11,815 matches
-
la adolescență. Cu următorul roman, Viața cea de toate zilele (1940; Premiul Academiei Române), atenția scriitoarei se va îndrepta spre viața de familie în provincie. Spațiul în care se petrece acțiunea pare atemporal, iar firul epic evoluează lent, adeseori chiar stagnând. Singurătatea, traiul retras, melancolia, reveria, regretele, iluziile pierdute, sentimentul inutilității vieții sunt piesele unui mozaic sufletesc ce marchează destinul protagonistei, Elisabeta Scutaru. Sondarea existenței casnice, a intimității căminului - însingurarea provocată de îndepărtarea de soț și de maturizarea copiilor - implică și o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290483_a_291812]
-
este frică de bărbați. Chiar dacă ei prezintă o imagine plăcută și liniștitoare (imaginea medicului), ei sunt - pentru inconștientul său - amenințători și susceptibili să declanșeze cele mai îngrozitoare catastrofe din viața sa. Partea a doua DICȚIONAR DE SIMBOLURI ONIRICE A Abandon, singurătate Teama de a fi abandonat, mai ales în cazul copiilor, este foarte mare. Visele a căror temă principală sau inițială o constituie abandonare pot fie să corespundă unei activități dureroase sau care generează un sentiment de nesiguranță (pierderea serviciului, divorț
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
și ca un mesaj al inconștientului, indicându-i celui ce visează necesitatea de a abandona ceva pentru a progresa, pentru a înainta în viață. Această interpretare este adoptată mai ales atunci când subiectul este cel ce abandonează pe cineva sau ceva. Singurătatea celui ce visează se pretează la aceeași analiză: angoasă sau dorință. Sentimentul în cauză poate permite decelarea. Totul depinde de emoția care însoțește starea. În orice caz, singurătatea evocă condiția inițială, dar și pe cea finală. Nașterea induce separarea inițială
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
mai ales atunci când subiectul este cel ce abandonează pe cineva sau ceva. Singurătatea celui ce visează se pretează la aceeași analiză: angoasă sau dorință. Sentimentul în cauză poate permite decelarea. Totul depinde de emoția care însoțește starea. În orice caz, singurătatea evocă condiția inițială, dar și pe cea finală. Nașterea induce separarea inițială și, prin urmare, orice separare trimite individul la începuturile vieții sale. La fel, moartea ține de singurătate. Pe de altă parte, a fi singur înseamnă să devii adult
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
decelarea. Totul depinde de emoția care însoțește starea. În orice caz, singurătatea evocă condiția inițială, dar și pe cea finală. Nașterea induce separarea inițială și, prin urmare, orice separare trimite individul la începuturile vieții sale. La fel, moartea ține de singurătate. Pe de altă parte, a fi singur înseamnă să devii adult și să îți asumi condiția. Sentimentul pe care îl inspiră această stare în vis (suferință sau bunăstare) ne permite să stabilim dacă subiectul este gata sau nu să își
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
altă parte, a fi singur înseamnă să devii adult și să îți asumi condiția. Sentimentul pe care îl inspiră această stare în vis (suferință sau bunăstare) ne permite să stabilim dacă subiectul este gata sau nu să își înfrunte individualitatea. Singurătatea evocă în plus, la modul simbolic, tema orfanului, care este angoasa cea mai puternică a copiilor. Oricât de dramatică ar fi condiția orfanului, ea este o caracteristică a numeroși eroi din basme și din mituri. La fel ca abandonul, absența
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
apărută și difuzată cu un an mai devreme, exploatează capacitatea de a delimita, cu simplitate expresivă, imagini necristalizate, difuze, însoțite de prezența nebuloasă a unor sensuri mai mereu intuite, însă niciodată dezvăluite pe deplin. Imaginea fumului care ascunde înfățișările concretului (singurătatea poetului-copil, mizeria orașului, abisul sufletesc al omului modern) îi caracterizează cât se poate de bine poetica. Stelele fixe (1977; Premiul Uniunii Scriitorilor) reprezintă un titlu și o imagine mai veche, figurând ca atare chiar în Cine mă apără. Acum P.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288831_a_290160]
