KorAP: Find »[drukola/base=obraz & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...453 454 455 ...548 >

13,698 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

alunga din ei imaginea chipului meu. — OK, Andy. Te eliberez din evidenta ta nefericire și plec. Îți urez distracție plăcută la Paris, sincer. Mai vorbim. Și, Înainte să‑mi dau prea bine seama ce se petrece, m‑a sărutat pe obraz ca pe Lily sau pe mama și a pornit spre ușă. — Alex, nu crezi că ar trebui să discutăm despre asta? am zis eu, străduindu‑mă să‑mi păstrez vocea calmă, și m‑am Întrebat dacă el chiar avea de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
ondulator de gene și de două pieptănașe pentru gene, În caz că (ferească sfântu’ă se formau gâlme pe ele. Pudrele, care păreau să formeze jumătate din conținutul produselor și care erau menite a acoperi/accentua/ascunde pleoapele, nuanța tenului și a obrajilor, erau Într‑o varietate de culori mai complexă și mai subtilă decât cea din paleta unui pictor: unele te făceau să pari bronzată, altele deschideau culoarea, iar altele te făceau Îmbufnată, bucălată sau palidă. Aveam de unde alege dacă voiam să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
de culori mai complexă și mai subtilă decât cea din paleta unui pictor: unele te făceau să pari bronzată, altele deschideau culoarea, iar altele te făceau Îmbufnată, bucălată sau palidă. Aveam de unde alege dacă voiam să adaug bujori sănătoși pe obraji folosind un material solid, lichid sau de consistența pudrei, sau o combinație a celor sus‑menționate. Fondul de ten era cel mai impresionant: părea că cineva chiar prelevase o mostră de piele de pe fața mea și o folosise ca să creeze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Păi, eu nu spun că nu trebuie să mă dădăcești toată seara, pentru că am de gând să‑ți solicit foarte multă atenție. Dar cred că o să fie o seară mai plăcută decât ai crezut. Așteaptă aici. M‑a sărutat pe obraz și a dispărut În mulțimea de oaspeți, majoritatea bărbați cu Înfățișare distinsă și femei elegante, cu aer intelectual la vreo patruzeci și cincizeci de ani, Îmbrăcați după ultima modă, care păreau a lucra la bănci sau reviste, plus un număr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
la timpul lor, dragă prietenă, toate la timpul lor. L‑am plesnit În glumă peste braț. — Nu te flata singur, Christian. Mulțumește părinților tăi din partea mea. Și, pentru prima dată, m‑am apropiat de el și l‑am sărutat pe obraz, Înainte ca el să poată face altceva. — Noapte bună. Ești o jucăușă! a zis e, tot ușor blbâit. Ești o mică jucăușă. Dar prietenului tău Îi place treaba asta, nu? Zâmbea acum, dar fără cruzime. Pentru el, toate făceau parte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
care nimeni nu Îl ia vreodată În serios. Și iată că ea avusese nevoie de mine - și nici nu avea pe altcineva pe lume - iar eu nu fusesem de găsit nicăieri. Sughițurile Încetaseră, dar lacrimile continuau să Îmi curgă pe obraji ca niște râuri fierbinți, mânioase, și aveam impresia că cineva Îmi zgâriase gâtlejul cu piatră ponce. — Da, e tot În spital. O să fiu foarte sincer cu tine, Andy. Nu suntem prea siguri că o să‑și revină. — Ce? Ce tot spui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
ăla micu’ tocmai se desprinsese, bărbat matur, din brațele ei și recitase câteva sonete de Shakespeare. — Ai văzut, Andy? Ai auzit? O, băiețașul meu e cel mai drăgălaș din lume! — Bună dimineața, am zis eu și am sărutat‑o pe obraz. Știi foarte bine că nu vreau să pleci, nu? Iar Isaac e binevenit dacă găsește o metodă de a dormi Între miezul nopții și zece dimineața. La naiba, chiar și Kyle poate să rămâne, dacă promite să nu deschidă deloc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

al tînărului, să se poată realiza. Își dorea acest lucru mai mult decît orice. Se uită la domnul Mundy. Aproape imediat după Începerea tratamentului Închisese ochii, iar acum, cînd șoaptele continuau, Începu să plîngă ușor. Lacrimile Îi curgeau fine pe obraji, i se adunau pe gît și-i udau gulerul. Nu făcea nici o Încercare să le oprească; stătea cu mîinile atîrnîndu-i În poală, cu degetele curate și butucănoase contractîndu-i-se din cînd În cînd, Își reținea mereu răsuflarea și expira cu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
