11,461 matches
-
A fost fiul Marelui Logofăt Constantin Cantacuzino și al soției sale "Maria", născută "Vlasto". S-a căsătorit cu "Ana Ventura", cu care a avut împreună opt copii (patru băieți și patru fete): Reședința familiei a fost la Conacul de la Ceplenița. Moșiile Ceplenița și Buhalnița au fost achiziționate de tatăl său, pe atunci paharnicul Constantin Cantacuzino la 1758. Iordache Cantacuzino a moștenit conacul în 1793 și la stăpânit până în 1816, când l-a donat fiului său Mihalache Cantacuzino. este cel căruia i-
Iordache Cantacuzino (Canta) () [Corola-website/Science/332932_a_334261]
-
cu Penelope Smyth. Cuplul a avut doi copii: Ferdinand al II-lea nu l-a iertat niciodată pe fratele fugar. Prințul de Capua a fost obligat să trăiască pentru restul vieții în exil. El a rămas loial soției sale; toate moșiile sale au fost confiscate cu excepția comitatului Mascali din Sicilia pe care l-a moștenit de la tatăl său. Cum Mascali nu a mers eficient îi oferea un venit mic iar Prințul a trebuit să trăiască modest. Ani de zile Prințul a
Carlo Ferdinand, Prinț de Capua () [Corola-website/Science/332936_a_334265]
-
jumătate sat din Mihălcăuți ; jumătate din Geamene, jumătate din Larga peste Prut, 3 sălașe de țigani, 2 vii la Epureni (acasă) ; apoi bucate : 200 stupi, 200 oi, 20 vaci, 20 boi, 20 iepe, 6 cai." Reședința familiei a fost la moșia Epureni. Costantin Costache a fost numit în epocă „"Negel"”, din cauza unui neg pe care îl avea pe nas, fiind întemeietorul liniei Costachi-Negel a familiei. Moare de apoplexie la 28 februarie 1735 la Mănăstirea Sucevița, fiind înmormântat la biserica Trei Ierarhi
Costantin Costachi () [Corola-website/Science/332943_a_334272]
-
unul din cei 16 copii ai lui Scarlat Arion. Generalul s-a căsătorit în anul 1866 cu Sevastia (Vatica) (d. 1923), fiica lui Nicolae Alexandrescu, poreclit Cafegibașa (de la funcția de cafegiu bași la curtea domnitorului Grigore Ghica), care moștenise o moșie de 1623 de hectare la Fierbinți, județul Ialomița. A avut patru copii: Nicolae, ajuns colonel, Zoe, Viorica și Margareta. Tânărul Arion s-a decis de timpuriu pentru o carieră militară. El a fost admis la „Școala de Ofițeri” din București
Eracle Arion () [Corola-website/Science/333652_a_334981]
-
Eracle Arion a fost un ofițer mult decorat, între altele cu: Marele general a fost înmormântat cu mult fast la Cimitirul Șerban Vodă din capitală. Ulterior trupul generalului a fost strămutat de soția lui în cavoul familiei la conacul de pe moșia de la Fierbinți, care a fost vandalizat. Astăzi mormântul generalului Eraclid Arion se află în incinta centrului de asistență socială Fierbinți-Târg. O stradă în București este denumită după el. În necrologul publicat de Revista Artileriei, septembrie 1903, se spune : „A trăit
Eracle Arion () [Corola-website/Science/333652_a_334981]
-
-lea. El era sprijinit de comunitatea negustorilor din Moscova, dar era privit cu suspiciune de mulți boieri, fapt care l-a determinat să le facă anumite promisiuni. Încercările lui Vasili de a reinstaura ordinea prin împiedicarea țăranilor de a părăsi moșiile stăpânilor lor și prin crearea unui registru al scalvilor au eșuat, deoarece autoritatea sa nu se extindea pe tot teritoriul țării. În scurt timp și-a îndepărtat famiile boierești importante, inclusiv familia Romanov. Au început să cirule zvonuri că Falsul
Vasili al IV-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/333662_a_334991]
-
țigani și pe frumoasa Zamfira, le-a urmărit tradițiile și obiceiurile timp de 2 luni de vară, ca mai apoi să creeze poemul "Țiganii". După primul război mondial conacul a rămas satului. Aici a funcționat o bibliotecă, apoi școala muzicală. Moșia a fost deținută în prima jumătate a secolului al XX-lea de Zamfir Ralli-Arbore, după ocuparea Basarabiei de către URSS a fost naționalizată și deschisă publicului în ziua de naștere a lui Pușkin, la 6 iunie 1949. Abia în anii '70
Conacul lui Zamfirache Ralli () [Corola-website/Science/333692_a_335021]
-
iunie 1949. Abia în anii '70 a devenit o filială a casei-muzeu „Aleksandr Pușkin” din Chișinău. La sfârșitul perioadei sovietice atrage până la 150 de mii de turiști anul, pentru primirea tuturor fiind desfășurat un orășel de corturi. După prăbușirea URSS, moșia a fost închisă pentru reconstrucție, și, de fapt abandonată. În 2002, la inițiativa Președintelui Republicii Moldova și cu sprijinul financiar al companiei Lukoil, conacul a fost reparat. În jurul conacului se întinde un parc, fiind instalat și un monument poetului rus.
