11,720 matches
-
când a cucerit Bursa de la bizantini. În afară de Osman, Ertuğrul a mai avut doi fii: Saru Batu Savcı Bey și Gündüz Bey. din Așgabat (capitalaTurkmenistanului) a fost denumită astfel în onoarea lui Ertuğrul. În secolul al XIX-lea o fregată a marinei militare otomane i-a purtat numele. În orașul Söğüt se află un muzeu etnografic purtând numele „Muzeul Ertuğrul Gazi”, precum și mausoleul lui Ertuğrul. Recent (în 2014) a fost realizat un serial de televiziune (difuzat în România de postul Prima TV
Ertuğrul () [Corola-website/Science/335196_a_336525]
-
public 98 de monumente istorice în proprietatea statului francez, care totalizează peste 9 milioane de vizitatori în fiecare an. Are sediul la Palatul Sully în arondismentul 4 din Paris. În anul 2016 s-au adăugat la lista de monumentele Palatul Marinei din Paris și Vila Kérylos de la Beaulieu-sur-Mer.
Centrul Monumentelor Naționale din Franța () [Corola-website/Science/335352_a_336681]
-
(în ) este un palat din Paris care a adăpostit Ministerul Marinei francez, apoi Statul Major al Marinei, din 1789 până în 2015. Este situat în arondismentul 8, pe Place de la Concorde. A fost desenat în anul 1766 de arhitectul Ange-Jacques Gabriel în cadrul creării a Place de la Concorde, în același timp cu o
Palatul Marinei () [Corola-website/Science/335350_a_336679]
-
(în ) este un palat din Paris care a adăpostit Ministerul Marinei francez, apoi Statul Major al Marinei, din 1789 până în 2015. Este situat în arondismentul 8, pe Place de la Concorde. A fost desenat în anul 1766 de arhitectul Ange-Jacques Gabriel în cadrul creării a Place de la Concorde, în același timp cu o clădire geamăna situată pe cealaltă parte
Palatul Marinei () [Corola-website/Science/335350_a_336679]
-
Perrault. În proprietatea a Coroanei franceze, clădirea a fost afectată la administrația regală a depozitelor de mobilă (în ), care s-a mutat în noul său sediu în 1774. În timpul Revoluției franceze, ministerele s-au mutat de la Versailles în Paris. Ministerul Marinei a ocupat o parte din clădirea în 1789, apoi a întrat în posesia ansamblului în 1806. Astfel clădirea a devenit . A fost martora a mai multor evenimente notabile din istoria Franței: furtul al bijuteriilor Coroanei Franceze în septembrie 1792, semnătura
Palatul Marinei () [Corola-website/Science/335350_a_336679]
-
sclaviei pe 27 aprilie 1848, etc. În anul 2007, Guvernul francez a decis să se grupeze Statul Major al tuturor forțelor armate în cadrul aceleiași clădire în arondismentul 15, „Hexagonul Balard”. Noul sediu fiind inaugurat în noiembrie 2015, Statul Major al Marinei s-a mutat în decembrie 2015 și Palatul Marinei a fost încredințat Centrului Monumentelor Naționale.
Palatul Marinei () [Corola-website/Science/335350_a_336679]
-
Guvernul francez a decis să se grupeze Statul Major al tuturor forțelor armate în cadrul aceleiași clădire în arondismentul 15, „Hexagonul Balard”. Noul sediu fiind inaugurat în noiembrie 2015, Statul Major al Marinei s-a mutat în decembrie 2015 și Palatul Marinei a fost încredințat Centrului Monumentelor Naționale.