În dimineața aceea, alegînd o cravată, frecîndu-și haina cu-n burete, Îndreptîndu-și de mai multe ori cărarea. Îl conduse pe scări, pînă la stradă. CÎnd se Întoarse În sala de așteptare, se uită la Viv, colega ei, și-și umflă obrajii. — Să-ți placă unul ca ăsta, nu-i așa? Tocmai mă Întrebam, zise ea. Cred că nu-i pentru doamna noastră din Forest Hill. — Umblă după cineva mai tînăr. — Dar nu fac toți la fel? spuse Viv Înăbușindu-și un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
să se uite. Eu nu trebuie să arăt la fix, ca tine. Nu-i așa că Viv e elegantă, unchiule Horace? O doamnă secretară elegantă. Schiță un zîmbet Încîntător, apoi Îi dădu voie să-l Îmbrățișeze și să-l sărute pe obraz. Hainele lui degajau un miros slab -care știa că vine de la fabrica de lumînări -, dar În afară de asta, mirosea a băiat, și, cînd Îi puse mîinile pe umeri, Îi părură ridicol de Înguști și clădiți din oase subțiri. Se gîndi la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
el. Avea numai șaisprezece ani. Fața Îi era tuciurie ca de țigan, și pistruiată, și o gură cu buze rozalii, groase și satinate. Ori de cîte ori zîmbea, dinții Îi apăreau albi și regulați contrastînd cu bronzul și pistruii de pe obraz. Acum stătea rezemat, cu mîinile la ceafă, legănîndu-se pe cele două picioare din spate ale taburetului. Se uita leneș prin Sala Lumînărilor, plimbîndu-și privirea de la un obiect la altul În căutarea unui alt lucru care să-i abată atenția. După

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
și-i făcu cu ochiul, și ceva din afecțiunea ei veche și pură i se reaprinse În suflet. După ce termină de mîncat, o trase spre el și se Întinseră pe pătură, el pe spate, cu brațul În jurul ei, ea cu obrazul lipit de golul cald dintre umărul și pieptul lui. Din cînd În cînd, se ridica și sorbea stîngaci din băutură; pînă la urmă, o Înghiți pe toată dintr-o sorbire și lăsă cupa goală să cadă. Își freca fața de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Îl Înghionti. — Ce-i, de fapt? El Își puse mîna streașină la ochi. — VÎnturel. Vezi cum se rotește? Așteaptă să se repeadă. Urmărește un șoarece. — Sărmanul șoarece. — Uite-l! Își săltă capul, iar mușchii pieptului și gîtului se Încordară sub obrazul ei. Pasărea se năpustise asupra prăzii, dar acum se ridica fără nimic În gheare. Reggie se Întinse la loc. L-a pierdut. — Foarte bine. — E doar un alt fel de prînz. Are dreptul la bucățica lui de prînz, nu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
fi vorbit cu o fată oarbă. Ea reveni pe pătură și Închise ochii. — Te-ai obișnuit cu ele, bineînțeles. — Ha-ha. O clipă rămase nemișcat, apoi se aplecă peste ea și culese ceva. Simți o gîdilătură pe față și-și frecă obrazul, crezînd că-i o muscă. Dar era el: ținea În mînă un fir lung de iarbă și o mîngîia cu vîrful lui. Ea se Încruntă, dar Închise ochii din nou și-l lăsă În voia lui. El Îi urmări linia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
carne sau brînză -, iar el se Întrerupse pentru a o scoate din gură. Dar atunci cînd reveni, o sărută cu mai multă forță și se lăsă tot mai greu peste ea. Își petrecu mîna pe trupul ei În jos, de la obraz la șold, apoi, În sus, prinzîndu-i sînul În mînă. MÎna Îi era fierbinte și o strîngea aproape dureros. CÎnd și-o retrase și Începu să tragă de nasturii rochiei, ea Îi opri degetele și săltă capul. — Ar putea veni cineva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
apoi reapărea jos, pe cer, mai mare ca Înainte, roz și umflat. Soarele, căldura și, probabil, ginul pe care-l băuse, o făceau pe Viv să moțăie. Își lăsă capul pe umărul lui Reggie și Închise ochii. El Își freca obrazul de părul ei, Întorcîndu-se uneori s-o sărute. CÎntau Împreună, somnoroși, cîntece vechi: Nu-ți pot dărui decît dragostea mea și Adio, mierlă, adio!. „Fă-mi patul, aprinde lumina, Că seara tîrziu voi sosi. Adio, mierlă, adio.“ CÎnd ajunseră În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
zîmbi. — Puțin altfel ca altădată, ce zici? A fost primul lucru pe care mi l-am cumpărat cînd am ieșit. Duse muștiucul la gură, apoi scăpără un chibrit și aduse flacăra deasupra pipei; gîtul i se strîngea În timp ce sugea, iar obrajii i se adînceau și se umflau - ca marginile unei sticle cu apă fierbinte, se gîndi Duncan, sau, dacă doreai să fii mai romantic, ca un burduf spaniol de vin. Urmări cum fumul albăstrui se ridică din gura lui Duncan și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
