14,286 matches
-
încă un lucru: mi-au lipsit teribil bunicii. Dar v-ar fi plăcut să fiți bunică? — Da! — Dar ca soacră cum sunteți? — Proastă de bună! Ați fost un om sănătos? — Da, până acum câțiva ani. Accidentul m-a scuturat un pic. Până atunci, nu am făcut nici măcar operația de apendicită. Nici amigdalele nu mi le-am scos. — Ați fost des înlocuită? — Nu prea. Cu tehnica, eu cânt și moartă. Nu pot lupta cu infecțiile. — La jumătate de an de la accident, v-
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
Dumnezeu care creează împotriva voinței lui, sau la sugestia Diavolului și cu ajutorul lui, și care nu mai știe cum să termine opera; un Diavol care câteodată se arată mai inteligent decât Dumnezeu, dar care uzează de subterfugii copilărești (ascunde un pic de mâl în gură, încearcă să-l înece pe Dumnezeu împingându-l în apă etc.); albina și ariciul. Acest univers mitic umil și șters nu este lipsit de semnificație. Oricare ar fi originea acestui mit cosmogonic, pare sigur că el
Naraţiune şi dramă în mitologia cosmogonică românească. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Lucia Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1378]
-
rămânând infirmi pe viață, alții decedând imediat din cauza rănilor. Oameni nevinovați, copii pe care părinții lor i au trimis să-și satisfacă stagiul militar, să învețe să-și apere țara la nevoie, iar unii criminali iresponsabili, i-au măcelărit, fără pic de milă. Din păcate este vorba despre militari ai armatei române, aflați atât în calitate de victime cât și de autori ai crimelor. Iar comandanții, cu grade și responsabilități mari, implicați în acest eveniment, tot ofițeri al armatei române, au fost avansați
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
toți cei care au participat la bulversarea de pe străzi, mulți care s-au împușcat între ei ,așa cum s-a constatat după aceea. Ba mai mult am declarat eroi ai "revoluției" tot felul de indivizi dubioși care s-au repezit fără pic de rușine să prindă un ciolan, o funcție, orice, fapt văzut la Tv în "Noaptea generalilor" a lui M.Băcanu. Este trist și dezonorant, când vedem că se fac eroi și după 18 ani de la evenimentele din ’89, cu câte
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
flori de tei, cea din poemul lui Nichita? Oricum, dacă facem prea multă gălăgie pe tema asta, dătătorii de click-uri, gestualii, o să ne dea unfriend, desprieteneală, și gata. Ceea ce tot e bine, fiindcă butonul de unfriend mai are, încă, un pic de text pe el. știți însă despre discuțiile cu privire la sensul „real“ al prieteniei de Facebook, problema o analizează și Brăduț Ulmanu, în cartea de față. E clar, funcția respectivului click nu se prea potrivește cu șirul alfanumeric, cu cuvântul. Cum
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
îl citiți în acest moment, am luat în considerare unele dintre aceste evoluții; am modificat unele fragmente, am actualizat anumite date, am adăugat câteva exemple și chiar note bibliografice. În mod fundamental, e aproape aceeași carte. Ușor revăzută și un pic adăugită. E normal ca o carte despre cum se schimbă lucrurile în jurul nostru să se schimbe, măcar câte puțin, odată cu ele. Câteva cuvinte despre listarea la bursă a companiei Facebook În mai 2012, Facebook a debutat la bursa americană Nasdaq
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
cel mai bine cu tipul de produs oferit. În era Facebook, harta grupurilor online arată însă altfel. De la distanță, avem un imens cerc care cuprinde incomparabil mai multe persoane decât orice alt cerculeț din harta pre-Facebook. Dacă ne apropiem un pic, observăm că, de fapt, nu e vorba de un singur cerc mare, ci de o mulțime de cercuri mai mici sau mai mari. Există însă două diferențe majore față de harta pre-Facebook: 1. În loc să fie independente unele de altele, cercurile din
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
și-a dezvoltat afacerile nu e foarte diferit de ceea ce a făcut, ceva mai târziu, în altă parte de lume, Adrian Hădean. Când a început să scrie pe Twitter, Vaynerchuk era proprietarul unei afaceri cu vinuri, dar nu avea nici un pic din ceea ce se cheamă, în limbaj de marketing, brand recognition - cu alte cuvinte, nimeni nu știa cine e. Ca să-și construiască brandul, a început să creeze conversații în jurul a ceea ce iubea cu pasiune: vinul. A folosit un serviciu de căutare