Palatul Marinei () [Corola-website/Science/335350_a_336679]
-
50 de milioane dolari SUA ca finanțare, condus de MacArthur Foundation și de Sloan Foundation, care au oferit 20 de milioane $ și 5 milioane $, respectiv. Celelalte 25 de milioane $ au venit de la cinci instituții de bază - Field Museum, Universitatea Harvard, Marine Biological Laboratory, Missouri Botanical Garden și Smithsonian Institution. Proiectul a fost inițial condus de Jim Edwards și dezvoltat de către David J. Patterson. În prezent instituțiile participante și donatori individuali continuă să sprijine EOL prin contribuții financiare. EOL a fost lansat
Encyclopedia of Life () [Corola-website/Science/331537_a_332866]
-
Jules-Sébastien-César Dumont d’Urville (n. 23 mai 1790, Condé-sur-Noireau - d. 8 mai 1842, Meudon) a fost un navigator și explorator polar francez. Dumont deja la vârsta de 17 ani dorea să devină ofițer de marină. El termină cu merite deosebite Academia Militară. Dumont a fost botanist cultivat, vorbea cursiv limba germană, greacă și ebraică. În anul 1820 participă la o expediție de cartografiere a bazinului Mării Egee. Cu această ocazie în urmă unor săpături pe insula
Jules Dumont d'Urville () [Corola-website/Science/331588_a_332917]
-
urmă unor săpături pe insula Melos, reușește să obțină pentru Franța statueta lui Venus din Milo. În august 1822 i-a parte la expediția în Mările Sudului care avea ca scop explorări botanice și hidrografice. În anul următor cu aprobarea marinei franceze organizează propria sa expediție, pornind în februarie 1826 din Toulon spre Pacificul de Sud. Printre altele el caută pe exploratorul francez Jean-Francois de La Perouse dispărut prin anul 1788. Între anii 1826 - 1829, explorează și cartografiază o parte din Noua Zeelandă
Jules Dumont d'Urville () [Corola-website/Science/331588_a_332917]
-
Directorul ei, la momentul respectiv, era Alexandru Dumitrescu. Ca urmare a restructurării Siguranței și a apariției Serviciului Operativ, în fiecare închisoare se înființează un Birou Operativ, condus de un ofițer politic. Primul ofițer politic repartizat la Pitești a fost Ion Marina. Grupul din care făcea parte Eugen Țurcanu a fost transferat de la Suceava la Pitești pe data de 21 aprilie 1949. În timp, Țurcanu a devenit informator pentru Biroul Operativ, fiind susținut și de directorul Serviciului Operativ, Iosif Nemeș. Realizând că
Reeducarea în România Comunistă () [Corola-website/Science/331584_a_332913]
-
pentru Biroul Operativ, fiind susținut și de directorul Serviciului Operativ, Iosif Nemeș. Realizând că metodele nonviolente de reeducare nu sunt eficiente, deținuții refuzând afilierea la programul comunist iar cantitatea utilă de informații strânsă fiind redusă, la sugestia lui Țurcanu și Marina, respectiv cu acceptul directorului închisorii și cu cel al directorului SO, se va porni o acțiune violentă de reeducare a deținuților. Condițiile de la Pitești erau optime pentru pornirea operațiunii. În cea de-a doua parte a anului 1949, regimul penitenciar
Reeducarea în România Comunistă () [Corola-website/Science/331584_a_332913]
-
Nemeș. În februarie 1951, Sepeanu va fi înlocuit la rândul său cu Alexandru Roșianu. După preluarea Serviciului Operativ de către Sepeanu, la indicațiile acestuia, ofițerul politic va fi și el înlocuit, pe 1 iunie Mihai Mircea luându-i locul lui Ion Marina. Aceste schimbări nu vor înbunătăți cu nimic situația deținuților, reeducarea continuand până la mijlocul anului 1951. În timp, mulți deținuți trecuți prin reeducarea de la Pitești vor fi transferați la alte închisori. Publicitatea negativă din jurul acestui fenomen, ancheta colonelului Ludovic Czeller, șeful
Reeducarea în România Comunistă () [Corola-website/Science/331584_a_332913]
-
căpitan la 28 septembrie 1926, locotenent-comandor la 1 ianuarie 1934, căpitan-comandor la 6 iunie 1938, comandor la 10 mai 1941. Lucrează la Inspectoratul General al Aeronauticii și la Subsecretariatul de Stat al Aerului, transformat în 1935 în Ministerul Aerului și Marinei. Comandant al Școlii Militare de Aviație, în 1943 era șeful cabinetului militar al lui Ion Antonescu. Ulterior a deținut funcția de director al aviației civile. Nu a luptat pe front. Mihail Pantazi (1897-1936), ofițer de artilerie, ulterior aviator, luptă în
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
al lui James Stuart"). Arabella a fost fiica lui Sir Winston Churchill, un strămoș viitorului prim-ministru cu același nume, și a Elisabetei Drake. A fost sora primului Duce de Marlborough; ceilalți frați ai ei au fost George, ofițer în marina regală, și Charles Churchill, general britanic. Și-a început relația cu Iacob, pe atunci Duce de York, în jurul anului 1665, în timp ce el era căsătorit cu Anne Hyde. Arabella a devenit doamnă de onoare a ducesei în acel an și a
Arabella Churchill () [Corola-website/Science/331674_a_333003]
-
