12,032 matches
-
apeleze la dovezi, raționalitate sau realitate. Este produsul rezolvării conflictelor dintre credință și dorință. Celebre exemple de gândire deziderativă: Dincolo de a fi o distorsiune cognitivă și o modalitate ineficientă de a lua decizii, gândirea deziderativă poate fi și o eroare logică de argumentație când se afirmă de către cineva că datorită dorinței sale ca ceva să fie adevărat sau fals, acel ceva de fapt în realitate este chiar adevărat sau fals. Această eroare de logică are următoarea formă: Vorbitorul(ea) vrea să
Gândire deziderativă () [Corola-website/Science/308012_a_309341]
-
s-a întâlnit pentru prima dată cu fenomenologul Edmund Husserl, la Halle. Scheler nu a fost niciodată elev al lui Husserl și relația lor a fost în general una încordată. Scheler a adoptat o poziție critică față de operele husserliene „"Investigații logice"” (1900/01) și „"Idei I"” (1913), și și-a manifestat de asemenea rezervele față de „Ființă și Timp”, cartea de bază a lui Heidegger, cu care a discutat de câteva ori. După moartea lui Scheler din 1928 (la un an după
Max Scheler () [Corola-website/Science/308189_a_309518]
-
(trad. din "lat.": „după asta, iată că din cauza asta”), denumită și succesiunea implică legătură cauzală , este o eroare logică (din categoria cauze îndoielnice) în care se asumă sau se afirmă că deoarece un eveniment s-a produs după un altul, rezultă că primul a fost cauza celui de-al doilea. Adesea este prescurtată denumirea de post hoc și mai
Post hoc ergo propter hoc () [Corola-website/Science/308212_a_309541]
-
sau se afirmă că deoarece un eveniment s-a produs după un altul, rezultă că primul a fost cauza celui de-al doilea. Adesea este prescurtată denumirea de post hoc și mai este cunoscută și drept corelație din coincidență. Eroarea logică este diferită în mod subtil de cum hoc ergo propter hoc, în care ordinea cronologică a corelației este nesemnificativă. "Post hoc" este o eroare tentantă deoarece secvența în timp pare să facă parte din cauzalitate. Eroarea logică constă, de fapt, în
Post hoc ergo propter hoc () [Corola-website/Science/308212_a_309541]
-
corelație din coincidență. Eroarea logică este diferită în mod subtil de cum hoc ergo propter hoc, în care ordinea cronologică a corelației este nesemnificativă. "Post hoc" este o eroare tentantă deoarece secvența în timp pare să facă parte din cauzalitate. Eroarea logică constă, de fapt, în a deduce concluzia doar pe baza ordinii secvențiale a evenimentelor, în loc să se ia în calcul alți factori care ar putea elimina legătura între evenimente. Cel mai adesea, majoritatea superstițiilor și gândirii magice rezultă din această formă
Post hoc ergo propter hoc () [Corola-website/Science/308212_a_309541]
-
fapt, în a deduce concluzia doar pe baza ordinii secvențiale a evenimentelor, în loc să se ia în calcul alți factori care ar putea elimina legătura între evenimente. Cel mai adesea, majoritatea superstițiilor și gândirii magice rezultă din această formă de eroare logică. Această eroare de logică are următoarea formă:
Post hoc ergo propter hoc () [Corola-website/Science/308212_a_309541]
-
Debeney, comandantul școlii, îl caracteriza astfel: Ofițer bine dotat, inteligent, vioi, sclipitor, cu multă judecată și ușurință în a judeca. Lucrări foarte îngrijite, bine studiate, bine prezentate, care arată un spirit clar și ordonat. Vede bine terenul și ia hotărâri logice. Foarte muncitor. Ofițer de valoare, care s-a plasat cu totul în fruntea ofițerilor străini. Merita a fi în special recomandat guvernului său pentru excelentele rezultate obținute la școală. De o perfectă distincție, foarte corect, foarte delicat și foarte simpatic
Nicolae Tătăranu () [Corola-website/Science/307501_a_308830]
-
() este un termen creat de filosoful britanic Antony Flew în cartea "Thinking About Thinking". Se referă la un argument prezentat sub următoarea formă: Această formă de contra-argument este o eroare logică informală dacă predicatul ("a pune zahăr în orezul cu lapte") de fapt nu este în contradicție cu definiția acceptată a subiectului (a "scoțianului" în cazul nostru), sau dacă definiția subiectului este modificată în mod tacit pentru a face contra-argumentul valid
Niciun scoțian adevărat () [Corola-website/Science/307722_a_309051]
-
în a riposta, la un argument sau la o afirmație despre un fapt, prin atac la persoana care a prezentat argumentul sau a făcut afirmația, în loc să se adreseze subiectul argumentului sau să se furnizeze o dovadă contra afirmației. Această eroare logică se referă la criticile sau atacul la persoana care face afirmațiile și prin care se încearcă discreditarea argumentului. Un alt subtip comun al acestui argument greșit este argumentul ad hominem circumstanțial ("argumentum ad hominem circumstantiae"), un atac care este bazat
