12,604 matches
-
europene în Principate, devenit acum consulul englez la Constantinopol, dăduse asigurări că unirea nu are nici o șansă de succes. Dar, neliniștită din cauza obiectivele politice americane și a situației din Orientul Îndepărtat, Anglia nu se putea angaja deschis într-o politică opusă celei susținută de către Napoleon al III-lea. În schimb, opinia britanică și-a manifestat în continuare simpatia pentru cauza românească. Ziarul „Times”, care apreciase anterior Convenția de la Paris (1858) ca nesatisfăcătoare, aplicarea ei determinând o situație asemănătoare unui adevărat nod
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
și credem că în privința asta are dreptate, dar că greșește, în schimb, când "aruncă pruncul o dată cu apa din copaie", lipsindu-se de descrierea experienței victimare pe care o permite teoria incivilității. Noțiunea de incivilitate primește două critici de fond, total opuse, de altfel, de vreme ce pun accentul pe supracalificarea sau subcalificarea faptelor desemnate prin acest termen. Pentru prima critică, termenul permite acoperirea unor categorii care n-au nimic de-a face cu delincvența sau cu violența, ducând astfel la criminalizarea unor comportamente
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
violenței? Cât de importante sunt variabilele familiale? Dincolo de simplismul monocauzal, trebuie evaluată ponderea variabilelor școlare și familiale, așezându-le la locul lor în sistemul etiologic al violenței în școală. O analiză "stângistă": oroarea ultraliberală O altă analiză, situată de partea opusă a eșichierului politic, merită evocată pentru o clipă, deoarece atribuie responsabilitatea pentru violența în școală și pentru delincvența juvenilă în general ordinii economice mondiale, "ultraliberalismului", cum este uneori calificat. Am întâlnit deja acest curent de gândire în criticile aduse de
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
forțele de ordine. Faptul că școlii i se încredințează misiunea de a menține o coerență socială pe care statul n-o mai garantează nu poate s-o conducă decât la un eșec". Pe scurt, o dată în plus, dar din rațiuni opuse, este acuzat "pedagogismul". Acesta ar reprezenta aici gândirea prea limitată care concură la deturnarea unei analize mai pertinente a raporturilor sociale. Nu mergem mai departe, teza a fost expusă. Ea se lovește de dificultăți imediate, atât în plan teoretic, cât
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
dezolante la o complexitate tot mai mare. Dacă latura ideologică a acestor simplisme e ușor de decriptat, efectele lor concrete nu sunt mai puțin importante: conservatorismul antipedagogic, pe de o parte, sau speranța "revoluționară", pe de alta, chiar dacă sunt principii opuse, sunt amândouă justificări ale imobilismului. Abordarea prin factori de risc ne-a apărut ca un prim progres teoretic interesant: arătând amănunțit pluralitatea cauzelor, ea permite fondarea prevenirii pe o abordare probabilistă, non-deterministă și complexă. Bazată pe un model tranzacțional, ea
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
chiar, a naturalului. Realitatea virtuală este numită, în diacronia utilizării sintagmei, realitate artificială, calificare care atrage după sine echivalarea dintre artificial și virtual, în cadrul realului însuși. Totuși, artificiul cibernetic rămâne un construct uman și nu se vrea situat la polul opus al naturalului sau al biologicului. Dimpotrivă, se urmărește ca artificiul cibernetic să suplimenteze natura, fiind ipostaziat ca o a doua natură, una tehnologică: artificialului nu îi mai revine rolul de substitut al naturalului sau al organicului (ca în gândirea modernist-industrialăă
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
computaționale fondate pe sisteme nervoase biologice, alăturând eforturile inteligenței aritificiale cu cele ale vieții sintetice. Bazată pe procese materiale și contingente, dialectica dintre biologic și informațional este în genere transgresată prin faptul că ciberneticul nu este conceput doar un produs opus organicului, ci i se atribuie relații biologice, digitale și digital-biologice, într-un circuit al feedbackului și al interraportării permanente, al relegăturilor și reinițializărilor în noi forme. Entitățile nodale și sintetizatoare în sistemul info-biotic participă la derularea unei activități transformative prin
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
le creează. Umanul își arogă statutul de demiurg mai mult ca oricând, relegându-se de etimologia cuvântului mașină, care în greaca antică însemna ceea ce permitea zeului să se pogoare pe scena activității umane (de unde expresia deux ex machinaă. O direcție opusă celebrează formele de viață sintetică ca o ilustrare a lipsei creatorului, a autonomizării față de modelul frankensteinian al demiurgului. Dincolo de această dualitate conceptuală, caracteristică vieții artificiale este reversibilitatea între mașina care simulează umanul și omul care simulează mașina, prin utilizarea tiparelor
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
