11,584 matches
-
ne invită să înțelegem că jocurile minții și fantasmele lumilor nevăzute manipulează cu finețe din umbra dramelor vieților noastre de bieți actori într-o nesfârșită piesă cosmică. Fiecare reprezentație pe scena lumii semnifică încă o viață consumată. Mori și rămâi prizonierul inocent al unui singur rol. Șansa salvării stă în speranța de a vedea tu însuți propria-ți piesă, dar prin ochii regizorului...” 1. Trăim un timp al hegemonii economice, politice, militare, la alte dimensiuni, dar în esență aceleași ca în
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
pe uscat și pe mare, În Marea Britanie, Marea Mediterană, Africa de Nord, Grecia și Orientul Mijlociu, Japonia se pregătea să atace posesiunile franceze și britanice din Pacific și Oceanul Indian. Atunci când Singapore a căzut, la 15 februarie 1942, 15.000 din cei 130.000 de prizonieri erau australieni 176. Avioanele japoneze au bombardat puternic orașul Darwin (19 februarie), din nordul Australiei, și Broome-ul (3 martie). Agresiunea navală japoneză a fost oprită de o flotă americano-australiană, la Midway, În iunie 1942, din Marea Coralilor. Infanteriști japonezi Înaintau
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
eliminarea germanilor și italienilor din Africa de Nord, În bătălia de la ElAlamein, rușii i-au Înfrânt la Stalingrad. Dintre cei un milion de australieni Înrolați, bărbați și femei, 10.000 au murit În Europa și peste 17.000 În Pacific, 8000 de prizonieri nu au rezistat condițiilor din lagăre 177. La 15 august 1945, noul premier, Ben Chifley, a anunțat sfârșitul războiul. 176 Atlas de istorie a lumii, p. 144-145. 177 Australia..., p. 53. 82 După război se dorea evident schimbarea politicii conservatoare
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Gōa a continuat explorarea Orientului Îndepărtat, fără a abandona „bănosul comerț cu aromate. Expediția comandată de căpitanul Diogo Lopes de Sequeira (1509) s-a terminat cu un eșec, fiind atacați, au fost nevoiți să lase În mâna arabilor 30 de prizonieri. Vestea victoriei portugheze de la Gōa, a determinat pe Sultanul din Malacca să adopte o altă strategie, mai Întâi eliberând prizonierii, considerând-o o „neînțelegere”. Informațiile aduse de prizonieri despre bogățiile acestor meleaguri, l-a determinat pe viceregele Albuquerque să organizeze
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Sequeira (1509) s-a terminat cu un eșec, fiind atacați, au fost nevoiți să lase În mâna arabilor 30 de prizonieri. Vestea victoriei portugheze de la Gōa, a determinat pe Sultanul din Malacca să adopte o altă strategie, mai Întâi eliberând prizonierii, considerând-o o „neînțelegere”. Informațiile aduse de prizonieri despre bogățiile acestor meleaguri, l-a determinat pe viceregele Albuquerque să organizeze o expediție puternică (20 de corăbii cu 1700 de oameni În echipaj), astfel că În 1 iulie 1511, flota se
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
fiind atacați, au fost nevoiți să lase În mâna arabilor 30 de prizonieri. Vestea victoriei portugheze de la Gōa, a determinat pe Sultanul din Malacca să adopte o altă strategie, mai Întâi eliberând prizonierii, considerând-o o „neînțelegere”. Informațiile aduse de prizonieri despre bogățiile acestor meleaguri, l-a determinat pe viceregele Albuquerque să organizeze o expediție puternică (20 de corăbii cu 1700 de oameni În echipaj), astfel că În 1 iulie 1511, flota se afla În fața portului Malacca, „cheia Orientului” pe care
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
de o strânsă complicitate între prefect și notabili 492. Finalitatea acestor proiecte moderniste de reformă a colectivităților locale evidenția cu precădere căutarea scalelor pertinente susceptibile mai curând să înlocuiască acțiunea statului, decât să incite la emergența unor veritabile contraputeri locale. Prizonieri ai unui cadru prea îngust pentru ambițiile lor, primarii marilor orașe au încercat, cu dificultate, încă din anii 1970, să joace un rol federator în cadrul aglomerației lor. Astăzi, în prelungirea unei "interco-munalități a proiectului", intens valorizată după douăzeci de ani
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
galilor. E adevărat că exemplul avea o proveniență ilustră, întrucât Napoleon I însuși elaborase pe parcursul șederii în insula Sfânta Elena o lucrare intitulată Précis des guerres de Jules César, care, trebuie să o recunoaștem, nu fusese decât un divertisment pentru prizonierul lui Longwood, care murea de plictiseală. Ca și verii lor germani, belgii nu consumau decât bere. Tot ca și germanii, belgii au fost învinși de către legiunile lui Cezar, care i-au obligat să consume vin. Acest consum a dus la
