13,119 matches
-
Rum și creștinii din Antiochia și Tripoli s-au supus autorității mongole, alăturându-se mongolilor spre asaltul împotriva musulmanilor. Unele orașe s-au predat fără rezistență, altele ca Mayafarrigin au rezistat, populația lor a fost masacrată și orașele jefuite. În porțiunea nord-vestică a imperiului, succesorul lui Batu și fratele mai tânăr, Berke, a trimis expediții punitive spre Ucraina ,Belarus, Lituania și Polonia. Disensiunile au început dintre secțiunile nordice și sudice ale Imperiului Mongol, ca invazia suspectă a lui Hulegu în vestul
Imperiul Mongol () [Corola-website/Science/298572_a_299901]
-
la SSV de acestea. Au fost luate releveuri ale inscripțiilor și desenelor găsite până la acea dată, s-a desenat planul general și au fost făcute secțiuni topografice. Ceramică, obiectele de uz casnic, diverse obiecte de cretă cioplita, ba chiar și porțiuni întregi decupate din pereții de cretă au fost transportate la Muzeul Regional Dobrogea și la Muzeul de Arheologie București. De asemenea, s-a ridicat un șopron care să protejeze intrarea în biserică B1, pe fațada căreia se păstra la acea
Ansamblul rupestru de la Murfatlar () [Corola-website/Science/298629_a_299958]
-
a mării preistorice Paratethys, sub forma unui zid aflat spre izvoarele râului Câlnău, în comuna Valea Salciei din județul Buzău. Zidul Uriasilor are un aproximativ un metru lățime, înălțimea generală fiind cam de 6-7 m, dar cu maxime prin unele porțiuni de 20 de metri. Este în aparență un martor de eroziune diferențială, un rest calcaros dintr-o masă mai mare disparută. Astfel de formațiuni se întâlnesc în linie dreaptă pe o lungime de cel puțin 10 kilometri, și traversează versanții
Zidul Uriașilor () [Corola-website/Science/298648_a_299977]
-
pe o suprafață de 68,3 mile pătrate (177 km²), din care 61,4 mile pătrate (159 km2) sunt pământ, iar 6,9 mile pătrate (18 km²) sunt apă. Acesta a pierdut 100 de mile pătrate (260 km²) în urma retrocedării porțiunii sudice statului Virginia în 1846. Suprafața atuală a capitalei constă doar în terenul cedat de statul Maryland. Washingtonul este, prin urmare, înconjurat de statele Maryland la sud-est, nord-est și nord-vest și Virginia la sud-vest. Districtul are trei cursuri de apă
Washington, D.C. () [Corola-website/Science/298664_a_299993]
-
de spațiu care domneau în aceste colonii, a luat naștere, mai târziu, mișcarea "Orașului-Grădină", după modelul dat de "Garden city movement" în Anglia. Acestei mișcări i se datorează construcția suburbiilor din Mannheim-Waldhof (1912) și Almenhof (azi aparținând de Mannheim-Neckarau, 1925). Porțiunea de est a orașului a fost proiectată începând cu deceniul șapte al secolului al XIX-lea. Evoluția urbanistică a fost dirijată pe atunci de arhitecții Gustav Uhlmann și Richard Perrey. La începutul secolului al XX-lea au fost intensificate eforturile
Mannheim () [Corola-website/Science/298708_a_300037]
-
și Bârlad. Bazinul sau hidrografic este format în principal din apele aduse de râurile Bistrița (circa 35%), Trotuș (circa 18%), Moldova (circa 17,6%) și Suceava (circa 9%). Râul urmează la început o direcție nordică în regiunea Bucovinei de Nord. Porțiunea de până la confluenta cu râul Șiretul Mic (în dreptul localității Suceveni din raionul Adâncata) poartă denumirea de Șiretul Mare. După confluenta cu Șiretul Mic, râul primește denumirea de Siret. Râul străbate localitățile Berhomet pe Siret și Jadova, unde începe să-și
Râul Siret () [Corola-website/Science/298737_a_300066]
-
