13,885 matches
-
semioriental. După părerea lui, toată această improvizație nu avea legătură nici cu trecutul, nici cu prezentul României. Nu era deci de mirare că era un eșec! Improvizațiile acestea au dus la "pretenții neîntemeiate", la "un trup lipsit de suflet", la "iluzii false", implicînd doar clasele superioare într-un mod lipsit de sens. Pentru că " Există o singură realitate în România: țăranul. Sudoarea și suferințele țăranilor au fost cele care au făcut posibilă menținerea acestei structuri artificiale pe care unii o numesc cultura
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
sfîrșit, dar nu în cele din urmă, să nu uităm de extraordinar de eficienta poliție secretă, Siguranța, care deținea mai multă autoritate în comparație cu orice altă poliție secretă 103. Dificila industrializare forțată era resimțită de mulți studenți de origine țărănească. O dată iluziile postbelice risipite, calea spre stînga blocată, problemele nerezolvate deșteptau totuși un sentiment puternic, ceea ce a făcut ca radicalismul tineretului să se îndrepte spre dreapta. Aceasta era modalitatea de a-ți manifesta protestul fără să devii ateu sau trădător. Aceleași rele
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
erau la pămînt, s-a prăbușit. România Mare urma eventual să fie sfîrtecată. Iorga vedea acest moment apropiindu-se. Manifesta o animozitate deosebită față de orice manifestare de refacere a Germaniei și Rusiei. Deceniul acesta va trage clopotele de îngropăciune pentru iluziile lui Iorga referitoare la o lume sămănătoristă. Chiar și în literatură, sămănătorismul a devenit irelevant și mai contestat ca oricînd. În privința scrierii istoriei, pînă acum, istoria românilor era (în România) destul de mult ceea ce spunea Iorga că este. Tinerii istorici ai
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
țării"100. La 30 ianuarie 1933, zgomotoasa paradă cu torțe pe sub Poarta Brandenburg anunța Machtergreifung-ul lui Hitler. Începuse marea dramă a Occidentului creștin, iar omul care apăruse din neant va duce Europa la tragedie. Iorga nu avea nici un fel de iluzii. Primul său editorial (după venirea lui Hitler la putere), Marșul nazismului, vorbea despre naivitatea agresivă a lui Hitler. Pentru Iorga, Hitler era "purtătorul de cuvînt al tuturor nemulțumirilor și simbolul tuturor speranțelor poporului german". Finanțat de industria grea, unii visători
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
că el ar fi preferat calea inversă, dar că s-ar putea ca acest lucru să fie la fel de benefic pentru toată lumea 136. Celălalt vecin important, Polonia, figura pe lista prioritară a intereselor manifestate de Iorga. Lui Iorga nu-i plăceau iluziile de grandoare ale Poloniei. El (ca și mulți alții) nutrea o antipatie profundă față de ministrul de externe polonez, colonelul Beck, și față de politica excentrică a acestuia, mai ales că, după spusele lui Iorga, Beck "nu avea încredere în armata română
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
domeniul înarmării și puterii. Prin urmare, Chamberlain era la fel ca și cei de la Geneva. Iorga încheia exprimîndu-și o intuiție sumbră: "Umbra tristeții va coborî asupra ultimelor zile ale lui Chamberlain, cînd își va da seama de tragica inutilitate a iluziilor sale"149. Chamberlain și Iorga vor muri aproape în același timp. Iorga asasinat de un detașament terorist de legionari, iar Sir Neville Chamberlain și-a dat din fericire duhul cu cîteva zile înainte ca orașul Birmingham, pe care familia sa
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Hitler sau unui Mussolini, constituie preocuparea centrală a celor de la Washington, iar cei care șantajează cu războiul ar trebui să țină seama de opinia publică americană". Iar "Italia reprezintă astăzi un imperialism fără limite". Avem deci de-a face cu iluziile lui Iorga. Mussolini este băiatul cel bun, iar Hitler băiatul cel rău, reprezentantul păgînismului lui Nietzsche. Dar (după părerea lui Iorga) Hitler nu poate face nimic dacă Mussolini se opune. "Nu simte oare Mussolini că este de datoria lui să
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
dacă Mussolini se opune. "Nu simte oare Mussolini că este de datoria lui să spună nu?"85. Atunci cînd Hitler a intrat în Praga, Iorga s-a simțit distrus. Unitatea națională devenea obligatorie pe măsură ce totul se năruia în jur. Toate iluziile legate de Wilson sau Beneš, de Liga Națiunilor sau de Titulescu trebuiau să dispară. Singura care conta era forța. Ungaria a cerut protectoratul asupra Ruteniei, ca și cum aceasta ar fi fost Siria sau Palestina 86. A urmat ocuparea Albaniei de către italieni
