11,415 matches
-
ungară din 1956 a avut ca urmare un val de arestări și în România, una din victime fiind și Ion Omescu, după ce Securitatea a descoperit asupra sa manuscrisul unei cărți în care descria ororile de la Canal. A fost deținut în lagărele din bălțile Dunării (Salcia, Balta Brăilei, Stoenești). S-a remarcat printre deținuți ca un foarte bun orator și profesor de limbi străine (conform declarațiilor lui Alexandru Zub, Alex. Mihalcea și Fl. Pavlovici). A fost eliberat în 1964 ca urmare a
Ion Omescu () [Corola-website/Science/336557_a_337886]
-
Aradului. Din 1902 a fost președintele Partidului Național Român din Timișoara, însă nu și deputat în Dieta Ungariei, înainte de 1904 respectând doctrina de pasivitate a partidului. În timpul Primului Război Mondial a fost căpitan în armata austro-ungară, iar la sfârșitul războiului era comandantul lagărului de prizonieri din Timișoara. La 31 octombrie 1918, odată cu proclamarea Republicii bănățene, în calitate de comandant a organizat Consiliul Militar Român din Timișoara și Garda Națională Românească. Tot atunci a organizat Consiliului Național Român din Timișoara, el fiind ales președinte. În calitate de conducător
Aurel Cosma () [Corola-website/Science/336582_a_337911]
-
simbolic. Publicația a avut un ritm de apariție săptămânal, apărând până în decembrie 1917 un total de 23 de numere. Primul număr a apărut pe 20 iulie 1917. Ziarul a fost trimis atât voluntarilor din Corpul de la Kiev, fiind difuzat în lagăre pe grupuri (10-20 de exemplare la 100-200 de oameni), cât și unor diverse personalități române aflate pe teritoriul rus, precum și la Iași membrilor guvernului, conducătorilor armatei, diferitelor personalități politice și cultural-științifice și liderilor refugiaților ardeleni și bucovineni. În cea mai
România Mare (Foaia Voluntarilor Români din Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/336602_a_337931]
-
de exemplare la 100-200 de oameni), cât și unor diverse personalități române aflate pe teritoriul rus, precum și la Iași membrilor guvernului, conducătorilor armatei, diferitelor personalități politice și cultural-științifice și liderilor refugiaților ardeleni și bucovineni. În cea mai mare parte a lagărelor cu prizonieri români a fost difuzată gratuit . Sarcina de difuzare pe întreg teritoriul rus a revenit atât unor ofițeri sau subofițeri din rândul grupării de la Darnița, cât și - mai ales membrilor care au aparținut celor șapte comisii cu scop de
România Mare (Foaia Voluntarilor Români din Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/336602_a_337931]
-
(n. 13 februarie 1931, Oradea, România (în ) - d. 17 octombrie 1944, Auschwitz-Birkenau) a fost o fetiță de treisprezece ani, care, asemănător Annei Frank, a scris un scurt jurnal în ghetoul din Oradea, înainte de a fi deportata în lagărul de concentrare de la Auschwitz și de a deveni o victimă a Holocaustului. Mama Évei a recuperat jurnalul la întoarcerea sa după război, publicându-l la Budapesta în 1948. Ulterior au fost publicate traduceri în alte limbi, inclusiv în română. Éva
Éva Heyman () [Corola-website/Science/336622_a_337951]
-
mama Évei, Ágnes Zsolt, au făcut parte din grupul de aproximativ 1670 de evrei maghiari salvați prin tratativele dintre Rudolf Kasztner cu Adolf Eichmann. A călătorit pe notoriul tren a lui Kasztner, fiind transportați la sfârșitul lunii iunie 1944 la lagărul de concentrare Bergen-Belsen și ajungând de acolo în Elveția la începutul lunii decembrie 1944. Mama Évei a recuperat jurnalul Evei la întoarcerea sa după război publicandu-l la Budapesta în 1948. Apoi, Ágnes s-a îmbolnăvit psihic și s-a
