12,062 matches
-
condus invazia și cucerirea statului vasal otoman Bosnia, chiar dacă un tratat de pace între Bosnia și otomani tocmai fusese reînnoit. El l-a capturat pe regele bosniac, Stephen Tomašević, la Ključ, si a obținut de la el cedarea țării către Imperiul Otoman. Angelović l-a însoțit pe Mahomed al II-lea, când acesta din urmă a atacat Albania Veneta în vara anului 1467. Skanderbeg, care era pe atunci aliat cu venețienii, s-a retras în munți în timp ce Angelović l-a urmărit, dar
Mahmud Pașa () [Corola-website/Science/328767_a_330096]
-
, născută Alexandra Anastasia Lisowska și cunoscută sub titlul turcesc de Hŭrrem Haseki Sultan (), (n. 1506 - d. 15 aprilie 1558) a fost concubină, apoi soția sultanului Otoman, Suleiman Legiuitorul. , născută în 1500 (după unii) sau 1505-1506 (după alții), a fost fiica unui preot ortodox ucrainean din Galiția ruteana, aflată în posesia Poloniei la nașterea ei. O altă versiune insistă pe originile ei ruteno-moldovenesti ca fiind fiica unui
Roxelana () [Corola-website/Science/328812_a_330141]
-
1520. Acolo și-a petrecut primii ani de captivitate citind și cultivându-se, devenind astfel o bună cunoscătoare a lumii noi în care intrase. Creștinele captive vândute turcilor erau luate în haremuri și trebuiau să se convertească la islam. Istoricii otomani menționează că Roxelana (Roxolana) a arătat un zel islamic deosebit. Ea chiar a construit o moschee în Istanbul. Că o ironie, banii pentru moschee au fost adunați din taxele impuse pelerinilor creștini care vizitau locurile sfinte în Ierusalim. Taxele nu
Roxelana () [Corola-website/Science/328812_a_330141]
-
talentul de a-l întreține pe sultan cu felul său de a povesti, dându-i astfel, fără să pară, sfaturi. În 1533 ambasadorul venețian Navagero scria ""Maiestatea să sultanul o iubește pe Roxelana atât de mult, încât în tot imperiul otoman în nici o dinastie nu a existat femeie mai respectată că ea. Se spune despre ea că apare ca fiind modestă și drăguță, și că știe ce este natura unui adevărat conducător de oameni."" În 1554, cănd Roxelana avea deja 50
Roxelana () [Corola-website/Science/328812_a_330141]
-
că ea. Se spune despre ea că apare ca fiind modestă și drăguță, și că știe ce este natura unui adevărat conducător de oameni."" În 1554, cănd Roxelana avea deja 50 ani, un alt italian, Dominico Trevisano, scrie din capitală otomană: ""Maiestatea să, sultanul, este atât de îndrăgostit de ea, încât se spune că refuză să fie cu vreo altă femeie în afară de ea. Nici unul din predecesorii săi nu a făcut așa ceva, lucru neauzit la turci care au obiceiul de a avea
Roxelana () [Corola-website/Science/328812_a_330141]
-
să înfrunte primejdii fizice, la antrenament, la vânătoare sau în război, iar igienă, chiar dacă la Greci și Turci era mult mai eficientă decât la Europenii din apus (toată lumea cunoaște băile moștenite de la bizantini, denumite în Antichitate „Therme” iar în perioada otomană „Hammam”), era totuși insuficientă, mai ales în decursul campaniilor războinice. Astfel, Hŭrrem pierde încă doi băieți : Mehmet moare la vârsta de 22 de ani, în anul 1543, cănd Hŭrrem avea 37 de ani, iar Cihangir moare la vârsta de 22
Roxelana () [Corola-website/Science/328812_a_330141]
-
locul guvernării. Hŭrrem devenise sfatnica de încredere al lui Suleiman și se pare că avea o mare influență în politica externă. Două scrisori ale sale către regele Poloniei, Sigismund al II-lea August, s-au păstrat. Pe timpul vieții ei, Imperiul Otoman a păstrat relații pașnice cu acel stat. Ambasadorii statelor europene i se adresau Roxelanei și îi trimiteau cadouri. Unii istorici afirmă că ea a intervenit pe langă soțul său pentru a reglementa traficul de sclavi al tătarilor din Crimeea dinspre