pe de altă parte, se realizează cibernetizarea umanului prin analogia ființei umane cu un calculator. Termenii psihologici 8 ai subiectivismului și ai iraționalității (conotate diacronic cu feminitateaă sunt implicați în procesele de seducție și de plăcere, neputând fi în totalitate opuși fenomenelor de depersonalizare și de raționalitate (asociate de-a lungul istoriei cu masculinitatea și chestionate de studiile de gender din cyberfeminismă. Umanizarea ordinatorului se leagă de dorința subiectului uman de a reduce anxietatea, frica sau frustrarea resimțite în procesul utilizării
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
organele trupului sunt transformate în obiecte tehnice, la limită, trupul însuși devenind o ajustare a mașinii. Proteza este resimțită ca fiind diferită de organul corpului pe care îl suplinește sau căruia i se alătură, nu doar prin trăsătura artificialității (inițial opuse naturaluluiă, ci și prin modul diferit de funcționare. Din acest punct de vedere, deși înlocuiește sau ajută organul uman, proteza rămâne o utilitate neintegrabilă în întregime în totalitatea organismului. În consonanță cu această atitudine, proteza se poate defini astfel: „o
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
devierea trupească este socotită un stigmat și este marginalizată de societate. Antropologia tehnologică este chemată să discute această problematică. 1.5. Stelarc și corpul cyborgictc "1.5. Stelarc și corpul cyborgic" Majoritatea discursurilor cibernetice cad însă în capcana de la polul opus, punând accent pe dimensiunea cibernetică din cadrul celor două procese ale ontologiei virtuale: dezintegrarea organică și reintegrarea tehnologică. Departe de a fi inocent sau nostalgic, cyborgul este, în aceste condiții, amnezic și futurist, împăcat cu noua sa identitate și trăind în
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
posedă capacitatea de teleperformativitate și „reactivare” în procesul de adaptare la condiția imortalității. Pe de altă parte, arta cyborgică a lui Stelarc, ca și cea a altor tehnoartiști ai spațiului digital, este subversivă și poate fi interpretată într-o direcție opusă propriilor sale postulate teoretice. Dacă afirmațiile discursului său sunt extreme și greu de acceptat fără o perspectivă critică, performările sale artistice, în special cele de după 1995, derulate în contextul Internetului, chestionează în mare măsură corporealitatea din spațiul virtual. În momentul
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
sunt un semnal al dorinței pentru nemurire. Dacă Moravec sau alți transumaniști (vezi capitolul al treileaă propun teorii ale viitorului care iau în considerare reînvierea tehnologică a minților morților sau supraviețuirea minții umane dincolo de trup, Visible Human Project concretizează dezideratul opus al „cărnii” computaționale și al reînvierii corpului, mai degrabă decât resuscitarea sau conservarea minții umane. Alături de tehnoștiințele ingineriei genetice, clonarea constituie o altă ilustrare a orizonturilor extreme la care a ajuns medicina și genetica în contextul dezvoltării tehnologice. Reproducerea clonată
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
cu alteritatea, cu celălalt, fie că e vorba de interregnuri, fie de multietnii, fie de tehnoculturalități. 2.5. Virtualitatea ca virulență. Baudrillard și critica identității la interfațătc "2.5. Virtualitatea ca virulență. Baudrillard și critica identității la interfață" La polul opus acestor puncte de vedere, teoretice sau artistice, care ilustrează pozitivitatea identității avatarice se situează vocea critică, negativistă și cvasiapocaliptică a lui Baudrillard, care poate fi criticată, la rândul ei, din interiorul manifestării corporealității în spațiul virtual. Filosoful francez se adreseasă
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
înscrie încă în timpul extensiv și favorizează, prin suspans, așteptarea și atenția, video-infografia în timp real se înscrie deja în timpul intensiv și favorizează, prin surpriză, neașteptatul și neatenția (Virilio, 1992, p. 152Ă. Ceea ce pentru Deleuze și Guattari reprezintă nomadism, ca strategie opusă sedendarismului, pentru Virilio reprezintă dezorientare și dispariție, ca alternative nefaste la strategiile orientării și ale apariției. În terminologia favorită a urbanistului se trage alarma în privința „industrializării non-privirii”, operațiune rezultată în urma producerii de „viziune fără privire”, imaginea electrooptică nefiind pentru ordinator
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
4.3. Alte modele ale cyberfeminismuluitc "4.3. Alte modele ale cyberfeminismului" Pe cât a fost de influent manifestul Donnei Haraway, pe atât a fost criticat (vezi de pildă, o raportare, din interiorul mișcării, la cyborg în Kunzru, 1997Ă. La polul opus discursului feminist cyborgic se situează alte teorii ale feminismului digital. Una dintre replicile la feminismul care promovează figura cyborgului vine din partea modelului „zeiței”, un model inspirat de Luce Irigaray și adaptat noilor contexte tehnoculturale de către Elaine Graham (2001Ă. Faimoasa replică
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
care au fost aduse muzeelor tradiționale, acestea fiind identificate ca spații de falsificare a mesajului, obiectele fiind prezentate separat de cadrul matrice. O atitudine similară raportată la fondul unor muzee constituite recent, care punînd problema contextualizării au clivat la polul opus, prin "artificializare și cosmetizare". În ambele cazuri se poate observa cît este de dificilă misiunea muzeului de a împăca propriile colecții, spațiile existente, bugetele legate de expoziții temporare, dar nu în ultimul rînd relația cu publicul, pus în dificila, dacă