baraje și lacuri de acumulare, reducând pericolul de inundații (cele mai recente au fost în anul 2005). Principalele orașe de pe sau din apropierea cursului sau sunt: Siret, Pașcani, Român. Ca urmare a adâncimii sale scăzute, Șiretul nu este navigabil, doar pe porțiunea de dupa vărsarea râului Bârlad pot naviga nave de dimensiuni mici. Preocuparea pentru navigarea pe Siret datează de câteva sute de ani, Dimitrie Cantemir exprimându-și în "Descrierea Moldovei" (1714-1716) amărăciunea pentru negăsirea unei soluții în acest sens. ""E un râu
Râul Siret () [Corola-website/Science/298737_a_300066]
-
la iveală un mormânt de incinerație (sec. I î.e.n. - sec. I e.n.) și o "villa rustica", în care s-a găsit o fructieră dacică (sec. II î.e.n.). În perioada romană localitatea se afla pe drumul roman Potaissa - Napoca. Inițial, o porțiune a acestuia a fost lăsată descoperită în curtea vecină cu cea a școlii, marcată de o colonetă ce reproduce inscripția de pe borna kilometrică din anul 108, însă acum micul sit este acoperit de deșeuri. Aici a fost centrul unei unități
Comuna Aiton, Cluj () [Corola-website/Science/299567_a_300896]
-
că localitatea Baciu prezintă urma unor așezări încă din neolitic. Din perioada ocupației române au fost găsite în zona trei morminte de incinerație, precum și diverse construcții române, folosite de către muncitorii carierei de piatră existente aici. Totodată au fost descoperit și porțiuni ale drumului român pavat cu pietre "Napoca"-"Porolissum" și un cimitir român din imediata să apropiere. Localitatea apare atestata documentar sub numele "Boach" încă din anul 1263, majoritatea locuitorilor săi fiind iobagi. Primul recensământ oficial, efectuat în perioada 1784-1787, a
Comuna Baciu, Cluj () [Corola-website/Science/299569_a_300898]
-
este un termen general desemnând orice fel de îmbrăcăminte și/sau piese speciale de îmbrăcăminte de tip militar realizate cu scopul de a proteja corpul sau porțiuni ale corpului combatanților angajați în lupte și conflicte militare. De obicei armurile de orice tip sunt asociate cu soldații de pretutindeni, din toate timpurile. Armura a fost folosită de-a lungul istoriei, fiind întotdeauna dependentă de tehnologia timpului respectiv. De la
Armură () [Corola-website/Science/299598_a_300927]
-
cazul armatelor romane, organizate în cunoscutele legiuni, tipul standard de armură îl constituia așa-numita "lorică segmentată", mai evoluată și mai eficientă decât armura grecilor antici. Mai târziu, în istoria europeană, armurile evoluează devenind din ce în ce mai complete și mai complexe, acoperind porțiuni din ce în ce mai mari ale corpului luptătorilor, pentru ca în extrem să-l acopere complet, în detrimentul pierderii mobilității, precum în cazul armurilor de turnir. Astfel în timp ce cavalerii evului mediu târziu sfârșesc în a fi "îmbrăcați" aproape total în fier și oțel, cavaleria grea
Armură () [Corola-website/Science/299598_a_300927]
-
lichidă. Întâi este trasat conturul desenului cu ceară pe material, ceară protejând materialul de culoare atunci când este introdus în vopsea. Prima vopsea este deschisă la culoare urmând apoi colorarea materialului cu nuanțe din ce in ce mai închise. Ceară este aplicată din nou pe porțiunile care trebuie să își păstreze culoarea la o următoare imersie a materialului în vopsea, procedeul continuând până se obține desenul dorit. La final ceară este îndepărtată manual și apoi materialul este opărit pentru a îndepărta resturile rămase. Acest tip de
Batic () [Corola-website/Science/299605_a_300934]
-