-
II, 253-256; Barbu, O ist., 137-140; Laurențiu, Eseuri, 185-191; Raicu, Critica, 345-347; Alexiu, Ideografii, 49-53; Iorgulescu, Scriitori, 126-129; Simion, Scriitori, I, 234-239; Poantă, Radiografii, I, 239-241; Baltag, Polemos, 227-229; Ruja, Valori, 146-152; Grigurcu, Poeți, 198-205; Alboiu, Un poet, 138-140; Dimitriu, Singurătatea, 198-202; Doinaș, Lectura, 224-229; Sângeorzan, Conversații, 97-99; Lit. rom. cont., I, 603-605; Martin, Paranteze, 96-98; Ciobanu, Opera, 178-181; Moraru, Textul, 103-106; Grigurcu, Existența, 395-398; D. Filipescu, Prozatorul care se dezvăluie, LCF, 1986, 27; Ștefănescu, Prim-plan, 286-290; Ioanid Romanescu, Cine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288831_a_290160]
-
veche și aleasă seminție." Din această adîncă perspectivă, ce tulburătoare rezonanțe își atașează nobiliarul portret din amintita nuvelă, eroul căreia consonează perfect cu idealul matein: "Mi-l închipuiam dar, răsfoind cu degetele lui subțiri cărți cu legături scumpe, în somptuoasa singurătate a odăilor cu oglinzi adânci, unde lâncezește o risipă de flori rare; ...ar fi făcut fala clubului cel mai închis; ...rufele și le spăla la Londra; ...văzuse multe cutreierând mări și țări; ...se îndeletnicise cu cercetări oculte îndrăznețe; ...privirea i
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
elegant și frumos îmbrăcată. Cea mai frumoasă ținută. Cea mai interesantă, cultivată și cu ceva enigmatic [...]. Era brună, înaltă, slabă, cu ochi negri frumoși... Foarte elegantă [...]. A avut o educație îngrijită, a umblat prin străinătăți [...] impresia generală de melancolie și singurătate [...] era cu totul pe gustul bizarei ființe a lui Matei [...]. Curtea discretă a lui Matei a durat doi ani..." Trufia însă, acea fără margini trufie a lui Mateiu pe care, ca poet, o proclamă și în versuri (" Că margini nu
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Luceafărul”, „Contemporanul”, „Cronica”, „Tribuna”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Jurnalul literar”, „Cotidianul” ș.a. Prima carte, Pretexte critice, îi apare în 1973, urmată de Ipostaze ale prozei (1977) ș.a. Se afirmă însă și ca prozatoare, cu romanele Caruselul (1974), Prețul singurătății (1981; Premiul Uniunii Scriitorilor), Vară vrăjmașă (1985). Ca istoric literar și editoare, a îngrijit scrieri ale Hortensiei Papadat-Bengescu: Teatru (1965), Opere (I-V, 1972-1988). Înainte de a se căsători cu prozatorul Costache Anton a semnat și Eugenia Tudor. Cu excepția câtorva poeți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290286_a_291615]
-
Vară vrăjmașă), varietatea caracterelor (ipocriți, profitori, invidioși, bârfitori, snobi, mediocri, servili, impostori, parveniți, cinici, egoiști), de unde și tenta subliniat critică, specifică romanului de moravuri, tendința spre caricatură, ironia și tonul caustic (ca în Caruselul), tehnica modernă a jurnalului (în Prețul singurătății și Vară vrăjmașă). În Caruselul lumea artiștilor este văzută mai ales cu defectele ei, se descrie viața mondenă, cu șuete, bârfe și intrigi. Naratoarea relatează la persoana întâi, recurgând la autobiografia lui „nenea Mihu”, imperfect sudată cu restul romanului, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290286_a_291615]
-
parte, Vară vrăjmașă este și unul de atmosferă, o atmosferă grea, peste care apasă suspiciunea, mentalitatea dogmatică a activiștilor, așa-zisa „morală proletară”, tragediile „luptei de clasă”. De aici, și valoarea lui de document. Cel mai izbutit este însă Prețul singurătății, roman de un realism crud și totodată carte animată de o aspirație spre ideal și de un fior de poezie. Prin sondaje în timp se ajunge la momente tragice ale istoriei dinainte de al doilea război mondial, precum anii terorii legionare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290286_a_291615]