Roxelana () [Corola-website/Science/328812_a_330141]
-
Apropiat începând cu secolul al XIX-lea, mai ales în cea de-a doua jumătate a acestuia. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, țările arabe, cu câteva excepții, se aflau încă sub stăpânirea Imperiului Otoman. În această perioadă, influența occidentală a pătruns pe diverse căi în Imperiul Otoman, adică și în țările arabe. Această influență occidentală manifestată în diverse forme, a contribuit la crearea unor condiții favorabile nașterii conștiinței naționale și renașterii interesului pentru patrimoniul
Renașterea arabă () [Corola-website/Science/328815_a_330144]
-
doua jumătate a acestuia. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, țările arabe, cu câteva excepții, se aflau încă sub stăpânirea Imperiului Otoman. În această perioadă, influența occidentală a pătruns pe diverse căi în Imperiul Otoman, adică și în țările arabe. Această influență occidentală manifestată în diverse forme, a contribuit la crearea unor condiții favorabile nașterii conștiinței naționale și renașterii interesului pentru patrimoniul cultural de limbă arabă. Cultura de limbă arabă, literatura beletristică din această epocă
Renașterea arabă () [Corola-website/Science/328815_a_330144]
-
în epoca respectivă. Recunoscând implicațiile culturale ale unui asemenea contact, Muḥammad 'Alī a început să invite ofițeri din Franța și din alte țări europene să îi instruiască armata. De asemenea, a trimis studenți să învețe în Europa, urmând exemplul turcilor otomani. Muḥammad 'Alī a înființat școli de medicină, farmacie, inginerie și agronomie. În ciuda numărului mare de instituții create, puține au supraviețuit după moartea sa. Dintre succesorii săi, Ismă'īl (1863-1879) a angajat ofițeri americani la academia militară și a fost primul
Renașterea arabă () [Corola-website/Science/328815_a_330144]
-
nuanțe, atitudinea față de Occident: dorința de a se inspira din progresele sale tehnice și politice, de a liberaliza, după exemplul lui, structurile administrative ale Orientului Apropiat. În plus, ambele mișcări s-au manifestat împotriva idei de ruptură totală cu Imperiul Otoman: Ğamăl ad-Dīn Al-Afġănī a continuat să-l perceapă drept sediul califatului, iar partizanii cei mai hotărâți ai ideii arabe, în ciuda criticilor aduse absolutismului sultanilor și hegemoniei turcești, nu luau în calcul posibilitatea secesiunii. Nășīf al-Yăziğī (1800-1871) este considerat urmaș al
Renașterea arabă () [Corola-website/Science/328815_a_330144]
-
de aici în jurisdicția Mitropoliei Proilaviei, cu sediul la Brăila. Exarhatul patriarhal al Tomarovului ("Tomarovei") a funcționat pentru o perioadă de 30-40 de ani la mijlocul secoluluii al XVII-lea, având sub păstorire localitățile din jurul orașului Reni, intrate sub stăpânirea Imperiului Otoman la 1621. Astfel, un tomos al Patriarhului Ecumenic Dionisie al IV-lea" „Muselimul”" sau „"Seroglanul"”, (), emis în septembrie 1664 în vederea confirmării contopirii exarhatului Tomarovului cu mitropolia Proilaviei, arată că Din formularea textului, rezultă că statutul de exarhie nu a durat
Exarhatul Tomarov () [Corola-website/Science/328844_a_330173]
-