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
M., Presses Universitaires de Lyon. 33. În Publics et Musées, secțiunea Public, nouvelles technologies, musées, no. 13 /1998, I.C.O.M., Presses Universitaires de Lyon. 34. Artă minimală minimal art reprezintă o direcție în creația artistică americană a anilor '70, opusă unor curente ce tind spre negarea valorii obiectului artistic. Reprezentanți ai acestei grupări cum ar fi DONALD JUDD, SOL LE WITT, CARL ANDRÉ reabilitează obiectul artistic ca fiind semnificativ prin el însuși, valoarea operei de artă este semnificativă prin mesajul
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
Hemoragia postoperatorie precoce se datorează în general unei hemostaze intraoperatorii deficitare (deraparea unei ligaturi vasculare, sângerare de la nivelul unei anastomoze) sau unei tulburări de coagulare preexistente frecvent asociată cu icterul (hemoragie difuză de la nivelul zonei de exereză chirurgicală). La polul opus, hemoragia postoperatorie tardivă, care se manifestă în general la câteva zile sau chiar săptămâni după intervenția chirurgicală, se datorează apariției unei complicații postoperatorii (abces intra-abdominal, fistulă pancreatică, pseudoanevrism arterial secundar unei pancreatite acute etc.) [94] și prezintă o rată
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Rareş Buiga, Liliana Resiga, Alexandru Şerban () [Corola-publishinghouse/Science/92210_a_92705]
-
gradul de diferențiere tumorală, necesarul de transfuzii perioperatorii și marginile de rezecție (pozitive vs. negative) [98-101]. Stratificând carcinoamele periampulare după originea lor anatomică, cancerul duodenal și cancerul ampulei lui Vater (în această ordine) au prognosticul cel mai bun; la polul opus situânduse adenocarcinomul ductal pancreatic [98, 99, 101,02]. Supraviețuirea la 5 ani a pacienților cu cancere duodenale supuși duodenopancreatectomiei este cuprinsă între 50-60% [98, 102, 103]. Pe specimenele anatomopatologice examinate, aceste tumori prezintă invazie vasculară în mai puțin de 35
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Rareş Buiga, Liliana Resiga, Alexandru Şerban () [Corola-publishinghouse/Science/92210_a_92705]
-
de zăbrelele nemărginirii Și parcă-i un veac de când zbor, Azi, înainte de-un nou și sălbatic avânt, Vreau ca să cânt cântecul meu de-nceput.” (Cântec de început) Există setea unei schimbări continue aflată sub semnul insatisfacției. Vitalitatea e adesea opusă atitudinii reflexive dar poezia lui Labiș infirmă obișnuința acestei antiteze. El descoperă lumea cu aviditate și, pentru că e capabil să vibreze la miracolul ei, ajunge să fie capabil de a pune mari întrebări și de o atitudine reflexivă, critică față de
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
polară: cruzime și compasiune. Compasiunea este sfâșietoare, dar are explicații și rezultate complete: „Mănânc și plâng. Mănânc.” Distanța dintre ele e imensă, parcurgerea ei presupune un rapid proces de maturizare. Tatăl și fiul apar la început ca două entități simbolice opuse: maturitate și copilărie. În final, copilul se apropie de condiția adultului cu ajutorul ritualului al cărui martor a fost. Drama morală e anticipată de un mediu uscat. Soluția apare ca un curent fluid, necesar atmosferei încinse sugerată de cuvinte ca: „secetă
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
polară: cruzime și compasiune. Compasiunea este sfâșietoare dar are explicații și rezultate complete: „Mănânc și plâng. Mănânc.” Distanța dintre ele e imensă, parcurgerea ei presupune un rapid proces de maturizare. Tatăl și fiul apar la început ca două entități simbolice opuse: maturitate și copilărie. În final copilul se apropie de condiția adultului cu ajutorul ritualului al cărui martor a fost. Drama morală e anticipată de un mediu uscat. Soluția apare ca un curent fluid, necesar atmosferei încinse sugerată de cuvinte ca: „secetă
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
iubire pătimașă, ca în tinerețe, ar fi suficientă vieții omului plin de umor; r. 38 : „așa mi-e drag să fie omul: fătat, nu ouat” admirarea calităților femeii voinice, pline de forță și bărbăție, bine făcute; această mentalitate țărănească este opusă principiilor grației, fineții și fragilității feminine, vehiculate în modernitate; p. 24, r. 3 4 : „cum învață nevoia pe om ce să facă...” în situații de criză și necesitate, imaginația și inteligența omului găsesc soluțiile potrivite oricăror probleme; r. 10 11
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
adultului cu referire la sistemul de atașament (figura principală și figurile secundare de atașament), încercând să determine o corespondență între tipurile de atașament descrise în mica copilărie și comportamentele adultului posibil manifeste în intimitate, în cuplul cu partenerul de sex opus, dar mai ales în cele cu proprii copii. Interviul de atașament al adultului (The Adult Attachment Interview, AAI), dezvoltat de Nancy Kaplan și Mary Main, cere individului să reflecteze asupra relațiilor de atașament precoce și asupra experiențelor acestuia în acest
by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]