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
astfel de război, dar nu și ce direcție ar putea lua desfășurarea lui ulterioară"19. Carol i-a rugat pe Hitler și pe Mussolini să arbitreze disputa dintre România și Ungaria, ceea ce a dus la Dictatul de la Viena. Românii nutreau iluzia că vor face "concesii minore". Iorga a propus un schimb de populații "de-a lungul granițelor viitoare". Delegației române i s-a arătat însă o hartă alcătuită de naziști și de fasciștii italieni în care Transilvania era tăiată în jumătate
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Soluția era o transformare organică treptată în cadrul naționalismului cultural. Receptivitatea naționaliștilor (de tipul lui Iorga sau De Gaulle) îi irită atît pe cei de stînga, cît și pe cei de dreapta. Naționaliștii recunosc anumite realități, care, într-o epocă a iluziilor (atît de stînga, cît și de dreapta), îți scapă în cea mai mare parte printre degete. S-ar părea că cea mai pietruită cale de la un naționalism înapoi la alt naționalism trece prin "internaționalismul proletar" al marxiștilor. Politica tradițională a
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
chiar și de către el!) din cauza ignoranței lui Iorga în domeniul economic, mai ales în privința economiei moderne. El nu considera economia drept cel mai important criteriu după care s-ar cuveni să fie estimată o politică sau o națiune. Ignora unele iluzii economice care constituiau baza marxismului de ieri și ale liberalismului de astăzi. Pentru el, națiunea reprezenta adevărul, cel mai important adevăr. Păstrarea identității naționale și a bunăstării națiunii constituiau esența "Legii Supreme". Din fericire, chiar și adevărul istoric avea sens
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
evoluția organică". În ciuda argumentelor sale convingătoare, autorul acestei cărți (alături de alți istorici) susține că epoca fanariotă a istoriei României a fost dezastruoasă 18 N. Iorga, Histoire des relations russo-roumains, Iași, 1917. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial chiar și iluziile slave se vor risipi. Nici un popor slav nu a fost atît de prorus ca muntenegrenii. Dar și speranțele lor au fost spulberate în 1948. Vezi Milovan Djilas, Conversations with Stalin, New York, 1962, passim 19 N. Iorga, op. cit., passim 20 N.
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
de obicei în zadar, să-mi conving prietenii să renunțe la bucătăria complicată, însăși pierderea de vreme e o absurditate; deși presupun că, într-adevăr, unele nefericite femei n-au nimic altceva de făcut decât să gătească. Mai stăruie și iluzia că gătitul unor mâncăruri foarte elaborate e mai „creator“ decât gătitul simplu. Firește (dați-mi voie să clarific acest lucru), nu sunt un primitiv. Mâncărurile franțuzești gătite țărănește, pe care încă le mai poți gusta uneori în această țară binecuvântată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fost surprinsă de marile mele succese în Japonia. Dar eu am știut de ce i-am cucerit, și japonezii au știut și ei. Deși am fost categorisit ca „experimentalist“, mă declar categoric în favoarea scenei cu rampă și cortină. Sunt pentru crearea iluziei, și împotriva alienării. Detest foiala continuă a unei scene deschise, înconjurate de public, care dizolvă claritatea acțiunii. De asemenea, îmi inspiră oroare acel nonsens al „participării publicului“. Gălăgia și alte activități colective s-ar putea să-și aibă valoarea lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
tragediile grecești. Eu nu pot citi greaca și James mi-a spus că sunt intraductibile. După ce-am răsfoit un număr de traduceri, am ajuns la concluzia că are dreptate. De bună seamă că teatrul este, structural, un lăcaș de iluzii și deziluzii și, dacă ești prins în ciclurile vieții teatrale, trăiești mai intens tiparele ciclice ale vieții obișnuite. Emoția unei piese noi, șocul unei căderi, plictiseala unei piese îndelung jucate, senzația de dezrădăcinare când o piesă e scoasă din repertoriu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mod care m-ar distruge. Ani de zile am suferit din cauza ta. Dragostea mea pentru tine a avut întotdeauna o față tristă. Ah, slăbiciunea forței iubirii! Ai senzația că-l poți domina pe cel iubit, dar nu e decât o iluzie. În timp ce scriu acestea, plâng. Te rog, răspunde-mi imediat, și spune-mi că ne vom putea întâlni mai târziu, peste câtva timp, și că nu vei înceta să mă iubești. Fă ceva ca să nu pierzi dragostea asta, dragostea, sau ce-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
