12,012 matches
-
clasei, împărțiți în mai multe echipe egale, se țin de talie unul de altul. La semnal, toate echipele pleacă deodată în fugă spre linia de sosire. Câștigă echipa care depășește și ajunge prima la linia de sosire. 21.Pescarul și plasa Toți elevii sunt împrăștiați pe terenul de sport. Unul dintre ei, „pescarul”, va alerga după „pești” căutând să-i prindă. După ce reușește să prindă un elev, dă mâna cu acesta și aleargă, în continuare, după altul, îl prinde și se
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
ea știa că toți banii vin de la el), mă eliberam de un coșmar, de ceva Încîlcit care-mi stătea În destin, se săvîrșea o eliberare de care aveam nevoie, printr-o solidarizare, la fel de secretă, cu el care era prizonier În plasa puterii. Vezi, domnule Învățător, am ajuns complici Într-o noapte care ne cuprinde, care ne-a cuprins pe toți, pe dumneata care ești supusul puterii și pe mine despre care puterea afirmă că sînt independent, așa-i place să afirme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
impusese cîteva mici modificări, și care-și aștepta musafirii pe care-i știam că vor veni dar nu chiar atît de matinal. Intrînd, rîsul ei dinainte, ușor zgomotos, deveni zîmbet, un zîmbet trist. Mă simțeam prins ca-ntr-o vagă plasă de păianjen, pe care - menajîndu-i fragilitatea - mă feream să n-o rup. CÎnd ajunse În dreptul fotoliului eu Întrebai ceva, ea nu răspunse, mă fixă În schimb cu o anume adîncime a privirii pe care nu o credeam posibilă, pentru că aducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
în mijlocul unui amfiteatru roman, strângând în mână o sabie, bine proptit pe picioare. Soarele la asfințit scălda arena într-o lumină roșiatică; o clipă, lumina aceea îl orbi. Mulțimea urla, încurajându-l pe adversarul său, un gladiator înarmat cu o plasă și un trident. Valerius îi întâlni privirea limpede, de nepătruns; avea chipul plin de cicatrice. Cercetă calm trupul acela care se înălța amenințător, gândindu-se unde să lovească. Ridică daga la timp pentru a evita o lovitură de trident; apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dungi roșii? E arbiter. Iar cel din spatele lui, care duce armele... Vezi cum Salix ezită când trebuie să-și aleagă pumnalul... Skorpius însă... Grăsanul izbucni într-un hohot de râs admirativ. Skorpius înșfăcase rapid un trident, un pumnal și o plasă. Lui Valerius i se părea că scena se derula cu încetineala unei ceremonii funerare. Veni un al treilea bărbat, însărcinat cu probatio armorum. Verifică armele, încercă lamele și vârfurile, apoi plecă, urmat de omul care adusese armele. Arbitrul îi invită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
însărcinat cu probatio armorum. Verifică armele, încercă lamele și vârfurile, apoi plecă, urmat de omul care adusese armele. Arbitrul îi invită pe cei doi gladiatori să se pregătească. Salix fu ajutat să-și strângă bine coiful pe cap. Skorpius agita plasa prin aer. Mulțimea începu să scandeze numele lui. Arbitrul îi examină pe rând pe cei doi gladiatori, din cap până în picioare. Așteptă ca ei să-i confirme că sunt gata, apoi privi spre pulvinar. Vitellius, căci el era editor al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
protejat al împăratului, care-și învinsese adversarii pe tot teritoriul Imperiului. Oamenii așteptau să-l vadă căzând și se străduiau să schimbe pariurile, preferându-l pe Salix. Skorpius rămase în picioare, pe când Salix se învârtea în jurul lui, și aruncă orizontal plasa, încercând să-și împiedice adversarul. Însă gesturile sale erau prea nervoase ca să fie precise; plasa nu-și nimeri ținta, iar Salix ajunse în spatele său. Îl lovi în plin în spate cu marginea de fier a scutului. Urletele entuziaste ale publicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
vadă căzând și se străduiau să schimbe pariurile, preferându-l pe Salix. Skorpius rămase în picioare, pe când Salix se învârtea în jurul lui, și aruncă orizontal plasa, încercând să-și împiedice adversarul. Însă gesturile sale erau prea nervoase ca să fie precise; plasa nu-și nimeri ținta, iar Salix ajunse în spatele său. Îl lovi în plin în spate cu marginea de fier a scutului. Urletele entuziaste ale publicului însoțiră strigătul cu care Skorpius se prăbuși, chircindu-se de durere. Cu fața în nisip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