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
Stat nu a vizat vinul. Situația se va schimba radical în 1356. Obligat să plătească impresionantul preț de răscumpărare (fixat la 3 milioane de ecu)166 a regelui Franței Jean II le Bon (Ioan al II-lea cel Bun) luat prizonier de către englezi la Poitiers pe 19 septembrie 1356, moștenitorul tronuluile dauphin-, Charles, viitorul Charles V le Sage (Charles al V-lea cel Înțelept) a introdus un impozit "excepțional" pe vânzarea vinului en gros. Apoi, nevoile monarhiei franceze s-au înmulțit
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
potcovi Un escadron cu pîsla; am să-ncerc, Și cînd pe gineri îi voi fi surprins, Atunci omoară,-omoară,-omoară,-omoară! (Intra Curteanul, cu slujitori) CURTEANUL: O, iată-l. Puneți mîna pe el. Șir, Iubita voastră fiica... LEAR: Nime-ajutor? Ce, prizonier? Sînt, deci Într-adevăr bufonul soartei. Va purtați Bine cu mine, dau ispașa. Vreau un doctor, S-rănit la creier. CURTEANUL: Veți avea de toate. LEAR: Nimeni cu mine? Singur singurel? Asta ar face pe un om de sare Să
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
The good years shall devour them, flesh and fell, Ere they shall make uș weep. We'll see 'em starved first. Come. SCENĂ 3 (Tabăra britanică, lîngă Dover. Intra în triumf, cu surle și steaguri, Edmund, apoi Lear și Cordelia, prizonieri; ofițeri, soldați etc.) EDMUND: Niște-ofițeri să-i ia de-aici; păziți-i Pînă înaltă voie se va ști Ce judecat-a. CORDELIA: Nu sîntem noi primii Ce, bine vrînd, au pătimit mult rău. De soarta-ți, lovit rege,-s doborîta
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
scris. CĂPITANUL: Nu pot să trag la car, Nici să mănînc ovăz; de-i lucru omenesc, L-oi face. (Iese) (Trîmbițe. Intra Albany, Goneril, Regan, ofițeri și suita). ALBANY: Șir, arătat-ai azi deplin curaj, Norocul te-a condus; ai prizonieri Pe cei ce-s adversarii luptei de-azi. Îi cerem de la tine, să-i tratăm Cum vom găsi că merită și-impune Și siguranța noastră. EDMUND: Șir, m-am gîndit să Trimit pe regele bătrîn și ticălos Într-un arest
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Așa ar fi, daca ți-ar fi bărbat. REGAN: Bufonii-ades se dovedesc profeți. GONERIL: Oho! Oho! Ochiul ce-ți spuse asta-era sașiu. REGAN: Doamna, mi-e rău, altfel ți-aș fi răspuns Ceva de la stomac. Tu, generale, Ia-mi oastea, prizonierii, moștenirea; Dispui de ei, de mine; -a ta-i cetatea; Iau lumea martor că te fac aici Domn și stăpîn. GONERIL: Tu speri de el s-ai parte? ALBANY: Decizia nu stă în bunu-ți plac. EDMUND: Nici în al tău
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
văduvelor de război, republicata, cu modificările și completările ulterioare; ... c) Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatură instaurata cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare; ... d) Ordonanță Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, aprobată cu modificări și
EUR-Lex () [Corola-website/Law/183767_a_185096]
-
posibilului, asupra istoriei văzute ca necesitate. În timpul războiului, sub pseudonimul Isaac Laquedem, a trimis la „Cahiers du Sud” eseul L’Honneur des poètes. Participă la publicațiile și la activitatea culturală a Rezistenței. Naturalizat francez în 1939, mobilizat în 1940, cade prizonier. Reușește să evadeze, dar este prins. Eliberat din cauza sănătății sale șubrede, se întoarce clandestin la Paris, nedeclarându-se autorităților ca evreu, și continuă să lucreze: își remaniază poemele cu scopul de a le reuni sub titlul Le Mal des fantômes
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
sa urma să rămână în lagăr, preferă să-și împartă destinul cu ea. Deportat la Auschwitz, va fi ucis prin gazare. Corpul îi va fi incinerat, conform registrelor, în crematoriul lagărului. Ultimele sale zile vor fi evocate de un alt prizonier, André Montagne, în „Les Lettres françaises” (1946). În 1934, cu mai bine de zece ani înainte, poetul scria, premonitoriu și cumplit, în „Viața studențească”, revista studenților români la Paris: „Mâine, în taberele de concentrare, va fi prea târziu... Înainte de toate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
permis să ajungă un călăuzitor pentru multe destine și deschizător de noi drumuri în cercetarea științifică în științele matematice. În anul 1940, după cedarea Basarabiei, se strămută cu întreaga familie în România. Este mobilizat pe front, iar în 1943 cade prizonier și rămâne timp de aproape un an și jumătate. În perioada 1931-1940, 1945-1948 a funcționat ca profesor de matematică la o serie de licee din țară (Aiud, Izmail, Chilia Nouă, Cetatea Albă și Iașiă, îndeplinind și funcții de director în
