12,849 matches
-
un impuls din exterior și mai fac un salt spre cunoașterea lumii. Câte impulsuri din exterior va trebui să primesc până la cunoașterea globală? Cum va fi când voi începe a primi impulsuri din interior? Am primit lumina. Lumina mi-a luminat mintea. Mintea luminată mi-a permis să primesc cunoașterea pură. Voi primi suficientă lumină și cunoaștere pentru a mă elibera? De fiecare dată când întâlnesc sahaja yoghini cunoscuți din alte centre, apar manifestări de efuziune. Îmi doresc să fim atât
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
reanimarea, prelungită absurd la vreo oră timp în care infir‑ miera se văita cum îi va spune ea fetiței ei că a fost împuș‑ cat Ceaușescu, acel om bun care le dăduse apartament, m-am resemnat, salonul era de acum luminat de lumâ‑ nări și lumea se ruga pașnic. Eu eram singurul element disonant, nu mă împăcam cu ceea ce ele considerau că e voința lui Dumnezeu, iar eu credeam că e absența mecanicului. V.A. : Nici acum nu înțeleg. Eram în
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
bunul nostru împărat Francisc Iosif a dezlipit în anul 1848 Bucovina de Galiția, după care a început a se face mai cu hărnicie școli românești prin sate, biserica și școala fiind stâlpii de foc ai susținerii românilor. Școala le-a luminat mintea, iar biserica a sfințit lumina venită de la școli. Cabinetele de lectură, gazetele, petrecerile populare și chiar șezătorile au deșteptat poporul și l-au strâns în casele naționale ridicate de țărani fără nici o contribuție a autorităților, l-au ferit de
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
atunci, când la 1848 un curent generos de idei noi, umanitare, a străbătut până la ruginitul imperiu austriac, s-au ivit frații Hurmuzaki ca apostoli fervenți ai acestui curent - organul lor a fost Bucovina care a trăit puțin timp; Bucovina a luminat ca un far nestins și generațiile următoare pe acest colțișor de țară. Includerea acestui nume - Bucovina - pe fruntea acestei foi este, așadar, un tribut de recunoștință, expresia voinței țării de a simți și făptui românește; b) Astăzi menirea acestui colțișor
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
p.146) * După obiceiul de la Sibiu sau Timișoara, la Cernăuți Gazeta Bucovinei edita pentru săteni Foaia Săteanului Foaia Săteanului, supliment pentru țărani, a Gazetei Bucovina (18911897) a dat o deosebită atenție românismului, a combaterii celor deveniți prea puțin naționali, a luminat satele și le-a călăuzit să înțeleagă pericolul consumului de alcool. În această direcție s-a folosit de cabinetele de lectură, pe care le-a încurajat și orientat, scriind pentru ele chiar articole de fond, cum ar fi cel publicat
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
teritoriu al bejeniei, al pribegiei, al împrăștierii valorilor, un refugiu, neașteptat... * Steluța Steluța, foaie pentru poporul român de la țară, ziar poporal, era scoasă de două ori pe lună de Simeon Cobilanschi, paroh în Chorovia - județul Cernăuți. Ea purta ca motto: „Luminează-te și vei fi. Lucrează și vei avea.” Primul număr a apărut la 9/21 septembrie 1883. Cuprindea sfaturi economice, învățături morale, rubrici: Cugetări asupra evangheliei, care se citea în duminica respectivă, despre legi, bani, despre case și ce se
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Daciei nr.6 și tipografiat la Institutul de Arte Grafice „Glasul Bucovinei”. Începe cu o prefață semnată de autorul care crede „ că în fiecare an succede a edita un nou exemplar”, pentru că, „menirea almanahului este și va fi, întotdeauna, a lumina științele cele mai de înainte și cele curente de la oamenii cei mai însemnați din lume” la care „le pun și pe ale mele proprii.” Acest almanah - spune prfațatorul - nu este nimic altceva decât multe petricele prețioase ale literaturii din popor
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
coloanele acestei reviste deschise nu numai pentru colaboratorii preocupați în special de problemele locale, ci tuturor membrilor marelui nostru Corp Silvic, răspândiți în toată țara, precum și prietenilor pădurii și vânătorilor, care prin binevoitoarea lor contribuție vor fi în măsură să lumineze problemele ce le tratăm și calea pe care am pornit”, revista Bucovina Forestieră publică studii și documentări referitoare la Gospodărirea forestieră (ing. S. Gârbu) Istoricul regiei la păduri (ing. I. Rătan), Pădurile fondului bisericesc și regenerarea lor (ing. A. Tcaciuc
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