tu trebuie să-l ajungi. Așa spune și numele tău, secutor. Trebuie să fii iute de picior, dar să ai și creier. Fiindcă în timp ce-l urmărești, trebuie să calculezi și distanța potrivită ca să-l ataci, trebuie să eviți tridentul și plasa lui... Numai așa vei învinge. Aleargă! — Ajunge. Dacă nu-ți continui antrenamentul și nu alergi, te omor. Ajunge, răspunse Valerius nepăsător. Instructorul îl apucă de gât cu mâna liberă, roșu la față de furie. Valerius îi simțea răsuflarea duhnind a usturoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Trebuie să alergați la adăpostul scutului, trebuie să-l prindeți pe rețiar, care aleargă în fața voastră ca un dansator cretan în fața taurului. Rețiarul vă va lovi cu tridentul din alergare, iar voi veți fi complet neputincioși și veți cădea în plasa lui. — Retiarius și secutor, zise Marcus privindu-l pe Valerius. Dușmani. Formează o pereche infernală, ți-o spun eu, o pereche inseparabilă. Vrei să spui că noi doi o să luptăm? întrebă, privind din nou afară. În orice caz, Rubrus nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
stâng al începătorului înfășurară un bandaj gros, iar deasupra așezară o placă concavă de bronz, ce-i ajungea imediat sub genunchi. În mâna stângă îi puseră scutul dreptunghiular din paie și nuiele. Atunci își făcu apariția un rețiar. Nu avea plasa, nici manșonul cu galerus protector pe brațul stâng; nu avea nici măcar pumnalul. Ținea în mână doar tridentul, ale cărui vârfuri erau niște sfere învelite în piele, pentru a evita accidentările în timpul antrenamentului, dar ale căror lovituri erau foarte dureroase. Rubrus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu putere umărul lui Valerius. — Acum vom uita puțin de secutor și ne vom concentra asupra tehnicii adversarului tău. Proculus și Valerius străbăteau arena, îndreptându-se spre zona care le fusese rezervată. — Tehnica rețiarului? — Rețiarul nu aruncă pur și simplu plasa sau tridentul. El dansează în jurul secutor-ului, pentru a-l dezorienta și a-l face să se prăbușească epuizat. Trebuie să-i înveți mișcările, ca să le poți anticipa. Și cum poți să le înveți mai bine decât cunoscându-le în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lui slab devenise puternic. — Valerius... Vino. După prânzul obișnuit - Valerius devoră felia de pâine de orz și bău dintr-o înghițitură carafa cu apă -, Proculus se îndreptă spre arena pentru antrenamente. — Azi vei lupta cu patru adversari, toți înarmați cu plasă, trident și pumnal de lemn. Antrenamentul începu. Imediat, plasa rețiarului îl învălui, dându-i capul pe spate. Valerius nu se aștepta să fie atât de grea. Încercă să iasă din ea, să o smulgă, dar greutatea exercitată de plasă asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Valerius devoră felia de pâine de orz și bău dintr-o înghițitură carafa cu apă -, Proculus se îndreptă spre arena pentru antrenamente. — Azi vei lupta cu patru adversari, toți înarmați cu plasă, trident și pumnal de lemn. Antrenamentul începu. Imediat, plasa rețiarului îl învălui, dându-i capul pe spate. Valerius nu se aștepta să fie atât de grea. Încercă să iasă din ea, să o smulgă, dar greutatea exercitată de plasă asupra coifului de piele pe care i-l dăduse Proculus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu plasă, trident și pumnal de lemn. Antrenamentul începu. Imediat, plasa rețiarului îl învălui, dându-i capul pe spate. Valerius nu se aștepta să fie atât de grea. Încercă să iasă din ea, să o smulgă, dar greutatea exercitată de plasă asupra coifului de piele pe care i-l dăduse Proculus mărea tensiunea din mușchii gâtului. Cu cât Valerius trăgea de plasă, încercând să se elibereze, cu atât ea se strângea în jurul lui, imobilizându-l. Abia după o oră maestrul îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se aștepta să fie atât de grea. Încercă să iasă din ea, să o smulgă, dar greutatea exercitată de plasă asupra coifului de piele pe care i-l dăduse Proculus mărea tensiunea din mușchii gâtului. Cu cât Valerius trăgea de plasă, încercând să se elibereze, cu atât ea se strângea în jurul lui, imobilizându-l. Abia după o oră maestrul îi dădu un adevărat coif de secutor. — Găurile acelea mici din față împiedică vârfurile tridentului să intre și, în același timp, permit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de secutor. — Găurile acelea mici din față împiedică vârfurile tridentului să intre și, în același timp, permit o bună respirație și vizibilitate. Coiful ăsta are o creastă subțire, ascuțită. A fost studiată ca să limiteze cât mai mult greutatea exercitată de plasa rețiarului asupra calotei. Dacă acum încerci să smulgi plasa așa cum ai făcut mai înainte, are să-ți fie mult mai ușor să te eliberezi. Fii atent însă... Coiful ăsta e din bronz și e foarte greu. Într-adevăr, coiful de bronz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