1929. Criza începută la sfârșitul anilor 1920 s-a înrăutățit după ce soldații lui Franco au bombardat sediul principal al clubului. După aceste evenimente, clubul a fost forțat în a-și schimba numele în "Club de Futbol Barcelona", și-a îndepărtat porțiunea catalană din steag și a numit un președinte deschis față de regimul lui Franco. Rivalitatea cu Real Madrid a fost inițiată de către climatul politic din timpul regimului lui Franco. Cum drapelul și limba catalană au fost interzise, FC Barcelona a devenit
FC Barcelona () [Corola-website/Science/299667_a_300996]
-
The Movie" este un film parțial artistic-parțial documentar din 2005, care prezintă pasiunea globală pentru . Produs de către club și regizat de Borja Manso, el prezintă 5 sub-povești ale unor fani din jurul lumii și dragostea lor pentru Real Madrid. Alături de o porțiune fictivă din film, el de asemenea conține imagini reale cu lotul echipei, pe durata antrenamentelor la Ciudad Real Madrid, a meciurilor, și a interviurilor. Deși filmul menționează întregul lot, accentul este pus în special pe "galácticos" precum David Beckham, Zinedine
Real Madrid CF () [Corola-website/Science/299666_a_300995]
-
Dentiția este tipică de omnivor, cu canini puternici și molări rotunjiți. În Europa (exceptând Rusia) există cca. 14.000 de urși bruni în zece țări. Se estimează că au mai rămas doar 20-25 de animale în Munții Pirinei, pe o porțiune cuprinsă între Franța, Spania și Andorra, și în jur de 85-90 de animale în Asturia, Cantabria, Galicia și Leon. În Belarus este atestata o populație de cca. 120 de exemplare. În Grecia și Ucraina au mai rămas câte aproximativ 200
Urs brun () [Corola-website/Science/299726_a_301055]
-
minoritate de adventiști de ziua a șaptea (6,27%). Pentru 2,23% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. În secolul al XIX-lea, o mare parte a teritoriului comunei a făcut parte din Domeniile Statului, din care o mică porțiune a fost dată în stăpânire tinerilor "însurăței", ce nu aveau pământ (cca. 1881). Gherghița a fost un târg aflat în evul mediu la confluența râurilor Teleajen cu Prahova, la o importantă intersecție de drumuri (drumul ce venea de la Brașov, pe
Comuna Gherghița, Prahova () [Corola-website/Science/299757_a_301086]
-
actuala biserică, este considerată a fi biserica originală a mănăstirii (Gh. T. Cantacuzino). Acest fapt este argumentat de orientarea zidurilor pe axa est-vest. Ulterior, arhitectul Cristian Moisescu, presupune, datorită liniei drepte a zidului lipsit de elementele specifice arhitecturii bisericilor, că porțiunea de zid sondată reprezintă de fapt rămășițele unei vechi incinte fortificate. O altă teorie privitoare la ctitoriile anterioare celei ortodoxe este vehiculată de prof. Gh. T. Ionescu care consideră că actuala mănăstire ar fi luat locul unor așezări ale catarilor
Mănăstirea Govora () [Corola-website/Science/299065_a_300394]
-
pe cei doi frați, care de acum înainte domnesc împreună, având întâietate Iliaș I, Ștefan în schimb luând veniturile sud-estului țării. De data aceasta, pentru a-și întări poziția, Iliaș I se obligă să dea tribut anual Poloniei, și restituie porțiunea de țară amanetată de aceasta Moldovei pentru datorii. Protectorul lui Iliaș I, Vladislav al III-lea, devenit de curând și rege al Ungariei, este omorât în lupta cu turcii de la Varna în 1444. Astfel că Ștefan al II-lea și
Iliaș () [Corola-website/Science/299117_a_300446]
-
Bavaria. Împreună cu orașele Fürth, Erlangen și Schwabach formează centrul economic și cultural al Franconiei. Orașul este așezat pe ambele părți ale râului Pegnitz pe o lungime de 14 km, râu care izvorăște la 80 km la nord-est de oraș. Pe porțiunea orașului vechi, rîul Pegnitz a fost destul de mult canalizat. Aluviunea produsă de râul Pegnitz (care este numit așa după prima localitate prin care se strecoară, localitatea Pegnitz) în nord și nord-vest de Nürnberg a transformat această zonă într-o zonă