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
filmare, pentru a fi aproape de oamenii pe care îi admirau. „și a fost interesant. Am stat la discuții cu foarte mulți dintre ei, îmi povesteau ce fac, de unde vin, ce li s-a întâmplat pe drum de-au întârziat un pic. Îmi amintesc de un cuplu foarte simpatic care aniversa trei ani de căsătorie fix în seara filmării, de un puști rârâit care știa pe de rost replici întregi din scenete sau de Pufa, puștoaica de patru ani care venea cu
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
38 de ani pentru radio, 13 ani pentru televiziune, 4 ani pentru Internet; 3 ani pentru iPod; în social networking, Facebook a atins 200 de milioane de utilizatori în mai puțin de un an.188 Ultima cifră este însă un pic scoasă din context. Da, Facebook a crescut, la un moment dat, cu 200 de milioane de utilizatori în mai puțin de un an, dar, dacă păstrăm perspectiva comparației cu celelalte medii, site-ul lui Zuckerberg a ajuns la peste 50
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
își avea locuința, la parter spre stradă, de o parte a intrării, maiorul Strat, a cărui soție, Miți - sora lui Liviu Rebreanu -, era o veche prietenă a mamei, iar de cealaltă parte, familia maiorului Rădulescu, cu cei doi copii un pic mai mari ca mine, Micu și Gabi, tovarăși ai mei de joacă. Micu a murit când era student, iar Gabi avea să-și facă stagiul de avocată în biroul tatălui meu, la Sibiu. O dată, cu o bandă întreagă de copii
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
era altul, avuabil. În fața universității se întindeau două lungi și înguste peluze, gazonul lor fiind mărginit de un brâu de piatră cubică pe care, ziua, studenții se așezau să ciorovăiască la soare. Acolo ne strângeam, seara, după ce se lăsa un pic întunericul, toți copiii străzii, la iarbă verde, noi ziceam „la excursie“. Consumam castraveți cruzi (cu cât mai mari, cu atât mai apreciați), pe care îi curățam cu briceagul sub vigilența șefului nostru, un tânăr, poate student, căruia îi spuneam chiar
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
prea bătrân pentru dânsa și prea sobru. Temperament avea într-adevăr din belșug, încât a devenit „femeia fatală“ a familiei. S-a îndrăgostit de prea junele ei cumnat, Toader, pe care l-a sedus probabil fără greutate alta decât un pic morală, căci era vorba de femeia fratelui său; idila lor se consuma în odaia din spatele casei părintești, unde își avea cuibul puiul de ofițer, și a provocat nu numai un scandal, dar și o veritabilă tragedie: soțul înșelat chiar cu
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
care îmi da lecții de vioară, masiv, cu ochelari, figură intelectuală; îi purtam respect și, până în cele din urmă, chiar recunoștință, căci într-o bună zi i-a spus tatei: „Lăsați copilul în pace, domnule căpitan, fiindcă n-are nici pic de auz muzical.“ Era un ovrei din Basarabia, care de câte ori se întorcea din concediu ne aducea un bidon mare cu miere, galbenă ca ceara și consistentă ca untura de gătit. O premieră au constituit-o însă încercările de sinucidere, legate
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
din primele două clase secundare clujene, tot la Liceul „Gheorghe Barițiu“, lunganul acum Petre Hossu, prin care l-am cunoscut pe Ionel Manițiu și pe un băiat cu nume polonez sau rusesc, de aceeași vârstă cu noi sau poate un pic mai mare, a cărui urmă dispare foarte repede din memoria mea și despre care cred a fi auzit că, după război, trăia în Franța. Toți trei erau, față de mine, moderni, plini deja de actualitatea literară, mai ales franceză. Manițiu îl
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
din țara ta? Eram alături de o fată de 20 de ani, mamă a două fetițe, plecată la loc „bun”, să „întrețină clienți”. Știa perfect ce muncă va face. Știa tot satul ei. Și soțul. Dar nu-i nimic. Muncesc un pic și iau de îmbrăcat la copii și poate mai facem o ca meră. Mai rea decât prostituția este vânzarea în cunoștință de cauză că o faci pentru copii. Te întrebi: de ce? Orașul meu e sărac și mic. Fără industrie, cu
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
timp! Scrisoarea 31 Am să-ți povestesc despre expresia poco-poco. E un balet! Un ritual al ofertei, refuzului politicos și al accep tării jenate. Bunul (lor) simț îi obligă să întrebe: — Vrei ciocolată? — Nu! — Hai, servește! Nu, mulțumesc! Măcar un pic! — Mulțumesc, puțin-puțin! Nimeni nu era convins. Cel care oferea nu o făcea cu tra gere de inimă, cel care primea o făcea cu jenă. Un deget de vin, o singură bomboană pentru care se mulțumea de multe ori, o cafea