Conacul lui Zamfirache Ralli () [Corola-website/Science/333692_a_335021]
-
ordinea cronologică a acțiunii. În suburbia londoneză Finchley, cei patru copii Pevensie (Peter, Susan, Edmund și Lucy) se află în pericol din cauza unui bombardament nazist aerian din cel de-al doilea război mondial. Ei sunt apoi evacuați la țară pe moșia profesorului Digory Kirke, care nu este obișnuit să aibă copii în casa lui, după cum dna Macready, menajera severă a acestuia, le explică copiilor. În timp ce copiii Pevensie se joacă de-a v-ați ascunselea, Lucy descoperă un dulap prin care intră
Cronicile din Narnia - Leul, Vrăjitoarea și Dulapul () [Corola-website/Science/333745_a_335074]
-
de dragoste în căruța cu fân, iar fata se mută apoi la casa bărbatului său. Onache Cărăbuș este mobilizat în Armata Română în primăvara anului 1940, dar se întoarce acasă după ce Basarabia fusese ocupată de către URSS. Ocupanții sovietici împărțiseră țăranilor moșia unui arendaș din Nuieluși, iar familia Cărăbuș primise două hectare semănate cu maci, starea materială a ciuturenilor îmbunătățindu-se mult. Eliberarea Basarabiei de către Armata Română a dus la reinstalarea vechilor rânduieli, iar țăranii ce ocupaseră moșia arendașului au fost cercetați
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
Ocupanții sovietici împărțiseră țăranilor moșia unui arendaș din Nuieluși, iar familia Cărăbuș primise două hectare semănate cu maci, starea materială a ciuturenilor îmbunătățindu-se mult. Eliberarea Basarabiei de către Armata Română a dus la reinstalarea vechilor rânduieli, iar țăranii ce ocupaseră moșia arendașului au fost cercetați de jandarmi și bătuți. Cei doi băieți ai lui Onache au plecat pe front și au murit în război. După reocuparea Basarabiei de către URSS în primăvara anului 1944 casele ciuturenilor i-au găzduit timp de două
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
Ioan Vodă cel Cumplit" (1865), îl considera „un amic devotat și nedespărțit” al viitorului domnitor. Odată cu urcarea pe tron a lui Ioan Vodă cel Viteaz (februarie 1572), Ieremia Golia a fost numit pârcălab al Cetății Hotinului și a primit două moșii și mai multe averi. El a fost un om de încredere al domnului, luptând împreună în Bătălia de la Jiliște din 24 aprilie 1574, între oastea domnului Moldovei și armata pretendentului la tron, Petru Șchiopul, susținut de fratele său, domnul muntean
Ieremia Golia () [Corola-website/Science/333825_a_335154]
-
are, cât mai ales din dorința locuitorilor de a-și arăta ospitalitatea față de un drumeț și de a-și împărți bucatele și vinul cu el. În afară de beizade Alecu Ruset care-și arată dorința de a-l găzdui pe abate la moșia sa de lângă Hârlău, mai mulți localnici se oferă a-și împărți modestele lor locuințe cu drumețul. Spre exemplu, șătrarul Lăzărel Griga se consideră ofensat dacă drumețul străin și suita sa îi vor ocoli locuința, exprimându-se astfel: "„Măria ta, dacă
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