granița / dintre azi și mâine / dorm paznicii / numai gâștele și cocoșii / îmi descoperă urmele / dorm paznicii / vin vremuri de glorie / era geografiei a apus / deși eu dintr-o țară în alta trec / nu mă mai mișc / ci doar calota craniană / luminează brusc dea lungul fâșiei...” În paginile de „teorie, critică și istorie literară semnează: Ștefan Hoștiuc, „Gaston Bachelard: între instinctul imaginii și reveria anagogică II”; Lora Bostan, Brândușa Grigorco „Proza bucovineană din secolul al XIX-lea , începutul secolului XX”. La „Colaborări
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
mari și înălțătoare momente din câte cunoaște istoria”, locul „nostru e cât se poate mai în fruntea celor ce vor să frângă lanțurile ruginite ale sclaviei seculare, în care zace Bucovina de 142 ani, iar chemarea noastră-i să le luminăm calea spre această țintă întrezărită de mult”... ...” Dând românilor de pretutindeni această publicație, pe care am numito simplu și modest Revista Bucovinei, desfășurăm cutele unui nou drapel sub care ne-am adunat cu toții, uniți într-un singur gând și într-
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
6. Anti‑Nobel pentru Strindberg" În toamna anului 1978, invitat de René Coeckelberghs și Gabriela Melinescu, cu ocazia lansării traducerii suedeze a nuvelei Pe strada Mântuleasa, Eliade revede Suedia, Uppsala („De-abia azi am văzut cât e de splendidă Catedrala, luminată de amurg, s-ar spune, îmbrăcată în aur...” 3) și mai ales Stockholmul, partea veche a orașului și casa memorială a lui Strindberg, fondată în 1973, într-un apartament de la etajul uneiclădiri din strada Drottningsgatan 85. Venit pentru a completa
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
lui Georges de Cuvier. Poziție aproape contrară celei pe care, în aceeași epocă, o susținea Michel Foucault, în Les mots et les choses (1966), comentând un pasaj din aceeași Über die Sprache und Weisheit der Indier: „Punctul decisiv care va lumina totul este însă structura internă a limbilor sau gramatica comparată, care ne va oferi soluții cu totul neașteptate la problema genealogiei limbilor, tot așa cum anatomia comparată a făcut lumină în domeniul istoriei naturale”. Foarte probabil, Wikander nu a cunoscut cartea
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
poet metafizic, la Lucian Blaga, "atunci cînd gînditorul se află în impas, el consultă poetul. Și reciproca e adevărată, cu condiția însă de a nu pretinde că filosoful face poezie". Poetul și filosoful din Lucian Blaga se sprijină, întregesc și luminează printr-o transcendență personală. Prezentarea lui Alexandru Busuioceanu va fi un bun prilej pentru a întări aserțiunea acestuia, că arta este "o întrebare de conștiință" cale de a amenda Estetica lui Tudor Vianu centrată pe autonomia artei, astfel neglijînd "aspecte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cîrdurilor de scribi vînduți sacului cu bani, în vremea cînd rostirea adevărului te expunea atacurilor brutale sau perfide ale criticii "oficiale", iar în ultimă instanță intervenției cenzurii și represaliilor poliției, flacăra poeziei legată de popor a continuat totuși să ardă, luminînd calea spre ziua de mîine. Cu intensități diferite, razele ei animă creația unor poeți de mult intrați în istoria literaturii române, ca: G. Topîrceanu, A. Toma, Emil Isac, G. Bacovia sau maestrul Tudor Arghezi, pe care avem bucuria de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
emoționant este ea exprimată în această poezie de două strofe a lui Victor Tulbure, intitulată Steaua: Multe stele ard pe cer Seara cînd se-aciuă, Dar se sting pe rînd și pier Toate pîn-la ziuă! Peste timp de slavă plin Luminînd departe, Numai steaua de rubin Arde fără moarte". Spre înveselire vom cita binecunoscutul catren al lui A. E. Baconsky, ușor amendat de coraportor: "Trece-o noapte, trece înc-o zi, / Se ascute lupta între clase, / Iar chiaburii se arată-a fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ale reacțiunii, care s-au tradus în planul artei printr-un foc deschis și susținut al decadentismului, cosmopolitismului, al misticei național-șovine". Succesul lui Marin Preda este motivat de criticul-dentist prin faptul că experiența de viață a autorului Moromeților a fost luminată de marxism-leninism. Eugen Jebeleanu dezvăluie care îi este busola după care se ghidează nu numai el: "Busola noastră, a scriitorilor din R.P.R., membri sau nemembri de partid este spiritul partinic. Spiritul partinic este acela care ne-a ajutat și ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