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
o ita liancă trebuie doar să se-nvârtă prin magazine? Cât de puternice trebuie să fim? În definitiv, suntem niște femei. Ducem în spatele nostru familii, creștem copii, am fi în stare să ajungem la capătul lumii ca să le fie măcar un pic mai bine, suntem mame cu inima împietrită... Știu, voi tăcea, apoi voi spune că e frumos în Italia... Știu, trebuie să cos, să scriu, să citesc... Știu, va trebui să râd ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic... Oamenii se
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
și m-a privit: — Ce faci, plângi? — Nu, mamă, mă uitam și eu la cărți. Mi-a fost drag să fiu mama voastră! — Taci, nu contează, trăiești! mi-a spus ea. Va fi bine! Tre buie doar să descurcăm un pic lucrurile! Oare îmi auzise gândurile mai devreme? A folosit exact aceleași cuvinte ca și mine! Mi-am luat cu mine Micul Prinț, Camus - teatru și John Steinbeck - La răsărit de Eden. Am plecat . Am închis ușa cu zgomot și am
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
și banii necesari. Mă opream în fața vreunui chioșc de ziare și nu-mi venea să cred că nu mai găsesc publicațiile pe care altădată le urmăream. Totul mersese înainte, amintirile mele erau mult în urmă. Priveam în jur cu un pic de spaimă și mă întrebam de ce, dacă eu nu am fost, lucrurile au continuat să fie? Scrisoarea 174 M-am întors repede! Când am ajuns la Roma, m-am simțit în siguranță. În siguranță la Roma. M-am simțit acasă
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
primul furt din viața mea (!?) ... Nu ... mint. A fost al doilea ... Primul a fost la Școala Normală ... la Bârlad ... prin clasa a III-a ... la o teză de matematică. Profesor era Nicolae Gaiu ... un matematician de recunoaștere internațională ... dar fără pic de tact pedagogic în a-și face obiectul înțeles, atractiv ... mai ales fiind vorba de matematică. Lecțiile domniei-sale erau ultraexpeditive ... deloc explicative, iar examenele, o tortură pentur elevi. De aceea, la orele de matematică mulți elevi "deveneau bolnavi", clienți ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
îi spuneam "Părintele Argatu" (absolvent al seminarului ieșean ... și intrat la facultate ca și mine, prin examene de diferență de liceu) ... și cum tocmai ne aflam într-o zi de duminică ... profesorul zice că "ce-ar fi să facem un pic de slujbă religioasă". Aveam "popă" ... dar cine o face pe "dascălul"? Alegerea a căzut pe mine ca absolvent de Școală normală unde se știa că nu ești primit dacă nu ai voce ... plus că eram singurul îmbrăcat în ton cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
curent: Scrisul bun mă incită, face ca viața să merite să fie trăită. Nu mă gândesc niciodată la competiție. Pe de altă parte, profund revoltat și protestatar convins ("Știu că sunt o mare pacoste..." zice el însuși, poate exagerând un pic, cum zic englezii, "wishful thinking"adică crezând ce i-ar place lui...), Pinter conchide foarte hotărât: N-am deloc de gând să-mi văd de treabă, să-mi scriu piesele și să fiu cuminte. Sunt decis să rămân o minte
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în ce privește degajarea lor. Prima (și ultima) oară în creația lui, suferința e absentă. Pisica e o ființă a bucuriei. Bucuria pe care a refuzat-o ființelor omenești o găsim în isprăvile pisicești. Chiar dacă uneori versurile sunt prea lungi și un pic plicticoase, revelația că Eliot se poate bucura de ceva ne înduioșează. O trupă de pisici încântător de hazlii și șmechere defilează. Unele cu nume sugestiv, altele cu câte un vers care le definește. Avem de-a face poate cu începutul
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Cred că am să strănut ori să plâng". "Nu-i nimic", au zis, "nu-ti fie rușine să dai frâu liber emoției. Nu auzi chiar în fiecare zi că ai să capeți un milion de lire. Relaxează-te, plângi un pic; te așteptăm o clipă...". " Ia stai!" am strigat. "N-am cumpărat niciun bilet de loterie de ani de zile. Cum ziceați că se cheamă compania?" Au râs iar. Nu biletul e problema. Suntem universali. Operăm un modul de șanse retrospective
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]