte aveam circa 60-65. Pot să vă spun că, la genunchi, pulpa era mai Îngustă decât rotula. Dar vă pot spune că nu ne-am gândit noi, tinerii, la moarte. - La ce vă gândeați voi, tinerii? Ce sperați? - Mai ales că la un moment dat francezii ne informau asupra situației războiului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
la realizarea actului creator de către Magister, Mamă, Univers. Ca și nașterea Fiului lui Dumnezeu din femeie, Nichita Stănescu își cere o naștere, știind că aceasta, realizată conștient duce la inițierea unui creier adult sub imperativul Spiritului. "De aceea îmi îndoi genunchiul și-l pun/ pe genunchiul pietrelor, care-l îngână/ Și mă rog de tine,/naște-mă.// Știu tot ce tu nu știi niciodată, din tine/ Bătaia inimii care urmează bătăii ce-o auzi,/ sfârșitul cuvântului a cărui primă silabă tocmai
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Magister, Mamă, Univers. Ca și nașterea Fiului lui Dumnezeu din femeie, Nichita Stănescu își cere o naștere, știind că aceasta, realizată conștient duce la inițierea unui creier adult sub imperativul Spiritului. "De aceea îmi îndoi genunchiul și-l pun/ pe genunchiul pietrelor, care-l îngână/ Și mă rog de tine,/naște-mă.// Știu tot ce tu nu știi niciodată, din tine/ Bătaia inimii care urmează bătăii ce-o auzi,/ sfârșitul cuvântului a cărui primă silabă tocmai o spui,/ copacii - umbre de
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
niciodată, din tine/ Bătaia inimii care urmează bătăii ce-o auzi,/ sfârșitul cuvântului a cărui primă silabă tocmai o spui,/ copacii - umbre de lemn ale vinelor tale,/ râurile mișcătoare umbre ale sângelui tău,/ și pietrele, pietrele - umbre de piatră/ ale genunchiului meu,/ pe care mi-l plec în fața ta și mă leg de tine,/ naște-mă. Naște-mă", imporă poetul către Galateea în Clar de Inimă (Ed. Junimea, 1973). Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu însuși a avut nevoie de o nouă inițiere
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
la realizarea actului creator de către Magister, Mamă, Univers. Ca și nașterea Fiului lui Dumnezeu din femeie, Nichita Stănescu își cere o naștere, știind că aceasta, realizată conștient duce la inițierea unui creier adult sub imperativul Spiritului. De aceea îmi îndoi genunchiul și-l pun/ pe genunchiul pietrelor, care-l îngână/ Și mă rog de tine,/naște-mă.// Știu tot ce tu nu știi niciodată, din tine/ Bătaia inimii care urmează bătăii ce-o auzi,/ sfârșitul cuvântului a cărui primă silabă tocmai
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]