e înnorat și marea e de un albastru-cenușiu schimbător, o culoare agresivă și neplăcută. Pescărușii stau de veghe. Casa transpiră umezeală. E posibil că sunt încă deprimat de experiența de aseară, care n-a fost, de bună seamă, decât o iluzie optică. (Oricum, o să verific de îndată ce răsare luna.) E bine că, cel puțin, pot scrie „deprimat“ și nu „speriat“. Nu există nici un motiv de spaimă. Poate că o să fac unele note pentru o schiță de caracter a lui Peregrine. Dar asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cerul era acoperit de nori, mi-a fost cu neputință să-mi verific teoria dacă „fața fantomatică“ pe care am văzut-o a fost sau nu o reflecție a lunii. Dar acum sunt sigur că nu a fost decât o iluzie optică și deci nu e necesară nici un fel de explicație. Seara, m-am așezat în cămăruța roșie, unde am aprins focul. Coșul a fumegat iarăși, poate că din cauza direcției vântului. În timp ce salvam un păianjen de pe o buturugă pe jumătate arsă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
poate să le fi și uitat. Ai știut măcar că optezi? Cu siguranță că nu. În fiecare viață omenească există atâtea abisuri de ar-fi-putut-să-fie! La prima împărtășanie, luasem hotărârea fermă să fiu bun toată viața, și încă mai stăruie o fantomatică iluzie că aș fi putut să fiu! Imaginea lui Hartley s-a transformat în mintea mea din durere sălbatică în tristețe, dar niciodată în indiferență. Și, într-un fel, am continuat s-o caut, dar era vorba de o căutare cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ai speriat... — Am impresia că nu te-am speriat îndeajuns. — Ai fost întotdeauna de o impulsivitate sălbatică, și asta nu ne-a fost de folos nici unuia dintre noi. Știu că tu gândeai că ne ajută, dar nu era decât o iluzie. De astă dată, ai de ales între o cale bună și o cale rea. Dumnezeule, n-ai citit scrisoarea lui Lizzie? — Ți-a arătat-o? — Nu, dar știu ce ți-a scris. — Dar scrisoarea mea ți-a arătat-o? — Hm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
al dovezii ontologice. Și dacă te pricepi să torni destulă artă, atunci o minciună ne poate ilumina la fel de bine ca și adevărul. În fond, ce e adevărul, acel adevăr? În măsura în care ne cunoaștem, suntem cu toții niște falsuri, niște contrafăcuți, maldăre de iluzii. Poți vreodată determina cu precizie ce-ai sim]it, sau ai gândit, sau ai făcut în cutare împrejurare? La tribunal trebuie să pretindem că anumite lucruri ar putea fi săvârșite, dar e numai o chestiune de conveniență. Mă rog, mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
alinte și s\-mi redăruiască tot ce era mai bun în mine. Pentru că în posesia ei rămăsese virtutea mea, și o ținuse și o păstrase în toți acești ani; ea era pentru mine alfa și omega. Și nu era o iluzie. Rosina, care mă urmărea, începuse să chicotească. Stăteam cu brațele întinse pe masă și încă îmi era frig, în ciuda jerseului irlandez și a coniacului (la care, până la urmă, recursesem și eu), și cu toate că soba de gaz continua să ardă. Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și le inventa singur. A spălat cu vin perdeaua de mărgele, făcând-o să strălucească, și îndepărtând micile pete soioase, grase, cu care mă obișnuisem. Și astfel, pentru o scurtă perioadă, am conviețuit, fiecare dintre noi absorbit în propriile-i iluzii [i, împreună, am involuat către o viață de o simplitate primordială și către obsesii personale cu caracter aproape de fetiș. Când m-am plictisit să adun pietre, am început să zac ceasuri întregi pe podul de stâncă boltită, dedesubtul căruia apa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
înainte nu existase decât un gol. Obsedat de acest scop, încercam cu șiretenie să exclud ideea întoarcerii ei acasă, imaginându-mi-o drept un lucru devenit acum imposibil; între timp, Hartley n-avea decât să continue să se consoleze cu iluzia unei reîntoarceri, care, în curând, avea să-i apară și ei ca un lucru de neconceput, ca un lucru pe care încetase a-l mai dori. Pe căi ascunse, intensificam presiunea asupra ei și o accentuam. Politica mea de convingere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fi epuizat tot ce simți acum, vei reanaliza totul, prin prisma gândirii și a simțirii, și vei constata că te-ai eliberat. Nu e un lucru etern, nimic din ce-i uman nu e etern. Pentru noi, eternitatea e o iluzie. E ca un basm cu zâne. Când ceasornicul bate ora douăsprezece din noapte, totul se spulberă și se preface în nimic. {i vei descoperi că te-ai descătușat de ea, că te-ai eliberat pe vecie, că poți lăsa biata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]