Éva Heyman () [Corola-website/Science/336622_a_337951]
-
de statistică, la 1 ianuarie 1941 erau 208.000 de evrei. Această estimare, bazată pe cifra oficială a celor emigrați în URSS înainte de invazie (circa 8500), numărul celor evadați din ghetourile Kaunas și Vilnius, (1500-2000), precum și pe numărul supraviețuitorilor din lagărele de concentrare la eliberarea lor de către Armata Roșie, (2000-3000), plasează numărul de evrei lituanieni uciși în Holocaust între 195.000 și 196.000. Este dificil de estimat numărul exact de victime ale Holocaustului și numărul cel din urmă nu poate
Holocaustul în Lituania () [Corola-website/Science/336669_a_337998]
-
de reședință, cele mai infame crime în masă având loc în din fosta Cetate Kaunas și în din apropiere de Vilnius. În 1942, mai supraviețuiau circa 45.000 de evrei, în mare parte cei care fuseseră trimiși în ghetouri și lagăre. În faza a doua, Holocaustul a încetinit, după ce germanii s-au hotărât să-i folosească pe evrei pentru pentru a alimenta . În a treia fază, distrugerea evreilor a căpătat din nou prioritate ridicată; în această fază au fost lichidate restul
Holocaustul în Lituania () [Corola-website/Science/336669_a_337998]
-
a doua, Holocaustul a încetinit, după ce germanii s-au hotărât să-i folosească pe evrei pentru pentru a alimenta . În a treia fază, distrugerea evreilor a căpătat din nou prioritate ridicată; în această fază au fost lichidate restul ghetourilor și lagărelor. Doi factori au contribuit la distrugerea rapidă a evreilor lituanieni. Primul a fost sprijinul important acordat „dezevreizării” Lituaniei de către populația lituaniană. Cel de-al doilea a fost planul german pentru colonizarea timpurie a Lituaniei, care se învecina cu Prusia Orientală
Holocaustul în Lituania () [Corola-website/Science/336669_a_337998]
-
faptul că nici o organizație nu a dorit să-i ajute, iar ei au început să se simtă tot mai hăituiți. Printr-o înțelegere încheiată cu poliția britanică, ei nu au fost niciodată judecați, fiind transferați în schimb direct într-un lagăr de detenție. La 19 octombrie 1944 Kalai a fost exilat într-un lagăr de detenție din Kenya, împreună cu alți 250 de deținuți, și s-a întors în Israel abia pe 12 iulie 1948. După ce Israelul și-a câștigat independența, Kalai
Hanoch Kalai () [Corola-website/Science/336854_a_338183]
-
început să se simtă tot mai hăituiți. Printr-o înțelegere încheiată cu poliția britanică, ei nu au fost niciodată judecați, fiind transferați în schimb direct într-un lagăr de detenție. La 19 octombrie 1944 Kalai a fost exilat într-un lagăr de detenție din Kenya, împreună cu alți 250 de deținuți, și s-a întors în Israel abia pe 12 iulie 1948. După ce Israelul și-a câștigat independența, Kalai a devenit conferențiar la Universitatea Ebraică din Ierusalim. El a fost, de asemenea
Hanoch Kalai () [Corola-website/Science/336854_a_338183]
-
1915, înainte de capitularea fortăreței, a distrus muniția și tunurile rămase, a aruncat în aer cazematele și depozitele armatei din fort, după care a ajuns prizonier de război al Armatei Imperiale Ruse. Până în vara anului 1915 Kadlec a stat într-un lagăr pentru ofițeri din Kiev, fiind, ulterior, transferat la Kazalinsk. În primăvara anului 1916 a luat legătura cu asociațiile cehilor din Imperiul Rus, astfel că a fost eliberat din lagăr și a revenit la Kiev pentru a participa la efortul acestora
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