m-aș fi asociat la răspîndirea lui, deoarece am avut, am și voi avea întotdeauna față de poporul român numai simțăminte de adînc respect și nețărmurită dragoste". Și totuși, în bolgia închisorii va afla acces la fericire; aici i se vor lumina și se vor deschide izraelitului încă neconvertit porțile fericirilor, după spusa Mîntuitorului. În prima noapte după proces, cînd începe detenția propriu-zisă, se va trezi, în zgomotul infernal al deșteptării de la 5 dimineața, lîngă un preot-călugăr ortodox, care i se recomandă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Cristi și îl ia cu el până la frumoasa zeiță. — Domnișoară, stați ! Domnișoară ! Nu ne părăsiți încă. Și exact când trăsura oprește în dreptul ei, ea, în loc să urce grăbită, se întoarce spre cei doi, zâmbindu-le. Iar surâ- sul ei pare că luminează întreaga stradă întunecată. — Ha ! Domnișorule Cristian, e rândul tău, eu am întors-o din drum. Dar Cristi nimic. E înmărmurit de-a dreptul. Parcă i-ar fi tăiat cineva limba sau, mai bine spus, parcă l-ar fi transformat într-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
citi pe buze. Arată lumii ce poți, arată-le vocea ta caldă pe care eu n-o s-o mai pot auzi niciodată. Ridică mâna dreaptă, semn ca orchestra să înceapă. Capitolul 2 Ori cu mine, ori cu Răcaru ! Afară se lumina când Cristi a ajuns la cămin și s-a trântit epuizat în patul său din capătul camerei. Câteva mormăieli din partea colegilor, deranjați vizibil de zgomotele matinale. Dar nu i-a băgat în seamă. Mintea lui obosită era roasă de zeci
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
lumânare, pentru că se odihneau sau așteptau să se adune zece- douăsprezece cadavre, să nu facă risipă de timp, ci săracii care nici nu-i cunoșteau, refugiații mai ales, le aprindeau lumânările și le spuneau câte o rugăciune, sperând să le lumineze și să le ușureze calea. A văzut și femei luate cu forța, bătute și umilite și violate în colțuri întunecate de bărbați nespălați și beți, fie români, fie rusnaci, care la Huși o duceau bine mersi, scutiți de front prin
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
masă și am să te tratez regește ! Să fii cea mai elegantă și răsfățată doamnă de pe întregul bulevard al Victoriei ! — Of, Cristian, iubitule, ce e mai regește decât să-ți plătești propria masă să-ți vezi fiul cum cântă și luminează oamenii, iar ei îl aplaudă și îl iubesc ? Capitolul 6 Epoca de Aur O altă epocă ia naștere odată cu începutul anilor ’30, odată cu noua coloană sonoră a vieții, dată de romanțe și tangouri. Se simte în aer, se simte în
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
oamenii, peisajele. Viața lui e un bun prilej pentru versificare și muzicalizare. Ne-a citit versuri. Am glumit. Ne-am înțepat. Ne-am legat de o fată frumoasă care stătea alături de noi. Cu o oră sau două înainte să se lumineze, asta dacă nu era vineri sau sâmbătă, când își mai prelungea concertele, cobora pentru ultima dată de pe scenă, în aplauzele publi- cului. Mai rămânea câteva minute bune să-și salute amicii, orchestra, să mai dea un autograf, să primească felicitări
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
a aplecat spre ea și a sărutat-o. Cei doi și-au închis ochii și s-au pierdut în acel sărut, când soarele cald ce anunța începutul verii abia începea să răsară și bulevardul mare al Victoriei începea să se lumineze. Ea și-a lasat mâinile moi pe pieptul său, iar el i-a strâns șoldurile. Puternic, cât pentru șapte ani de așteptare. Șapte ani în care n-o mai zărise niciodată, aproape că nici nu știa dacă a existat cu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
liceu sau vecini, brăileni și ei, care plecaseră de ani buni din țară. — Dar de când s-a mutat, dragii mei, Brăila la Paris ? a zâmbit Cristi, îmbrățișându-i pe fiecare, aproape cu lacrimi în ochi. O bucurie de nedescris a luminat întregul salon, când generația de copii și tineri de după război a micuțului oraș de pe Dunăre s-a regăsit după atât timp și atât de departe de casă. O zarvă de nedescris s-a creat imediat, au început să se mute
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
unduindu-se încet pe pielea lui plină de șampanie, simțind cum mădularul încă zvâcnește în fundul ei. Atunci și-a întins mâinile și l-a prins de păr și l-a strâns, și a început să râdă : — Ai văzut că se luminează afară ? Hai să facem un duș și să ne plimbăm într-un parc. Azi vreau să mă dai în leagăn. Dar să mă dai tare, până aproape să se dea peste cap ! Și dup-aia știi ce ? Mergem la o
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]