KorAP: Find »[drukola/base=râs & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...453 454 455 ...569 >

14,215 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332

și apoi, Bahmutov, noi doi am fost întotdeauna dușmani și, întrucât ești un om cumsecade, m-am gândit că n-o să-ți refuzi dușmanul, am adăugat eu cu ironie. — Așa i s-a adresat Napoleon Angliei! strigă el, izbucnind în râs. O fac, o fac! Chiar acum mă duc, dacă se poate! adăugă el grăbit, văzând că mă ridic de pe scaun cu o mină serioasă și severă. Și, într-adevăr, în chipul cel mai neașteptat, această problemă s-a aranjat cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
fi fost încărcat? insinuau alții. — E încărcat! declară Keller, cercetând pistolul. Dar... — Chiar a fost un rateu? — N-a avut capsă, anunță Keller. E greu de povestit scena penibilă care a urmat. Spaimei generale de la început îi luă repede locul râsul; unii chiar râdeau cu hohote, găseau în asta o plăcere răutăcioasă. Ippolit plângea ca apucat de isterie, își frângea mâinile, se repezea la toți, chiar și la Ferdâșcenko, îl apucă cu amândouă mâinile și îi jură că a uitat, „a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
apoi cale întoarsă și, chiar pe drumul pe care ieri mersese cu doamnele Epancin până la gară, ajunse la banca verde, care-i fusese fixată drept loc de întâlnire, se așeză pe ea și subit izbucni într-un hohot sonor de râs, lucru care-l făcu imediat să se înfurie extrem de tare. Tristețea i se prelungea; voia să plece undeva... Nu știa unde; deasupra capului lui, în copac, cânta o păsărică și el se apucă s-o caute din priviri printre frunze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
se va întâmpla ceva teribil, care își va pune amprenta pe toată viața lui. Se pare că ea voia să-i arate ceva, tot aici, aproape, în parc. El se ridică gata s-o urmeze și deodată de lângă el răsună râsul zglobiu, proaspăt al cuiva; o mână își strecură degetele în palma lui; apucă această mână, o strânse tare și se trezi. În fața lui stătea și râdea sonor Aglaia. VIIItc "VIII" Râdea, dar era și mânioasă. — Doarme! Dormeai! strigă ea cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
mai bate la cap!... Dacă vrei, și chibrituri a adus. A aprins lumânarea și o jumătate de oră și-a ținut degetul deasupra flăcării; crezi că nu se poate? — L-am văzut ieri; are degetele nevătămate. Deodată Aglaia pufni în râs, ca un copil. Știi de ce am mințit acum? se întoarse ea brusc spre prinț, cu naivitatea cea mai copilăroasă, cu buzele încă tremurându-i de râs. Pentru că, atunci când minți, dacă strecori cu dibăcie ceva nu prea obișnuit, ceva excentric, ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
nu se poate? — L-am văzut ieri; are degetele nevătămate. Deodată Aglaia pufni în râs, ca un copil. Știi de ce am mințit acum? se întoarse ea brusc spre prinț, cu naivitatea cea mai copilăroasă, cu buzele încă tremurându-i de râs. Pentru că, atunci când minți, dacă strecori cu dibăcie ceva nu prea obișnuit, ceva excentric, ei bine, ceva prea bătător la ochi sau chiar imposibil, minciuna devine mult mai verosimilă. Am remarcat asta. Mie nu mi-a ieșit bine, pentru că n-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
mă urască. Nunta dumneavoastră și a mea va fi în aceeași zi; așa am stabilit împreună cu el. N-am regrete față de el. Aș putea să-l omor de frică. Dar mă va omorî el mai înainte... acum a izbucnit în râs și zice că delirez; știe că vă scriu.“ Și încă mult, mult asemenea delir conțineau scrisorile. Una dintre ele, cea de-a doua, era așternută pe două coli poștale, scrise mărunt, de format mare. În sfârșit, prințul ieși din parcul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
o să începeți să mă trimiteți la slujbă, să-mi țineți discursuri despre tenacitatea și puterea voinței, să mă sfătuiți să nu neglijez aspectele mărunte și așa mai departe. Știu totul pe de rost, spuse Ganea și izbucni în hohote de râs. „I-a venit o nouă idee în minte!“ se gândi Varia. — Și cum e acolo, părinții se bucură? întrebă Ganea deodată. — N-nu, mi se pare. De altfel, poți deduce și singur; Ivan Feodorovici e mulțumit; maică-sa se teme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
necredinței... De ce te-o fi adus Gavrila aici? Toți se leagă de mine, începând cu străinii și terminând cu propriul meu fiu! — Ajungă-ți cu tragedia! strigă Ganea. Ar fi fost mai bine dacă nu ne-ai fi făcut de râs prin tot orașul! — Cum, eu te fac de râs pe tine, țâncule? Pe tine? Nu-ți pot face decât cinste, nu să te dezonorez! Sări în picioare și ceilalți nu-l mai putură ține; dar, după cât se pare, nici Gavrila