Imperiale Ruse. Până în vara anului 1915 Kadlec a stat într-un lagăr pentru ofițeri din Kiev, fiind, ulterior, transferat la Kazalinsk. În primăvara anului 1916 a luat legătura cu asociațiile cehilor din Imperiul Rus, astfel că a fost eliberat din lagăr și a revenit la Kiev pentru a participa la efortul acestora. Aici a ajuns într-o poziție relativ importantă de redactor al unor reviste și al altor publicații și s-a implicat în activitatea politică. Deși a depus o cerere
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
problemă cu acest aspect al Germaniei socotind la un moment dat că trebuie să ia măsuri susținut de germani datorită evenimentelor din Primul Război Mondial. Astfel au luat naștere defilările macabre cu evrei mai mult morți decât vii și înființarea lagărelor și de asemnea și Holocaustul. În Hamburg era familia de evrei Warburg, deținători ai celor mai mari bănci comerciale ale lumii.Evreii trăiau foarte bine în Germania, fără îndoială. Însă germanii au crezut că evreii i-au trădat în favoarea creării
Evreii în Germania () [Corola-website/Science/336934_a_338263]
-
Terori, în care orice cetățean sovietic care avea un contact neautorizat cu un străin era susceptibil de a fi privit ca spion, iar astfel NKVD-ul l-a arestat pe Mirski ca spion britanic. El a murit într-unul dintre lagărele de muncă ale Gulag-ului din apropiere de Magadan, în iunie 1939, și a fost îngropat pe data de 7 a aceleiași luni. Deși "capodopera" sa a fost publicată în cele din urmă în Rusia, reputația lui Mirski în țara
D. S. Mirsky () [Corola-website/Science/336932_a_338261]
-
restul autorilor, cei „arianizați”, vor fi publicați de Peter Suhrkamp în calitate de director executiv și sub numele de „Suhrkamp” — inclusiv autori apropiați naziștilor. Cu toate acestea, Suhrkamp a fost arestat de Gestapo în 1944, dar a supraviețuit perioadei de ședere în lagărul de concentrare. Urmând o sugestie a lui Hermann Hesse, el a părăsit editura Fischer, înființând propria sa editură în 1950. Majoritatea scriitorilor asociați cu Fischer l-au urmat. Printre primii autori care a publicat la editura Suhrkamp au fost Hesse
Suhrkamp Verlag () [Corola-website/Science/337170_a_338499]
-
declarat că Oxford Group "mi-a deschis ochii față de darul lui Dumnezeu care este frăția creștină, și față de ceea ce am experimentat în acest grup, căruia îi aparțin acum". Când naziștii au invadat Danemarca, episcopul Fuglsang-Damgaard a fost trimis într-un lagăr de concentrare. Înainte de încarcerare el i-a transmis un mesaj lui Buchman spunând că prin Oxford Group a găsit un spirit pe care naziștii nu l-ar putea distruge și că el a mers fără frică. Prin 1936, organizația a
Oxford Group () [Corola-website/Science/337167_a_338496]
-
au locuit în nordul Transilvaniei (anexat la Ungaria horthistă în 1940) și în Ungaria au fost deportați și omorâți la Auschwitz în anul 1944, în Holocaustul evreilor maghiari. Un unchi pe nume Pavel care trăia în România, a pierit în lagărul Vapniarca din Transnistria înființat de regimul antonescian. În timpul legilor rasiale din România în anii 1940-1944, când s-a interzis evreilor să fie tratați de medici neevrei (iar medicilor evrei li s-a interzis să trateze pacienți neevrei), numeroși evrei din
Peter Freund () [Corola-website/Science/337245_a_338574]
-
cu generalul Kurnosov, trec Dunărea, concomitent trec în înot Dunărea și detașamentele de cazaci sub comanda lui Sekretov și Stupacevski care au creat condiții pentru debarcarea brigăzii a II-a și a diviziei a 9 pedestre. Către orele 11.00 lagărul turc se afla în mîinile rușilor. La 30 mai sunt definitivate lucrările pentru montarea podului pe Dunăre, după care pe malul drept trece corpul al III-lea. În aceeași zi generalul Madatov ocupă cetatea Isaceea . În ceea ce privește ofensiva spre Balcani, a
