12,132 matches
-
iunie, dar nu a fost semnat decât pe 22 iunie la Compiègne. În seara zilei de 20 iunie, colonelul Michon a ajuns la concluzia că militarii săi nu mai pot apăra Sumurul și a dat ordinul de retragere spre sud. Germanii au intrat în Saumur în dimineața zilei de 21 iunie. Oarșul avea să fie eliberat în august 1944 de americanii conduși de un fost cadet al școlii, generalul George S. Patton, care studiase aici în 1912. Comandantul german, generalul Kurt
Bătălia de la Saumur (1940) () [Corola-website/Science/333858_a_335187]
-
George S. Patton, care studiase aici în 1912. Comandantul german, generalul Kurt Feldt, a evidențiat în raportul său rezistența cadeților francezi, el fiind cel care a făcut celebră expresia „cadeții Saumurului”. Cei 218 cadeți care au fost luați prizonieri de germani au fost eliberați în următoarele zile și nu au fost internați în lagăre de prizonieri.Școala a fost citată prin Ordin de zi de către Maxime Weygand. Orașul Saumur a fost decorat cu „Crucea de război 1939-1945” cu frunze de palmier
Bătălia de la Saumur (1940) () [Corola-website/Science/333858_a_335187]
-
Recaș, astăzi oraș din județul actual Timiș. Teritoriul județului era împărțit inițial în zece plăși, iar ulterior în treisprezece plăși: Conform datelor recensământului din 1930 populația județului era de 499.443 de locuitori, dintre care 37,6% români, 34,9% germani, 15,4% maghiari, 5,8% sârbi și croați ș.a. Din punct de vedere confesional majoritatea locuitorilor erau romano-catolici (48,6%), urmați de ortodocși (41,1%), greco-catolici (2,8%), reformați (2,5%) ș.a. În anul 1930 populația urbană a județului (municipiul
Plasa Recaș, județul Timiș-Torontal () [Corola-website/Science/333884_a_335213]
-
Ciacova, astăzi oraș din județul actual Timiș. Teritoriul județului era împărțit inițial în zece plăși, iar ulterior în treisprezece plăși: Conform datelor recensământului din 1930 populația județului era de 499.443 de locuitori, dintre care 37,6% români, 34,9% germani, 15,4% maghiari, 5,8% sârbi și croați ș.a. Din punct de vedere confesional majoritatea locuitorilor erau romano-catolici (48,6%), urmați de ortodocși (41,1%), greco-catolici (2,8%), reformați (2,5%) ș.a. În anul 1930 populația urbană a județului (municipiul
Plasa Ciacova, județul Timiș-Torontal () [Corola-website/Science/333883_a_335212]
-
Giulvăz, astăzi comună din județul actual Timiș. Teritoriul județului era împărțit inițial în zece plăși, iar ulterior în treisprezece plăși: Conform datelor recensământului din 1930 populația județului era de 499.443 de locuitori, dintre care 37,6% români, 34,9% germani, 15,4% maghiari, 5,8% sârbi și croați ș.a. Din punct de vedere confesional majoritatea locuitorilor erau romano-catolici (48,6%), urmați de ortodocși (41,1%), greco-catolici (2,8%), reformați (2,5%) ș.a. În anul 1930 populația urbană a județului (municipiul
Plasa Giulvăz, județul Timiș-Torontal () [Corola-website/Science/333885_a_335214]
-
în ducatul său iezuiți care au deschis la Graz un colegiu. Municipalitatea orașului, dominată de protestanți, a fost la început ostilă și le-a interzis locuitorilor să-și trimită copiii la acest colegiu. Astfel, primii studenți au venit din exterior; germani, croați, maghiari și din provincia Trento. În 1585 colegiu a devenit universitate. Potrivit "Constituției" lor, iezuiții ofereau un învățământ gratuit și deschis tuturor. A fost fondată o reședință pentru studenții săraci, „Fernandinum”. Rapid, colegiul este un succes. Numărul studenților trece
Universitatea din Graz () [Corola-website/Science/333119_a_334448]
-
condus în cele din urmă la înfrângerea restului forțelor franceze și la o victorie germană copleșitoare. [[File:Franz-Halder.jpg|thumb|right|Halder într-o fotografie imediat după război]] Această victorie categorică s-a dovedit o surpriză pentru toată lumea, inclusiv pentru germani, care nici nu se gândiseră la un infrângere a aliaților de asemenea proporții. Cei mai mulți generali s-au opus în mod vehement planului, pe care îl considerau prea riscant. Chiar și cei care îl sprijineau o făceau din convingerea că Germania
Planul Manstein () [Corola-website/Science/333106_a_334435]
-
total ineficiente. Armata I franceză, pe de altă parte, avea să se dovedscă egaala Diviziilor a 3-a și a 4-a Panzer germane, cel puțin până când a fost nevoită să se retragă spre Lille datorită străpungerii frontului francez de către germani în zona de sud a frontului. Comandantul Corpului Expediționar Britanic generalul John Vereker, se aștepta ca militarii săi să aibă la dispoziție două-trei săptămâni de pregătire până când să trebuiască să ocupe pozițiile de pe râul Dyle. În fapt, britanicii au avut
Planul Dyle () [Corola-website/Science/333134_a_334463]
-