este o clasă de super-portavioane cu propulsie nucleară în serviciul Marinei Statelor Unite, care a primit numele după amiralul Chester W. Nimitz, comandantul Flotei din Pacific al Marinei americane, ultimul amiral de flotă din Marina SUA. Cu o lungime totală de 333m și un deplasament de peste 100.000 tone aceste portavioane sunt
Clasa de portavioane Nimitz () [Corola-website/Science/331694_a_333023]
-
este o clasă de super-portavioane cu propulsie nucleară în serviciul Marinei Statelor Unite, care a primit numele după amiralul Chester W. Nimitz, comandantul Flotei din Pacific al Marinei americane, ultimul amiral de flotă din Marina SUA. Cu o lungime totală de 333m și un deplasament de peste 100.000 tone aceste portavioane sunt cele mai mari nave construite și aflate în serviciu vreodată, fiind surclasate doar de clasa de
Clasa de portavioane Nimitz () [Corola-website/Science/331694_a_333023]
-
este o clasă de super-portavioane cu propulsie nucleară în serviciul Marinei Statelor Unite, care a primit numele după amiralul Chester W. Nimitz, comandantul Flotei din Pacific al Marinei americane, ultimul amiral de flotă din Marina SUA. Cu o lungime totală de 333m și un deplasament de peste 100.000 tone aceste portavioane sunt cele mai mari nave construite și aflate în serviciu vreodată, fiind surclasate doar de clasa de portavioane Gerald Ford. În loc de propulsie cu motoare
Clasa de portavioane Nimitz () [Corola-website/Science/331694_a_333023]
-
jos. Aceste hangare sunt împărțite în trei încăperi cu uși de oțel groase, care sunt montate pentru a limita răspândirea unui eventual incendiu . În timp ce modele de ultimele șapte nave (începând cu USS Theodore Roosevelt) sunt ușor diferite de navele anterioare, Marina SUA consideră că toate cele zece portavioane aparțin unei singure clase. Navele mai vechi ale clasei au fost modernizate privind unele aspecte, ca de exemplu centralele lor nucleare Navele au fost inițial clasificate doar ca portavioane de atac, dar au
Clasa de portavioane Nimitz () [Corola-website/Science/331694_a_333023]
-
forță de portavioane puternice din Oceanul Indian pentru a-și apăra insulele de origine, raidul contribuid la decizia amiralului Isoroku Yamamoto de a ataca Insula Midway în Pacificul Central - un atac care s-a transformat într-o înfrângere strategică decisivă a Marinei Imperiale Japoneze de către UȘ Navy în Bătălia de la Midway. Doolittle, care au crezut inițial că pierderea tuturor avioanelor o sa aiba consecință că va fi judecat de Curtea Marțiala, de fapt a primit Medalia de Onoare și a fost promovat cu
Raidul Doolittle () [Corola-website/Science/331706_a_333035]
-
a fost un portavion al flotei Marinei SUA. Ea este a șaptea navă americană care poartă acest nume, din clasa Yorktown. A participat la mai multe acțiuni militare. Aceste acțiuni includ: Horneț a fost în serviciu un an și șase zile și a fost ultimul portavion al
USS Hornet (CV-8) () [Corola-website/Science/331708_a_333037]
-
a fost cea de-a patra bătălie de portavioane pe teatrul de război din Pacific în cel de-al Doilea Război Mondial și cel de-al patrulea cea mai mare bătălie navală purtată între Marină Militară a SUA și Marină Imperiala Japoneză, purtată în cadrul Campaniei din Guadalcanal. În mod similar luptelor din Marea Coralilor, Midway, și Insulele Solomon de Est, navele de celor doi adversari au intrat rareori în raza vizuală directă a celuilalt. În schimb
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
lunii ianuarie 1943. Portavionul "Shōkaku" a fost în reparații până în martie 1943 și nu s-a mai întors pe front până în iulie 1943, când ea s-a alăturat lui Zuikaku la Truk. Cu toate acestea, pierderile cele mai semnificative ale Marinei japoneze au fost echipajele avioanelor. SUA a pierdut în lupta 81 de avioane, cu 26 de piloți și de membri ai personalului de pe bordul avioanelor. Japonezii, pe de altă parte, au pierdut 99 avioane și 148 de piloți și de
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
la scurt timp după lupta și mutat la cu serviciul pe țărm în Japonia, a declarat în raportul său la Statul Major al Flotei Combinate că: În retrospectivă, în ciuda faptului unei victorii tactice, bătălia a curmat efectiv orice speranță a Marinei japoneze pe care ar fi putut-o printr-o victorie decisivă în fața puterii industriale a Statelor Unite, ca fiind un obiectiv de neatins. Istoricul Eric Hammel a rezumat semnificația bătăliei de la Insulele Santa Cruz că,
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
Ducelui de York,fratele regelui. Alături de ducele de York, fratele mai mic al regelui și succesorul său la tron, tânărul John a avut posibilitatea de a se apropia de lumea militară. Împins poate și de duce, pasionat de arme și marină, John a luat decizia de deveni soldat. În 14 septembrie 1667 a obținut un post în King's Own Company, iar mai târziu a făcut parte din corpul de infanterie Grenadier Guards. Anul următor, 1668, a plecat într-o misiune
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]