aplecă. — Nu fi cretin! Am fost extrem de ocupat. Tu nu? Duncan nu răspunse. Fraser așteptă, apoi se depărtă, de parcă ar fi fost iritat de ceva. Mai bău bere, apoi Începu să se joace din nou cu pipa, sugînd muștiucul, umflîndu-și obrajii ca pe niște burdufuri de vin. Acum Își dorește să nu mă fi invitat aici, se gîndea Duncan, săltînd o piatră. Se Întreabă de ce-a făcut-o. Acum se socotește cît Îi va lua să scăpe de mine. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
să te obișnuiești cu ele. Expresia ei era acum lipsită de orice artificiu și atît de solemnă Încît Helen Întinse mîna și-i atinse brațul. — Viv, zise ea. Arăți Îngrozitor de tristă. Viv Își reveni. Culoarea Îi apăru din nou În obraji și rîse. — Vai, nu mă lua În seamă. În ultima vreme mi-am plîns de milă, asta-i tot. — Ce s-a Întîmplat? Nu ești fericită? — Fericită? Viv clipi. Nu știu. E cineva fericit? Cu adevărat fericit, vreau să zic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
e bine? Așa se Întîmplă și cu alți oameni? Ție ți s-a Întîmplat vreodată? Simți cum respirația i se ridică tot mai sus, pînă cînd păru prinsă În cușca pieptului. Inima Îi bătea cu disperare acum, peste tot, din obraji pînă În vîrfurile degetelor. — Viv, dădu ea să spună. Dar Viv se Întorsese. Își pusese mîinile În buzunarele cardiganului. — O, la naiba, zise ea. Mi-am lăsat țigările Înăuntru. N-o să suport după-amiaza fără una. Dădu să se ridice, apucînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
lăcuită; cîteva rămășițe din pînză și bucățele de lac rămăseseră lipite de sticlă, deformînd vederea. Totuși, putea vedea clar vîrful capului lui Fraser și umerii lui largi, ridicîndu-se și aplicîndu-se În timp ce gesticula și dădea din umeri. Mai vedea și curbura obrazului roz al lui Viv și vîrful urechii ei, precum și degetele răsfirate pe manșeta brațului dus la piept. Își apropie fruntea pînă cînd aceasta atinse sticla lăcuită. Ce ușor le era bărbaților și femeilor, Își zise ea nefericită. Puteau sta pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
lăsată de degetul ei mare. Pretutindeni, de fapt, erau urme ale Juliei - fire din părul ei negru pe pernele canapelei și pe podea, espadrilele aruncate sub birou, un fragment de unghie lîngă coșul de hîrtii, o geană, pudră căzută de pe obrajii ei. Dacă aș auzi, Își zise Helen, că Julia a murit azi, aș veni aici, la fel ca acum, și toată mizeria asta ar fi motiv de tragedie. Dar În acel moment Își petrecea privirea de la un obiect la altul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
unde dracu’ ești! Nu puteai să-mi lași un bilet, măcar? — Nu mi-a trecut prin minte să-ți las un bilet. Nu-ți imaginezi, atunci cînd ieși să iei prînzul... Helen se năpusti la ea: — Prînzul? Deci nu ceaiul! Obrajii Îmbujorați ai Juliei deveniră și mai roz. Plecă fruntea și trecu pe lîngă Helen, ducîndu-se În dormitor. — Am spus prînz ca un exemplu. Pentru Dumnezeu! Nu te cred, zise Helen urmînd-o. Cred că ai stat cu Ursula Waring toată ziua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
absurdă. Se ridică. Îi era frig și se simțea Încordată. Se duse la oglindă. Era absolut descurajant să te uiți la tine Într-o oglindă dintr-o cameră Întunecată; totuși, venea puțină lumină de la felinarul din stradă și observă că obrazul și brațul gol aveau semne roșii și albe, mici urme În carne de unde stătuse pe covor. Cel puțin aceste semne Îi dădeau un strop de satisfacție. Deseori Își dorise ca gelozia ei să ia forme fizice; În momente ca acesta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
cheii. O luă În brațe și o sărută. Dumnezeule! Ce nemaipomenită ești! Era atît de minunat să se afle În brațele lui, că i se goli mintea pe dată. Pentru o clipă chinuitoare, chiar crezu c-o să plîngă. Își ținu obrazul vîrÎt În gulerul lui, ca să nu-i vadă fața. Iar cînd Își reveni și putu să vorbească, Îi spuse: — Ar trebui să te bărbierești. Știu, răspunse el, frecîndu-și bărbia de fruntea ei. Te doare? — Da. — Te superi? — Nu. — Bravo. Să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]