Ad hominem () [Corola-website/Science/307742_a_309071]
-
quoque" (și tu) a cărui obiecție la argument constă în caracterizarea acestuia ca fiind vinovat de același lucru împotriva căruia argumentează. Argumentele ad hominem sunt întotdeauna invalide în logica silogistică, date fiind valoarea de adevăr a premiselor și validitatea inferenței logice ca independente de persoana care face inferența. Oricum, argumentele ad hominem sunt rar prezentate ca silogisme formale, iar forma lor ține de domeniul logicii informale și al teoriei probelor juridice. Pe de altă parte, teoria probelor juridice depinde în mare
Ad hominem () [Corola-website/Science/307742_a_309071]
-
cunoștințele sau poziția de a face acele afirmații sau a făcut afirmații eronate în trecut despre subiecte similare, totuși, nu poate furniza un contraargument infailibil. Un argument ad hominem eronat are următoare formă de bază: Argumentul ad hominem este eroarea logică cea mai cunoscută și de obicei menționată în introducerile la manualele de logică și în manualele de gândire critică. Atât eroarea logică în sine cât și acuzația de a fi comis-o sunt frecvent fluturate în discursuri. Ca tehnică în
Ad hominem () [Corola-website/Science/307742_a_309071]
-
un contraargument infailibil. Un argument ad hominem eronat are următoare formă de bază: Argumentul ad hominem este eroarea logică cea mai cunoscută și de obicei menționată în introducerile la manualele de logică și în manualele de gândire critică. Atât eroarea logică în sine cât și acuzația de a fi comis-o sunt frecvent fluturate în discursuri. Ca tehnică în retorică este foarte puternică și des folosită datorită înclinației naturale a creierului uman de a recunoaște șabloane. Exemplu: Prima premisă este numită
Ad hominem () [Corola-website/Science/307742_a_309071]
-
naturale a creierului uman de a recunoaște șabloane. Exemplu: Prima premisă este numită „afirmația faptică" și este punctul pivot al discuției. Controversa este numită „afirmația inferențială" și prezintă procesul gândirii. Există două tipuri de afirmații inferențiale, explicite și implicite. Eroarea logică nu reprezintă o formă validă de raționament deoarece chiar și în situația în care se acceptă ambele co-premise, acest lucru nu garantează valoarea de adevăr a controversei. Poate fi gândit și că argumentul are o co-premisă ne-declarată.
Ad hominem () [Corola-website/Science/307742_a_309071]
-
bazate pe reguli. În particular, nu acceptăm axioma care spune că propozițiile implicate sunt imbricate, (A => B => C...), nici utilizarea logicii min-max la combinarea lui NOT A cu A. Această ultimă obiecție este valida în mod special din moment ce o familie logică fuzzy a fost construită care se supune acestor legi fundamentale. Din moment ce este bine cunoscut că logică min-max nu se supune legii mijlocului exclus (A and NOT A = 0), utilizarea ei în combinarea lui A cu NOT A pentru a produce
Sistem expert cu logică fuzzy () [Corola-website/Science/307750_a_309079]
-
B => C...), nici utilizarea logicii min-max la combinarea lui NOT A cu A. Această ultimă obiecție este valida în mod special din moment ce o familie logică fuzzy a fost construită care se supune acestor legi fundamentale. Din moment ce este bine cunoscut că logică min-max nu se supune legii mijlocului exclus (A and NOT A = 0), utilizarea ei în combinarea lui A cu NOT A pentru a produce min(a, 1-A) nu este valida. Din aceste motive, tratarea posibilității și a necesității au
Sistem expert cu logică fuzzy () [Corola-website/Science/307750_a_309079]
-
care își merită numele, sunt extrase de sistemul interpretor uman, acesta posedă: 1-Capacitate de utilizare a unui limbaj care conține sensurile operanzilor din care este alcătuit mesajul. 2-Intenționalitate interactivă cu mesajul, adică declanșare din sistem, fără intervenții externe, a demersului logic interpretant de mesaj. 3-Performanța logic interpretantă, asta însemnând că sistemul distribuie corelat în 'concluzie', totalitatea sau majoritatea condiționărilor între obiectele, proprietățile și acțiunile descrise în mesaj. 4-Intenționalitate utilizantă, implicând folosirea concluziei într-un mod determinat. 5-Funcția valorizantă, adică atribuirea convențională
Concluzie () [Corola-website/Science/306644_a_307973]
-
răspândirea unei societăți viitoare libertine și prezintă impactul unei tehnologii care poate crea câmpuri de forță impenetrabile. Aceste cărți l-au ajutat pe Vinge să își construiască o reputație de autor care explorează cu multă inventivitate ideile până la concluziile lor logice. Ambele cărți au fost nominalizate la premiul Hugo, dar au pierdut în favoarea unor romane scrise de William Gibson și Orson Scott Card. Alături de "True Names", aceste două romane reliefează interesul lui Vinge pentru singularitatea tehnologică. "True Names" se petrece într-