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
se leagă de mine, începând cu străinii și terminând cu propriul meu fiu! — Ajungă-ți cu tragedia! strigă Ganea. Ar fi fost mai bine dacă nu ne-ai fi făcut de râs prin tot orașul! — Cum, eu te fac de râs pe tine, țâncule? Pe tine? Nu-ți pot face decât cinste, nu să te dezonorez! Sări în picioare și ceilalți nu-l mai putură ține; dar, după cât se pare, nici Gavrila Ardalionovici nu se mai putea stăpâni. — Las-o baltă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
generalul stătea stupefiat și se uita fără rost în toate părțile. Spusele fiului său îl uluiseră prin franchețea lor extremă. În prima clipă nici măcar nu-și putea găsi cuvintele. Și, în cele din urmă, de-abia după ce Ippolit izbucnise în râs auzind răspunsul lui Ganea și strigase: „Uite, ați auzit, și propriul dumneavoastră fiu spune că n-a existat nici un căpitan Eropegov“, bătrânul bâigui, complet buimăcit: — Kapiton Eropegov, nu căpitanul... Kapiton... locotenent-colonel în retragere, Eropegov... Kapiton... — Nici Kapiton n-a existat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Lebedev, nu și-l amintea decât în cea mai bună stare de spirit, fiind mai întotdeauna împreună cu generalul. Cei doi prieteni nu se mai despărțeau nici o clipă. Prințul auzea uneori discuții zgomotoase și aprinse la catul de sus, hohote de râs, contraziceri vesele; o dată chiar, seara târziu, ajunseră până la el sunetele unui cântec bahico-soldățesc, care începuse brusc și pe neașteptate, printre interpreți fiind ușor de recunoscut generalul, cu vocea lui răgușită de bas. Dar cântecul nu se închegă și se întrerupse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Lebedev își aținti privirea sfredelitoare pe chipul prințului care se uita la el uluit; încă mai spera că-i va fi satisfăcută curiozitatea. — Nu înțeleg absolut nimic, exclamă prințul aproape mânios. Și... ești un intrigant teribil! izbucni el deodată în râsul cel mai sincer. Într-o clipă râse și Lebedev, iar privirea rugătoare îl trădă că speranțele i se limpeziseră și chiar se dublaseră. Știi ce vreau să-ți spun, Lukian Timofeici? Nu te supăra pe mine, dar mă mir de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
în opt sute doisprezece, copil fiind, și-a pierdut un picior și l-a înmormântat la cimitirul Vagankovskoe din Moscova, asta chiar că depășește limitele, arată lipsă de respect, demonstrează obrăznicie... Poate n-a fost decât o glumă, menită să stârnească râsul. — Înțeleg. O minciună nevinovată de dragul râsului, chiar dacă e grosolană, nu ofensează inima omenească. Unii mint, dacă vreți, numai din prietenie, ca să-i facă plăcere interlocutorului; dar, dacă se simte lipsa de respect, dacă anume, poate, printr-o asemenea lipsă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
a pierdut un picior și l-a înmormântat la cimitirul Vagankovskoe din Moscova, asta chiar că depășește limitele, arată lipsă de respect, demonstrează obrăznicie... Poate n-a fost decât o glumă, menită să stârnească râsul. — Înțeleg. O minciună nevinovată de dragul râsului, chiar dacă e grosolană, nu ofensează inima omenească. Unii mint, dacă vreți, numai din prietenie, ca să-i facă plăcere interlocutorului; dar, dacă se simte lipsa de respect, dacă anume, poate, printr-o asemenea lipsă de respect, cineva vrea să se arate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-l pe prinț de infinită compasiune față de el, simțindu-se jignit. „Oare n-am făcut mai rău că l-am împins până la această inspirație?“ se întrebă prințul îngrijorat și deodată nu mai rezistă și izbucni într-un hohot teribil de râs, care ținu vreo zece minute. Era cât pe ce să-și reproșeze râsul, dar imediat își dădu seama că n-are ce să-și reproșeze, pentru că simțea o milă nemărginită pentru general. Presimțirile lui se adeveriră. Seara primi un bilet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
am făcut mai rău că l-am împins până la această inspirație?“ se întrebă prințul îngrijorat și deodată nu mai rezistă și izbucni într-un hohot teribil de râs, care ținu vreo zece minute. Era cât pe ce să-și reproșeze râsul, dar imediat își dădu seama că n-are ce să-și reproșeze, pentru că simțea o milă nemărginită pentru general. Presimțirile lui se adeveriră. Seara primi un bilet ciudat, scurt, dar ferm. Generalul îi aducea la cunoștință că se desparte de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
fi certat, i-a strigat cu cea mai mare prietenie: „Nu, nu-l scap, Aglaia Ivanovna. Fiți cât se poate de liniștită!“. Și a luat-o iarăși la fugă, mâncând pământul. După aceea, Aglaia a izbucnit în hohote teribile de râs și a fugit în camera ei, extrem de mulțumită, după care toată ziua a fost foarte veselă. Această știre o ului cu totul pe Lizaveta Prokofievna. Mare lucru, s-ar putea zice! Dar, probabil, așa trebuia să-i fie starea de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
însemne, pe deasupra, prietenie, uitarea jignirilor și împăcarea, într-un cuvânt, e o ștrengărie, dar în orice caz una nevinovată și scuzabilă“. Să remarcăm în paranteză că a ghicit exact despre ce era vorba. Întorcându-se acasă de la Aglaia, făcut de râs și alungat de ea, prințul ședea de vreo jumătate de ceas cuprins de disperarea cea mai neagră, când deodată apăru Kolea cu ariciul. Imediat cerul se însenină; prințul învie parcă din morți, îl descosea pe Kolea, se agăța de fiecare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
să scap de-o grijă și s-o uit!“ „Altfel, declară ea, nu mai trăiesc până diseară!“ Și abia în clipa aceea își dădură toți seama în ce hal de harababură fuseseră împinse lucrurile. În afară de mirare ipocrită, furie, hohote de râs și luări peste picior la adresa prințului și a celor care o interogau, nu obținură nimic de la Aglaia. Lizaveta Prokofievna se întinse pe pat și ieși din camera ei abia la ora ceaiului, când era așteptat prințul. Ea îl aștepta cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
o privire care voia să însemne provocare categorică. Vai! Aglaia nu venea și prințul se pierdea cu firea. Bâiguind și încurcându-se, dădu să-și exprime părerea că ar fi extrem de utilă repararea căii ferate, însă Adelaida izbucni deodată în râs și prințul se simți iarăși distrus. Chiar în clipa aceea intră Aglaia, liniștită și plină de importanță, îi făcu prințului o plecăciune ceremonioasă și își ocupă solemn locul cel mai la vedere de la masa rotundă. Îl privi întrebător pe prinț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
profesor particular... — Tocmai la țanc. Desigur, serviciul îți va spori resursele bănești. Ai de gând să fii camer-iunker? — Camer-iunker? Nu mi-am imaginat câtuși de puțin, dar... Însă în acest moment surorile nu se mai putură abține și pufniră în râs. Adelaida remarcase de mult că liniile feței Aglaiei începuseră să joace, semn că va urma un hohot de râs rapid și irezistibil, pe care deocamdată și-l stăpânea din răsputeri. Aglaia privi amenințător spre surorile ei care izbucniseră în râs