Cauzele și desfășurarea Războiului ruso-turc din 1828- 1829 () [Corola-website/Science/337295_a_338624]
-
Consiliul Suprem Aliat - care a asigurat tonajul maritim necesar. Tot ce a privit transportul și întreținerea a căzut însă direct în sarcina guvernelor naționale. România a preluat în 1919 sarcina repatrierii prizonierilor care luptaseră în armatele Puterilor Centrale - internați în lagărele din Rusia și proveniți din cadrul militarilor originari din noile provincii intrate în structura statului: Transilvania, Bucovina, Basarabia, Maramureș și Banat. În acest scop, Guvernul României s-a angajat să suporte cheltuielile de transport ale prizonierilor și să facă demersurile necesare
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]
-
un traseu prin Canalul Suez. Deoarece numărul locurilor de evacuare a fost mai mare decât numărul soldaților Legiunii, Cădere a manevrat astfel încât restul de locuri să fie ocupat printr-o complicitate tacită cu decidenții francezi, de prizonieri români adunați din lagărele din Primorie sau aflați dislocați în zonă și destinați îmbarcării în calitate de „trupă română”. Evacuarea voluntarilor cu destinația Constanța s-a făcut pe 25 mai cu primul transport și pe 1 iunie cu al doilea. Un al treilea și ultim transport
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]
-
de memorii căci aducerile aminte din paginile ei nu sunt amintirile autorului. Este mai degrabă, biografia secolului al douăzecilea povestită de trăitorii ei. Se găsesc în "Cartea șoaptelor" mai toate maladiile secolului aceluia: războaiele mondiale, genocidul, totalitarismele de orice fel, lagărele de concentrare, gropile comune, exodul și apatrizii, ideologia utilizată ca instrument al autorității și căutarea zadarnică de sine. Este într-adevăr, vorba de tragedia poporului armean, dar este vorba și de tragedia altor popoare, este vorba de tragedia tuturor celor
Cartea șoaptelor () [Corola-website/Science/337417_a_338746]
-
până când departamentul a fost închis în 1939. Orașul natal al lui Kadár, numit în maghiară Rozsnyó, a devenit parte a Ungariei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Ca urmare a aplicării legilor anti-evreiești, Kadár a fost trimis într-un lagăr de muncă. El a spus mai târziu că aceasta a fost prima dată în viața lui în care a acționat ca un evreu: el a refuzat să se convertească și a servit într-o unitate de muncă cu o banderolă
Ján Kadár () [Corola-website/Science/335879_a_337208]
-
și influențe au contribuit la succesul de durată obținut de Kadár și Klos cu filmul "Magazinul de pe strada mare" ("Obchod na korze", 1965), o descriere tulburătoare și plină de compasiune a străzilor evreiești din Europa Centrală în timpul deportărilor evreilor în lagărele de concentrare germane din perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Filmul a primit mai multe premii, printre care și Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin. Oamenii de știință și criticii de film cehi și slovaci îl consideră
Ján Kadár () [Corola-website/Science/335879_a_337208]
-
(n. 15 ianuarie 1891 - d. 20 august 1978) a fost o de origine austriacă, care a depus eforturi umanitare în Iugoslavia în timpul celui de al Doilea Război Mondial, salvând etnici sârbi și, în număr mai mic, evrei, copii din lagărele de concentrare operate în Statul Independent al Croației, operațiuni prin care a salvat peste 12.000 de vieți omenești. Născută la Innsbruck cu numele de Diana Obexer, în 1917, ea s-a căsătorit cu Julije Budisavljević, un medic sârb care
Diana Budisavljević () [Corola-website/Science/335868_a_337197]