de pe râul Dyle. În fapt, britanicii au avut la dispoziție doar patru zile. Când Adolf Hitler a aflat că aliații au ocupat pozițiile de pe râul Dyle, el a jubilat - inamicii căzuseră în capcana germană. Planul D a funcționat practic în favoarea germanilor, care au declanșat atacul principal, așa cum prevedea Planul Manstein, prin Ardeni. Planificatorii germani presupuseseră că aliații urmau să răspundă cu o înaintare în Belgia centrală. BEF și Armatele 1 și 7 franceze au fost încercuite și au înfruntat pericolul anihilării
Planul Dyle () [Corola-website/Science/333134_a_334463]
-
Când Adolf Hitler a aflat că aliații au ocupat pozițiile de pe râul Dyle, el a jubilat - inamicii căzuseră în capcana germană. Planul D a funcționat practic în favoarea germanilor, care au declanșat atacul principal, așa cum prevedea Planul Manstein, prin Ardeni. Planificatorii germani presupuseseră că aliații urmau să răspundă cu o înaintare în Belgia centrală. BEF și Armatele 1 și 7 franceze au fost încercuite și au înfruntat pericolul anihilării totale. O mare parte a trupelor aliate încercuite pe țărmul Canalului Mânecii a fost
Planul Dyle () [Corola-website/Science/333134_a_334463]
-
Forțele aliate au încercat să oprească armata germană în Belgia, considerând că aici se va desfășura principala ofensivă nazistă. După ce Franța și-a trimis în zonă cele mai bine dotate și antrenate trupe în Belgia în perioada 10 - 12 mai, germanii au pus în aplicare faza a doua a planurilor lor, „lovitura de seceră”, o strâpungere prin Ardeni urmată de înaintarea rapidă spre Canalul Mânecii. Armata germană a ajuns pe malurile Canalului după cinci zile de la declanșarea atacului, încercuind armatele aliate. Germanii
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
germanii au pus în aplicare faza a doua a planurilor lor, „lovitura de seceră”, o strâpungere prin Ardeni urmată de înaintarea rapidă spre Canalul Mânecii. Armata germană a ajuns pe malurile Canalului după cinci zile de la declanșarea atacului, încercuind armatele aliate. Germanii au redus treptat punga forțelor aliate, pe care le-au împins către mare. Armata belgiană a capitulat pe 28 mai 1940. În cadrul acestei campanii s-a desfășurat prima bătălie de tancuri din război, Bătăia de la Hannut. Aceasta a fost cea
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
întreprins o amplă acțiune de evacuare a forțelor aliate (Operațiunea Dynamo), ceea ce a permis în principal armatei britanice să continue operațiunile militare. Franța a fost obligată să semneze un armistițiu cu Germania în iunie 1940. Belgia a fost ocupată de germani până în toamna anului 1944, când a fost eliberată de aliații occidentali. Strategia Belgiei de apărare împotriva unui atac german a trebuit să facă față unor probleme politice și militare. Din punct de vedere al strategiei militare, belgienii nu doreau ca
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
implicați într-un război pe care nu îl doreau. Belgienii se temeau și că vor fi atrași într-un război ca urmare a semnării tratatului franco-sovietic din mai 1935. Înțelegerile franco-belgiene stipulau că Belgia trebuia să declare mobilizarea dacă și germanii o făceau, dar nu era clar dacă Belgia trebuia să își mobilizeze forțele armate în cazul unui atac al germanilor împotriva Poloniei. Belgienii ar fi preferat o alianță cu Regatul Unit. Britanicii intraseră în război în prima conflagrație mondială ca
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
ca urmare a semnării tratatului franco-sovietic din mai 1935. Înțelegerile franco-belgiene stipulau că Belgia trebuia să declare mobilizarea dacă și germanii o făceau, dar nu era clar dacă Belgia trebuia să își mobilizeze forțele armate în cazul unui atac al germanilor împotriva Poloniei. Belgienii ar fi preferat o alianță cu Regatul Unit. Britanicii intraseră în război în prima conflagrație mondială ca răspuns la violarea de către germani a neutralității belgiene. Porturile belgiene la Canalul Mânecii oferiseră Marinei Imperiale Germane accesul la baze navale
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
era clar dacă Belgia trebuia să își mobilizeze forțele armate în cazul unui atac al germanilor împotriva Poloniei. Belgienii ar fi preferat o alianță cu Regatul Unit. Britanicii intraseră în război în prima conflagrație mondială ca răspuns la violarea de către germani a neutralității belgiene. Porturile belgiene la Canalul Mânecii oferiseră Marinei Imperiale Germane accesul la baze navale folositoare în războiul cu britanicii, iar în cazul repetării ocupației germane, ele ar fi reprezentat baze de atac pentru "Kriegsmarine" și "Luftwaffe" în cadrul unui posibil
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
unui atac german pe acea direcție. Francezii depindeau de gradul de cooperare al belgienilor. Neutralitatea belgienilor îi lipsea pe francezi de răgazul dat de o defensivă puternică în țara vecină, care ar fi întârziat atacul diviziilor mobile de tancuri ale germanilor. Franța a luat în considerare posibilitatea invadării Belgiei de îndată ce Germania ar fi declanșat un atac. Pe de altă parte, belgineii, fiind conștienți de amenințarea reprezentată de Germanie, și-au dezvoltat propriile lor soluții defensive, au ținut secrete de atașatul militar