există „a încerca“ - există „a putea“, zise Proculus pe un ton sever, apoi le făcu semn celor patru rețiari să se apropie. În clipa următoare, Valerius luă coiful. — Hai s-o luăm de la capăt. — Așteaptă. Uită-te mai întâi la plasa rețiarului. Trebuie să-ți dai seama cum e făcută. Vezi, laturile sunt de mărimea unui om; e lungă de vreo patru ulnae și cam tot atât de lată. Cântărește cam două livre. Nu poate fi foarte grea, altminteri rețiarul n-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ușoară, s-ar rupe. Trebuie să constituie un obstacol pentru tine și să-ți rupă gâtul. Vezi frânghiile de cânepă din care e făcută? Sunt groase cât a treia parte din degetul mare - e greu să le tai. Rețiarul ridică plasa și o aruncă în lateral, lăsând-o apoi să cadă. — Ești gata? — Da. Valerius își puse coiful. Îl atacă pe primul rețiar, împingând scutul în față și nelăsându-i adversarului spațiu de manevră; îl obligă astfel să se retragă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pe primul rețiar, împingând scutul în față și nelăsându-i adversarului spațiu de manevră; îl obligă astfel să se retragă și să alerge, ca să ajungă la distanța potrivită. — Bravo! strigă Proculus. Dar rețiarul veni în stânga lui Valerius și își aruncă plasa. Valerius o văzu deschizându-se asemenea unui evantai și transformându-se într-un zid vertical ce-i bloca toată partea stângă. Apoi, călăuzită parcă de o entitate nevăzută, plasa se întinse orizontal și-l lovi, îl învălui. Scutul și coiful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
strigă Proculus. Dar rețiarul veni în stânga lui Valerius și își aruncă plasa. Valerius o văzu deschizându-se asemenea unui evantai și transformându-se într-un zid vertical ce-i bloca toată partea stângă. Apoi, călăuzită parcă de o entitate nevăzută, plasa se întinse orizontal și-l lovi, îl învălui. Scutul și coiful îi erau blocate. Când rețiarul slăbi strânsoarea, Valerius își simți capul clătinându-se în dreapta și în stânga, cu neputință de controlat. Greutatea plasei îl dezechilibra, amețindu-l. Se întorcea disperat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Apoi, călăuzită parcă de o entitate nevăzută, plasa se întinse orizontal și-l lovi, îl învălui. Scutul și coiful îi erau blocate. Când rețiarul slăbi strânsoarea, Valerius își simți capul clătinându-se în dreapta și în stânga, cu neputință de controlat. Greutatea plasei îl dezechilibra, amețindu-l. Se întorcea disperat spre adversar, pe care nu-l mai vedea, fiindcă funiile de cânepă acopereau găurile coifului. Încercă de mai multe ori să facă un pas înainte ca să atace, dar de fiecare dată ajungea prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
amețindu-l. Se întorcea disperat spre adversar, pe care nu-l mai vedea, fiindcă funiile de cânepă acopereau găurile coifului. Încercă de mai multe ori să facă un pas înainte ca să atace, dar de fiecare dată ajungea prea târziu, fiindcă plasa era prea grea, iar el nu-și putea mișca gâtul. — Haide, haide! îl îndemnă maestrul. Valerius luptă cu al doilea și cu al treilea rețiar, dar amândoi reușiră să-l imobilizeze. Oprește-te! Proculus se apropie de secutor și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
el nu-și putea mișca gâtul. — Haide, haide! îl îndemnă maestrul. Valerius luptă cu al doilea și cu al treilea rețiar, dar amândoi reușiră să-l imobilizeze. Oprește-te! Proculus se apropie de secutor și-l eliberă cu greu din plasa în care era înfășurat și pe care Valerius o încurcase mișcându-se dezordonat. — Nu trebuie să rămâi pe loc când vezi plasa venind spre tine. Folosește-ți scutul. Proculus arătă spre partea superioară a scutului, care era rotunjită. — Vezi? În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mișcându-se dezordonat. — Nu trebuie să rămâi pe loc când vezi plasa venind spre tine. Folosește-ți scutul. Proculus arătă spre partea superioară a scutului, care era rotunjită. — Vezi? În partea de sus, scutul tău nu are colțuri, tocmai pentru ca plasa să nu se poată prinde de el, iar tu să nu fii imobilizat. Maestrul apucă scutul și-l împinse înainte, oblic, invitând un rețiar să-l atace. Rețiarul aruncă plasa. Proculus o lăsă să cadă pe scut și-și ascunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]