la începutul secolului XIX-lea de către răzeșul satului Onișcani, Efrem Iurcu (mai apoi schimonahul Eftimie) și trei ieromonahi de la Mănăstirea Neamț (România) - Serafim, Ioanichie și Macarie. Pentru prima dată este atestată documentar la 10 iunie 1807, când 43 răzeși de pe moșia Bravicea au împropietărit mănăstirea cu pământ. În anii 60 ai sec. XIX la Frumoasa și-a facut ucenicia viitorul mitropolit al Moldovei - Iosif Naniescu. În perioada interbelică mănăstirea a fost vizitată de episcopul Visarion Puiu, scriitorul Mihail Sadoveanu, mitropolitul Gurie
Mănăstirea Frumoasa (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/333895_a_335224]
-
este o mănăstire de maici din centrul Republicii Moldova. A fost fondată la sfârșitul secolului XVIII-lea de către frații Andrei și Ioan Roșca, preoți din satul Pașcani. Moșia pe care s-a construit mănăstirea a aparținut răzeșului Lupu Stratan. La început a fost mănăstire de călugări, însă în anul 1811, în urma desființării schitului Mana din apropierea mănăstirii Curchi, aici se înființează o obște de călugărițe. Se construiesc două biserici
Mănăstirea Răciula () [Corola-website/Science/333897_a_335226]
-
fiica cea mare a părinților ei. Două alte surori s-au născut mai târziu: Anna, viitoarea împărăteasă a Rusiei și Praskovia. Ecaterina (care s-a spus că ar fi fost copilul favorit al mamei ei), și-a petrecut copilăria pe moșia mamei ei de la Izmaylovo, care a fost și locul nașterii bunicului patern Țarul Alexis. Ca și surorile ei mai mici ea a primit o educație occidentală: a studiat franceza și germana, dansul și eticheta. Profesorii ei au fost Johann-Dietrich Christopher
Ecaterina Ivanovna a Rusiei () [Corola-website/Science/333080_a_334409]
-
fost Duce de Courland și Semigallia (1737) și regent al Imperiului rus (1740). Născut ca Ernst Johann Biren () la Kalnciems, Semigallia, el a fost nepotul unui ofițer în serviciul lui Iacov Kettler, Duce de Courland, care a primit o mică moșie moștenită de tatăl lui Biron și de Biron însuși când s-a născut. A fost educat la Academia din Königsberg, de unde a fost exmatriculat pentru comportament dezordonat. În 1714 el și-a propus să-și caute norocul în Rusia, și
Ernst Johann von Biron () [Corola-website/Science/333090_a_334419]
-
venit la Moscova și a primit numeroase onoruri și bogății. La încoronarea Annei (19 mai 1730), el a devenit Mare Șambelan, prilej cu care se spune că ar fi adoptat însemnele casei ducal franceze de Biron și a primit o moșie la Wenden de 50.000 de coroane pe an. Consiliul Imperiului a încercat să obțină de la Anna o constituție aristocratică dar ea a zdrobit puternic nobilimea, în special familiile Dolgorukis și Galitsins și a făcut practic din Biron conducătorul Imperiului
Ernst Johann von Biron () [Corola-website/Science/333090_a_334419]
-
pentru a avea grijă de fiica ei. Iuri se întoarce la Tonia și la fiul său, dar odată cu Revoluția Rusă și cu Războiul Civil duce lipsă de alimente și de lemne de foc și se hotărăște să plece la fosta moșie a socrilor săi de la Varîkino, cu intenția de a trăi de pe urma produselor agricole obținute din mica grădină care le rămăsese. Într-una din călătoriile medicului în orașul învecinat Iuriatin o recunoaște pe Lara și începe o relație cu ea. Când
Doctor Jivago (roman) () [Corola-website/Science/333210_a_334539]
-