Vernor Vinge () [Corola-website/Science/306941_a_308270]
-
, cunoscut și ca argumentum ad ignorantiam ("apel la ignoranță" sau argument din lipsă de imaginație), este o eroare logică în care se afirmă că premisa este adevărată doar pentru că nu a fost demonstrată falsă sau că premisa este falsă doar pentru că nu a fost demonstrată adevărată. Argumentul incredulității, cunoscut și ca argumentul din lipsă de încredere sau argumentul din
Argumentul ignoranței () [Corola-website/Science/307796_a_309125]
-
nefiind adevărată, sau vice-versa că o premisă preferată (credibilă) dar nedemonstrată, ca fiind adevărată. Ambele argumente au structură similară: o persoană consideră că lipsa de evidențe pentru o opinie constituie evidență sau dovadă pentru adevărul altei opinii. Tipul acestor erori logice din articol nu ar trebui confundat cu metoda reducerii la absurd de argumentare, in care o contradicției logică validă de forma "A și non A" este folosită pentru a demonstra falsul unei premise. Usual într-un "argument din incredulitate personala
Argumentul ignoranței () [Corola-website/Science/307796_a_309125]
-
ignoranței", vorbitorul "consideră" sau "afirmă" că acel ceva este fals, neverosimil sau nu este evident pentru el "personal" și încearcă să folosească aceast gol în cunoaștere ca "evidență" în favoarea unei opinii alternative proprii sau împrumutate. Exemple de astfel de erori logice sunt des întâlnite în opiniile care încep cu: "Este greu să crezi că ...", " Nu pot să înțeleg cum ..." sau "Este evident că ..." (dacă "evident" este folosit pentru a introduce o concluzie în loc de evidențe care să susțină opinia respectivă). Două din
Argumentul ignoranței () [Corola-website/Science/307796_a_309125]
-
sau "Este evident că ..." (dacă "evident" este folosit pentru a introduce o concluzie în loc de evidențe care să susțină opinia respectivă). Două din cele mai frecvente forme ale argumentului ignoraței, pot fi reduse la următoarea formă: În acest sens al erorii logice o "vorbă" din filozofia științei este ""lipsa evidențelor nu este evidență a lipsei"": Neavând evidențe pentru ceva, nu este dovadă că acel ceva nu este sau nu poate fi adevărat. Similar, doar pentru simplul fapt ca nu se au evidențe
Argumentul ignoranței () [Corola-website/Science/307796_a_309125]
-
este pur și simplu vorba de lipsă de evidențe și nimic mai mult. Asta totuși nu este echivalent cu a argumenta împotriva a ceva care prin natura sa nu poate fi "niciodată" demonstrat. Două versiuni foarte comune ale acestei erori logice sunt: Un argument din incredulitate personală este similar cu argumentul ignoranței doar dacă persoana care face afirmația are numai credința sa personală ca "evidență" pentru a demonstra imposibilitatea propoziției atacate (de fapt persoana respectivă nu oferă nici un fel de evidențe
Argumentul ignoranței () [Corola-website/Science/307796_a_309125]
-
nici un fel de evidențe care să-i susțină opinia contrară) Destul de de frecvent, argumentul din incredulitate personală este folosit în combinație cu unele evidențe în tentativa de a dirija opinia către o concluzie dorită. Aici de asemenea este o eroare logică deoarece neîncrederea personală este oferită ca "evidență". În aceste cazuri, persoana care argumentează a introdus o prejudecată personală în tentativa de a întări argumentul pentru a i se accepta concluzia dorită. Un important aspect in argumentul ad ignorantiam este stabilirea
Argumentul ignoranței () [Corola-website/Science/307796_a_309125]
-
dorită. Un important aspect in argumentul ad ignorantiam este stabilirea sarcinii dovezii. Aceasta este discutat mai în amănunt în secțiunea Legislație a acestei pagini. Este importat totuși de realizat că stabilirea sarcinii dovezii este esențială și în alte arii. Sistemele logice se construiesc pe baza presupozițiilor (propoziții axiomatice, vezi axiomă). Aceste presupoziții nu sunt demonstrabile dar sunt considerate ca fiind adevărate. Folosirea inductivă se referă la extensia argumentului pentru a susține o generalizare mai amplă, un principiu, o teorie științifică sau
Argumentul ignoranței () [Corola-website/Science/307796_a_309125]
-
demonstrabile dar sunt considerate ca fiind adevărate. Folosirea inductivă se referă la extensia argumentului pentru a susține o generalizare mai amplă, un principiu, o teorie științifică sau o lege universală. Multe din aceste folosiri ale argumentului ignoranței sunt considerate erori logice, în special în articolele academice care ar trebui să fie riguroase în privința premiselor sale cheie și a fundamentelor empirice. Oricum în unele cazuri (ca cel al autorului Irving Copi descris mai jos) în care se așteaptă evidențe afirmative, dar care
Argumentul ignoranței () [Corola-website/Science/307796_a_309125]