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Nu mi-am imaginat câtuși de puțin, dar... Însă în acest moment surorile nu se mai putură abține și pufniră în râs. Adelaida remarcase de mult că liniile feței Aglaiei începuseră să joace, semn că va urma un hohot de râs rapid și irezistibil, pe care deocamdată și-l stăpânea din răsputeri. Aglaia privi amenințător spre surorile ei care izbucniseră în râs, dar nu rezistă nici o secundă și pufni în râsul cel mai nebunesc, aproape isteric; în sfârșit, sări de pe scaun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
râs. Adelaida remarcase de mult că liniile feței Aglaiei începuseră să joace, semn că va urma un hohot de râs rapid și irezistibil, pe care deocamdată și-l stăpânea din răsputeri. Aglaia privi amenințător spre surorile ei care izbucniseră în râs, dar nu rezistă nici o secundă și pufni în râsul cel mai nebunesc, aproape isteric; în sfârșit, sări de pe scaun și ieși în fugă din cameră. — Am știut de la început că nu o face decât de dragul râsului și atât! strigă Adelaida

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
începuseră să joace, semn că va urma un hohot de râs rapid și irezistibil, pe care deocamdată și-l stăpânea din răsputeri. Aglaia privi amenințător spre surorile ei care izbucniseră în râs, dar nu rezistă nici o secundă și pufni în râsul cel mai nebunesc, aproape isteric; în sfârșit, sări de pe scaun și ieși în fugă din cameră. — Am știut de la început că nu o face decât de dragul râsului și atât! strigă Adelaida. De când a adus vorba despre arici! — Nu, asta n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]