din Țara Bârsei de Vladislav I Vlaicu la 20 ianuarie 1368. El constituie totodată și cea mai veche dovadă a existenței Brăilei ca așezare a Țării Românești. Pentru secolul al XVI-lea putem aminti încă două documente importante ale cancelariei otomane, unul din 1520, deci precedând cu aproape două decenii constituirea kazalei Brăila precum și un altul, posterior cu trei decenii aceluiași moment. Este vorba, pentru cel din urmă de știrile cuprinse într-o interesantă kanunnameea, republicată recent. Izvoarele catagrafice au fost
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
de la Mihail al IV-lea (1034-1041). Ambele sunt găsite la Brăila, ultima foarte recent adică în timpul cercetărilor arheologice din 1993. Veacurile următoare sunt relativ bogate în mărturii numismatice explicația fiind circulația monetară datorită comerțului, proveniența lor fiind diversă: Polonia, Imperiul Otoman, Imperiul Habsbugic. Pe la începutul epocii de conlocuire româno-slavă, și anume în anul 681, Imperiul Bizantin, care era în lupta cu slavii, cheamă în ajutor pe avari. Aceștia, avându-și centrul puterii lor tot în Panonia, ca și hunii nu atacă
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
el va fi întrebuințat și de străinii care ajung aici; sub acest nume e cunoscută Brăila și în rapoartele diplomatice până în plin secol al XIX-lea, decenii după ce orașul reintrase în stăpânirea politică românească. Persistența caracteristicului nume românesc sub dominația otomană este încă o dovadă de vechime considerabilă, dar și de faptul că el ajunsese familiar și străinilor de pretutindeni, de aceea turcii au trebuit să-l adopte. Îndată ce au luat în stăpânire orașul, ei s-au grăbit să ridice o
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
actul deosebit privind Țara Românească și Moldova, act dezvoltător al numitului articol și partea integrantă a tratatului, ca cetațile turcești de pe malul stâng al Dunării împreună cu insulele din spre acest mal vor fi înapoiate Țării Românești, hotarul fața de Imperiul Otoman urmând a fi talvegul Dunării, adică linia de maxima adâncime a ei. În consecință, Brăila reveni, după o întrerupere de 289 de ani, sub stăpânirea politică românească; sub raportul economic și etnic am văzut că nu încetase nici o clipă caracterul
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
Adrianopol. Această libertate face ca mărfurile Brăilei și în primul rând grânele, produsele animaliere, sarea, să poată fi vândute oricui, și anume acelora care ofera prețurile cele mai bune. De acum se termină monopolul turcesc, obligația de a aproviziona Imperiul otoman, în special capitala și armata lui. Rezultatul acestei mișcări comerciale este dezvoltarea tot mai accentuată a portului și a orașului Brăila. Acest lucru este observat și de străini: consulul francez Minaut subliniază la 18 septembrie 1834, „mișcarea acestor două porturi
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
1470, Ioan Vodă cel Cumplit (1574). În 1595, are loc eliberarea Brăilei de sub turci de către oștile lui Mihai Viteazul. Acest voievod construiește în oraș o biserică cu hramul Sfântul Nicolae. Urmează Mihnea al III-lea, care, în 1658, lovește garnizoana otomană din raiaua Brăilei. Intervalul 1711 - 1812 înseamnă un veac de războaie purtate între ruși-turci și austrieci peste trupul țărilor române. În calea răutăților, Brăila este mereu lovită, arsă, refacută. Epoca se încheie cu Pacea de la Adrianopol (2 septembrie (pe stil
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