Nürnberg () [Corola-website/Science/299115_a_300444]
-
acestea sunt incluse în domeniul Bonțida al lui Gheorghe Bánffy, guvernator al Transilvaniei. Dăbâca se află în Podișul Someșan, la 35 km de municipiul Cluj-Napoca. Teritoriul comunei include în proporție de 90% din suprafața comunei Valea Lonei și, pe o porțiune mai mică, Valea Someșului Mic. Altitudinile medii sunt de 300-350 m, cu maxime atinse pe Dealul Dâmbu lui Carol (577 m), Dealul Fata (547 m) și Dealul Cocoșed (492 m). Comuna are în componența satele Dăbâca, Pâglișa și Luna de
Comuna Dăbâca, Cluj () [Corola-website/Science/299173_a_300502]
-
Clima este una temperată cu influențe sensibil oceanice. Temperatura medie anuală este de 10 °C, cu minime de -30...-32 °C și maxime de 39 °C . Temperaturile se mențin ușor mai ridicate pe Culoarul Someșului și puțin mai mici pe porțiunea aparținând văii Lonei. Fondul forestier al zonei este alcătuit mai ales din specii de stejari sud-europeni, cer ("Quercus cernis") și gârniță ("Quercus frainetto") până la altitudinile de 350 m. La altitudinile superioare se întâlnesc mai ales gorunul, stejarul pedunculat ("Quercus robur
Comuna Dăbâca, Cluj () [Corola-website/Science/299173_a_300502]
-
de la origini până în prezent” a lui G. Călinescu o descrie doar ca fiind „lipsită de loialitate față de rădăcinile sale românești”. Pe măsură ce poeta Ana de Noailles revine în atenția culturii franceze ea va fi probabil redescoperită și în țara natală. În porțiunea de nord-est a cimitirului Père-Lachaise din Paris se găsește cavoul familiei Bibescu (no. 6), în care sunt înmormântate Anna de Noailles și Martha Bibescu.
Ana, contesă de Noailles () [Corola-website/Science/299209_a_300538]
-
Geodezia este o ramură a matematicii aplicate și a științelor pământului care stabilește prin observații și măsurători poziția exactă a punctelor, figurilor și ariilor unor porțiuni mari din suprafața terestră, identifică forma și dimensiunile Pământului și variațiile gravitației terestre în spațiu tridimensional și în timp. Numele vine din greaca veche: "γεωδαισία" ("geôdaisía") și este un cuvânt compus din "γῆ" ("gễ") care înseamnă "pământ" și "δαίω" ("daíô
Geodezie () [Corola-website/Science/299241_a_300570]
-
se aplice teoria și metodele geodeziei pentru determinarea figurii, dimensiunilor și cîmpului gravitațional ale altor planete, apărînd o altă disciplină, „geodezia planetară”. În accepțiune generală, geodezia are ca obiect determinarea formei și dimensiunilor globului pământesc în ansamblul lui și pe porțiuni, inclusiv reprezentarea lui. În accepțiune restrânsă, de geodezie țin acele lucrări ce se desfășoară pe suprafețe mari, care necesită luarea în considerare a efectului curburii pământului - spre deosebire de topografie, care implică lucrări efectuate pe suprafețe restrânse de teren, neținând cont de
Geodezie () [Corola-website/Science/299241_a_300570]
-
daci. Dacii erau zilieri sau proprietari de pământuri cu fertilitate redusă, veteranii și coloniștii romani fiind proprietarii terenurilor mănoase. În 1968, cu ocazia unor desfundări viticole din grădina de legume a C.A.P.-ului, a ieșit la iveală, pe o porțiune de 80m, drumul roman, destul de bine conservat, de formă trapezoidală, cu baza inferioară de 8m, iar baza superioară (nivelul de călcare) variind între 5-6m, înălțimea pietrișului fiind de 1,4m. Drumul era paralel cu actualul curs al văii Apoldului. "Calea
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]