în patul regal noaptea iar Carol nu observa substituția. În timpul celor aproape 15 ani de relație, regele a dăruit Odettei cadouri ca recompensă pentru devotamentul ei pentru el. Ea a primit, de asemenea, două conace în Créteil și Bagnolet și moșia Belleville din Poitou. Odette a fost alături de rege când acesta era pe patul de moarte (21 octombrie 1422); se spune că ultimele cuvinte ale lui Carol al VI-lea au fost: ""Odette, Odette"". Regina Isabeau n-a a fost prezentă
Odette de Champdivers () [Corola-website/Science/333286_a_334615]
-
A urmat școala la "Sf. Sava", unde a fost coleg cu viitorul președinte al Consiliului de Miniștri I. Em. Florescu și cu arhitectul Alexandru Orăscu. Profesor de matematici era Petrache Poenaru, cu care elevii de la Sf. Sava făceau măsurători de moșii. După ce a terminat cursurile, Brezoianu a fost trimis profesor la școala superioară din Cerneți, oraș care la acel moment era centrul județului Mehedinți. La Cerneți, între 1837 și 1839 Brezoianu s-a ocupat pe de o parte de educarea viitorilor
Ioan Brezoianu () [Corola-website/Science/333425_a_334754]
-
iznoavă a Bisericii dintr-o zi (în 1702). Este de asemenea, alături de soție și o parte din copii, printre ctitorii Mitropoliei din Târgoviște. Asemenea altor boieri ai vremii sale, Ianache Văcărescu a sporit de-a lungul carierei sale politice numărul moșiilor deținute, întrând la un moment-dat în conflict cu fratele său Ivan din această cauză. Ianache Văcărescu a fost căsătorit cu Stanca, fiica boierului Cojescu, cu care a avut opt copii, patru fete (Maria, Ilinca, Bălașa și Neacșa) și 4 fii
Ianache Văcărescu () [Corola-website/Science/334555_a_335884]
-
vreme, în serviciu militar al Sfântului Imperiu Roman ca locotenent colonel înainte de a se întoarce la Mirow. După ce a părăsit armata, Carl a locuit cu familia în castelul de la Mirow, petrecându-și cea mai mare parte a timpului administrându-și moșia și participând la educarea copiilor săi. A locuit la Mirow până la 44 de ani, când a murit. Când fratele său vitreg a murit câteva luni mai târziu, în decembrie 1752, fără să lase moștenitori pe linie masculină, fiul cel mare
Carl I Ludwig Frederick, Duce de Mecklenburg-Strelitz () [Corola-website/Science/334573_a_335902]
-
6 iunie 1859 - 5 decembrie 1909) a fost fiul cel mare al Ducelui Georg August de Mecklenburg-Strelitz și a Marii Ducese Ecaterina Mihailovna a Rusiei. Georg Alexander Michael Friedrich Wilhelm Franz Carl de Mecklenburg-Strelitz s-a născut la Remplin, o moșie a familiei, achiziționată de părinții săi în Mecklenburg cu puțin timp înainte de nașterea sa. Tatăl său era al doilea fiu al Marelui Duce Georg de Mecklenburg-Strelitz. Mama sa, Marea Ducesă Ecaterina Mihailovna a Rusiei, era nepoata Țarului Pavel I al
Georg Alexander, Duce de Mecklenburg-Strelitz () [Corola-website/Science/334613_a_335942]
-
acordul unchiului, George Georgievici s-a căsătorit cu Natalia Vanliarskia la 14 februarie 1890 în St. Petersburg. Cum căsătoria lor a fost una morganatică, ea a primit de la Ducele de Mecklenburg-Strelitz titlul de Contesa von Carlow (numele a venit de la moșia Karlivka din provincia Poltava, care aparținea lui Georg-Alexander), titlu care urma să treacă copiii lor. Mariajul lor a fost unul fericit și Natalia în cele din urmă a devenit iubită de familia soțului ei. Inițial cuplul a locuit în aripa
Georg Alexander, Duce de Mecklenburg-Strelitz () [Corola-website/Science/334613_a_335942]