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
asupra Estuarului Scheldt. Se realiza astfel o legătură a liniilor defensive franceze din sud cu forțele care apărau Ghentul și Anvers. Slăbiciunea acestui plan consta, cel puțin din punct de vedere politic, în abandonarea aproape întregii Belgii răsăritene în mâna germanilor. Din punct de vedere militar, planul asigura o prelungire conrespunzătoare a frontului francez de la frontieră. Pentru britanici, liniile lor de comunicație din porturile Golfului Biscaya urmau să fie paralele cu frontul. În ciuda riscului reprezentat de trimiterea forțelor aliate în Belgia
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
rezistența în noile fortificații precum era Fortul Eben-Emael. Belgienii au hotărât să își refacă fortificațiile de-a lungul frontierei cu Germania după ce Adolf Hitler a ajuns la puterre în 1933. Guvernul belgian a privit cu îngrijorare crescută acțiunile diplomatice ale germanilor, începând cu retragerea din Liga Națiunilor, contionuând cu repudierea Tratatului de Versailles și cu violarea Tratatelor de la Locarno. Guvernul a crescut cheltuielile militare pentru modernizarea fortificațiilor de la Namur și Liège. Au fost construite noi linii defensive de-a lungul canalului
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
au privit la început cu suspiciune planurile, pe care le-au considerat o cursă întinsă de servciile se spionaj germane, dar aliații occidentali le-au considerat valabile. Contrainformațiile belgiene și atașatul militar din Köln au intuit în mod corect că germanii nu vor declanșa invazia conform acestui plan. Ei au sugerat că germanii vor încerca să atace prin Ardenii belgieni, după care să înainteze spre Calais, pentru încercuirea forțelor aliate din Belgian. Belgienii au apreciat în mod corect că germanii aveau
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
o cursă întinsă de servciile se spionaj germane, dar aliații occidentali le-au considerat valabile. Contrainformațiile belgiene și atașatul militar din Köln au intuit în mod corect că germanii nu vor declanșa invazia conform acestui plan. Ei au sugerat că germanii vor încerca să atace prin Ardenii belgieni, după care să înainteze spre Calais, pentru încercuirea forțelor aliate din Belgian. Belgienii au apreciat în mod corect că germanii aveau să încerce să încercuiască ("Kesselschlacht", „bătălie de încercuire”) și să distrugă forțele
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
că germanii nu vor declanșa invazia conform acestui plan. Ei au sugerat că germanii vor încerca să atace prin Ardenii belgieni, după care să înainteze spre Calais, pentru încercuirea forțelor aliate din Belgian. Belgienii au apreciat în mod corect că germanii aveau să încerce să încercuiască ("Kesselschlacht", „bătălie de încercuire”) și să distrugă forțele aliate. Evaluarile belgienilor aveau să se dovedească conforme cu realitatea planului conceput de Erich von Manstein. Înaltul comandament belgian a comunicat francezilor și britanicilor toate analizele lor
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
declanșeze un atac surpiză prin Ardeni. Frontul din Belgia urma să fie un de importanță secundară. Heeresgruppe B a primit doar un număr redus de unități blindate și motorizate, cea mai mare parte a efectivelor fiind formate din infanteriști. După ce germanii ar fi atins Canalul Mânecii, toate diviziile Panzer ale Heeresgruppe B trebuiau să fie transferate la Grupul de Armate A, pentru întărirea liniilor de comunicație germane și pentru respingerea oricărei tentative de spargere a încercuirii de către unitățile aliate. Acest plan putea
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
ale Heeresgruppe B trebuiau să fie transferate la Grupul de Armate A, pentru întărirea liniilor de comunicație germane și pentru respingerea oricărei tentative de spargere a încercuirii de către unitățile aliate. Acest plan putea să se încheie cu un eșec, dacă germanii nu ar fi reușit să înainteze suficient de repede în Belgia, astfel încât să îi preseze pe aliați între două fronturi. Canalul Albert și Frotul Eben-Emael erau cele două puncte ale defensivei de care se puteau împiedica atacul german. Cucerirea a
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
trei poduri peste Canalul Albert erau de importanță vitală pentru păstrarea vitezei mari operaționale ale Grupului de Armată B. Podurile de la Veldwezelt, Vroenhoven și Kanne din Belgia și orașul Maastricht din Olanda erau principalele ținte ale atacului german inițial. Dacă germanii nu ar fi cucerit cele trei poduri, Armata a VI-a germană ar fi rămas prinsă în capcană în regiunea dintre Canalul Albert și Maastricht, supusă tirurilor din Frotul Eben-Emael. Fortul trebuia cucerit și distrus primul. Adolf Hitler l-a
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]