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
aplauzele simbolizează o îmbrățișare scurtă și acustică (palmele înainte pot să însemne rugăminte). Brațele ridicate semnifică chemarea harului, o stare pasivă, receptivă. Ω. Deschiderea brațelor deasupra capului, trimite la semnificația coarnelor, o primire a formelor cosmice. Ω. Brațele ridicate ale prizonierilor semnifică o supunere și o chemare la dreptate. Diavolul este simbolul răutății, indiferent dacă apare ca un domn bine îmbrăcat ori ca un cap de țap sau de cămilă schimonosit, cu picioare despicate, coarne, păr. El are rolul de a
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
lucrarea La Missione dei Frati Minori Conventuali in Moldavia et Valachia nel suo primo periodo: 1623-1650. 779 Dănuț Doboș, "Figuri ilustre. Preotul Dumitru Sandu Matei", în Lumina creștinului, august 2007, p. 11. 780 În perioada 1946-1948 a ajutat mai mulți prizonieri germani să evadeze din lagărele și spitalele din Iași, motiv pentru care în noiembrie 1948 a fost nevoit să se refugieze în mai multe parohii din Moldova, ulterior stabilindu-se la București. 781 A fost "judecat" de Tribunalul Militar, acuzat
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
se naște o nouă spaimă, aceea de a cădea în cursa unui sistem terifiant, pe care se bazează de fapt toate distopiile. Lanark e prins în cursa propriei vieți, care devine distopică și îl ucide; Ralph (eroul lui Golding) e prizonierul insulei terorizate de Împăratul muștelor și e salvat de un adult; profesorul lui Bradbury o ia la goană din Slaka și descoperă abia la capăt că nu a înțeles nimic din riturile comuniste pe când era acolo. Lumea distopică, indiferent că
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
interesantă în sine, independent de înțelesul general al cărții, care nu e tocmai lămurit. Romanul este, de fapt, o stare de spirit. În timpul unui film după Marile speranțe, Tim are un nou vis. Se visează vorbind cu Charles Dickens, amândoi prizonieri în proza celui din urmă. Aceste vise creează o atmosferă remarcabilă, un amestec între literatura unui autor ori altul și sensibilitatea lui Ackroyd, dar nu duc intriga cu nimic mai departe. Visele doar întăresc credința că trăim în interiorul unui atom
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dintre ele cunoaște povestea adevărată dar nu vrea s-o dezvăluie (din motive ușor de înțeles când o aflăm, în cele din urmă); gândurile lui nu ne sunt cunoscute, poate că nici nu gândește nimic (spaima paralizează reacțiile). Celălalt eu, prizonierul interior neputincios, nu are trup fizic, dar are puterea de a gândi, e mereu uimit de ce se petrece, de întoarcerea drumului de la capătul la începutul lui. Ideea de început și sfârșit se aplică doar la eul fizic, cel mut. Eul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mare lucru. Ar vrea să aibă un trup al lui, să facă ce-i place, în loc să depindă de "el". Acest "el" are controlul fizic. Poate face dragoste dar nu poate iubi pe nimeni. Face toate gesturile de la coadă la cap, prizonier al propriei povești. Cea mai bună descriere a acestei părți din eul eroului este imaginea vaporului care-l duce pe erou spre Europa (inversul călătoriei făcute după război spre America): vasul nu lasă nicio dâră în apă, ci își înghite
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
visează Un alt fel de vis, un loc pentru tați. Se lasă frigul, în vis, iar cei doi alunecă într-un alt vis, mai întunecat, unde se trezesc "unul lângă altul, iubitori, rătăciți / Și foarte osteniți". Apoi poetul se simte prizonier în vis, strigă, Tată! și fuge mereu către el, Peste pajiște, dincolo de viață, De nevastă, copii, da, O clipă, cât amândoi Aruncăm o privire casei Și dispărem printre chiparoși. Ce e interesant la poezia lui Mole este dublul sens al
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
disidenți. "Ospiciul" e singurul adăpost pentru cei ce vor să fie liberi, să gândească independent. Țările comuniste erau cândva uriașe ospicii, iar George Szirtes le descrie ca pe un loc unde puțin a lipsit să nu se găsească el însuși prizonier. Are o imensă simpatie pentru cei prinși în capcana lor, ba am putea chiar spune că nu-i vine greu să se simtă acasă între ei: Ospiciul nu are de-a face cu nebunia, el e normalitatea ca regulă. Poetul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]