vârsta de 14 ani a regelui a atins majoratul. Această situație a continuat până în 1440, când lui Vladislav i s-a oferit coroana tronului Ungariei. Aceptarea coroanei ar fi dus la numeroase probleme. Ungaria se afla sub amenințarea din partea Imperiului Otoman, și câțiva magnați polonezi nu erau de acord ca regele Poloniei să fie și regele Ungariei, în timp ce Elisabeta, văduva regelui decedat al Ungariei, Albert al II-lea al Germaniei, încerca să păstreze coroana pentru copilul ei nenăscut. În ciuda acestor inconveniențe
Dinastia Jagiellonilor () [Corola-website/Science/329382_a_330711]
-
rege al Boemiei și Ungariei, a murit în 1457, iar interesele dinastice ale lui Cazimir și ale Elisabetei au fost direcționate, de asemenea, în fostele regate ale fratelui ei. Ioan râvnea să pozeze într-un apărător al creștinătății împotriva turcilor otomani, iar circumstanțele i-au fost favorabile. A găsit în fratele său Ladislau, rege al Ungariei și Boemiei, un aliat cu influență dominantă în Europa Centrală, contrapondere pentru mașinațiunile lui Maximilian I, care în 1492 încheiase o alianță împotriva sa cu
Dinastia Jagiellonilor () [Corola-website/Science/329382_a_330711]
-
de stil complexe au devenit plăceri intelectuale ale arabilor. Însă tradiția artei pictoriale a venit dinafară pentru tărâmurile islamice. Caricaturile au început să apară în Orientul Mijlociu la jumătatea secolului al nouăsprezecelea și a coincis cu dezvoltarea influenței occidentale asupra Imperiului otoman. Gocek argumentează aceasta dezvoltare. Caricaturile politice au acompaniat dominația graduală a politicii, tehnologiei, și economiei Europei în restul lumii. Cei nonoccidentali ,inclusiv Orientul Mijlociu au adoptat această cale pentru a batjocori occidentalizarea lor și să satirizeze conducătorii occidentali. Miturile locale și
Caricaturile politice arabe () [Corola-website/Science/329444_a_330773]
-
este în mare parte moștenirea bucătăriei otomane,care poate fi descrisă ca fiind o fuziune și rafinament al Asiei Centrale,Orientului Mijlociu și bucătăriei din Balcani. Bucătăria turcească a influențat bucătăriile vecinilior,incluzând și România. Rețetele culinare diferă de la o zonă la alta ,în funcție de tradiții și de
Bucătăria turcească () [Corola-website/Science/329454_a_330783]
-
la gătit. Uleiul de susan,alună și nucă sunt utilizate asemenea. Kuyruk yağı( coadă de oaia) este folosită la kebab și preparatele de oaie. Flora bogată și diversă a Turciei înseamnă că fructele sunt variate,multe și ieftine.În bucătăria otomană ,fructele acompaniază frecvent carnea ca și garnitură. Prunele ,caisele,rodiile,perele,merele ,strugurii ,smochinele împreună cu mai multe tipuri de citrice sunt fructele cele mai frecvent utilizate,fie proaspete sau uscate în preparatele din bucătăria turcească.Ardeii umpluți și pilaful conțin
Bucătăria turcească () [Corola-website/Science/329454_a_330783]
-
a fost un tratat între Imperiul Otoman și Imperiul Rus, semnat pe 10 martie 1779. Aynalıkavak este un palat în Istanbul, fiind loc semnării tratatului Imperiul Otoman a pierdut Hanatul Crimeii, o dependență otomană din 1478, în condițiile tratatului de la Küçükkaynarca din 1774. Hanul crimean, Devlet Giray
Tratatul de la Aynalıkavak () [Corola-website/Science/329522_a_330851]
-
a fost un tratat între Imperiul Otoman și Imperiul Rus, semnat pe 10 martie 1779. Aynalıkavak este un palat în Istanbul, fiind loc semnării tratatului Imperiul Otoman a pierdut Hanatul Crimeii, o dependență otomană din 1478, în condițiile tratatului de la Küçükkaynarca din 1774. Hanul crimean, Devlet Giray, (Devlet al IV-lea) a făcut apel la Poarta otomană pentru a reînnoi dependența regiunii, o propunere care nu a
Tratatul de la Aynalıkavak () [Corola-website/Science/329522_a_330851]