-
nu o dată colorat, autoarea apelează și acum la jurnal și la investigația psihologică. Alternanța de confesiune și relatări „obiective”, precum și adăugarea, aparent dezordonată, de straturi peste straturi, ce leagă mereu trecutul de prezent, conferă cărții o factură modernă. Cu Prețul singurătății T.-A. a dat un roman de analiză și de moravuri, de atmosferă, cu explicite și îndrăznețe, pentru epocă, implicații politice. Tocmai abordarea unor asemenea aspecte, ca și denunțarea lor cu vervă caustică au stârnit interesul publicului. Dramele personajelor, nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290286_a_291615]
-
au stârnit interesul publicului. Dramele personajelor, nu o dată victime ale regimului comunist, ca și specimenele din fauna morală a vremii erau recognoscibile, de aici succesul cărții. SCRIERI: Pretexte critice, București, 1973; Caruselul, București, 1974; Ipostaze ale prozei, București, 1977; Prețul singurătății, București, 1981; Vară vrăjmașă, București, 1985; Hortensia Papadat-Bengescu, marea europeană, București, 2001. Ediții: Hortensia Papadat-Bengescu, Teatru, pref. edit., București, 1965, Opere, I-V, pref. Const. Ciopraga, București, 1972-1988; Sanda Movilă, Desfigurații. Nălucile. Viața în oglinzi, pref. edit., București, 1990. Traduceri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290286_a_291615]
-
Ipostaze ale prozei”, RL, 1977, 49; Al. Săndulescu, Comentatoare a prozei, VR, 1978, 5; Fănuș Băileșteanu, Eseuri despre proza psihosocială, CRC, 1978, 20; D. Micu, Vocația analizei, RL, 1980, 42; Edgar Papu, Claustrare citadină, CNT, 1981, 42; Valeriu Cristea, „Prețul singurătății”, RL, 1981, 44; Eugen Simion, Un roman de moravuri, R, 1981, 11; D. Micu, Neacceptarea înfrângerii, VR, 1981, 11; Mihai Dinu Gheorghiu, „Prețul singurătății”, CRC, 1981, 47; Ioan Holban, Parabola lui Iov, RL, 1981, 49; Ilie Guțan, Scump e prețul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290286_a_291615]
-
Micu, Vocația analizei, RL, 1980, 42; Edgar Papu, Claustrare citadină, CNT, 1981, 42; Valeriu Cristea, „Prețul singurătății”, RL, 1981, 44; Eugen Simion, Un roman de moravuri, R, 1981, 11; D. Micu, Neacceptarea înfrângerii, VR, 1981, 11; Mihai Dinu Gheorghiu, „Prețul singurătății”, CRC, 1981, 47; Ioan Holban, Parabola lui Iov, RL, 1981, 49; Ilie Guțan, Scump e prețul singurătății, T, 1982, 3; Al. Săndulescu, Un valoros roman realist, RMB, 1982, 11 604; Rodica Florea, Variantele parabolei, ST, 1982, 4; Nicolae Mecu, Anatomia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290286_a_291615]
-
RL, 1981, 44; Eugen Simion, Un roman de moravuri, R, 1981, 11; D. Micu, Neacceptarea înfrângerii, VR, 1981, 11; Mihai Dinu Gheorghiu, „Prețul singurătății”, CRC, 1981, 47; Ioan Holban, Parabola lui Iov, RL, 1981, 49; Ilie Guțan, Scump e prețul singurătății, T, 1982, 3; Al. Săndulescu, Un valoros roman realist, RMB, 1982, 11 604; Rodica Florea, Variantele parabolei, ST, 1982, 4; Nicolae Mecu, Anatomia solitudinii, CL, 1982, 9; Steinhardt, Critică, 135-138; Cornel Munteanu, „Vară vrăjmașă”, ST, 1986, 2; D. Micu, Analiză
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290286_a_291615]
-
chez leș hommes" [Butor, p.18-19, subl.n.]. 138 "Toujours Parisienne, elle n'avait pas dépouillé să coquetterie, quoiqu'elle eût quitté leș parures du monde pour le bandeau, pour la dure étamine des carmélites." 139 Invitat să cineze în singurătate cu doamna Dambreuse, Frédéric simte ce perspective se deschid în fața lui: "Îl semblait à Frédéric, en descendant l'escalier, qu'il était devenu un autre homme, que la température embaumante des serres chaudes l'entourait, qu'il entrait définitivement dans
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
lui auraient bien mieux convenu", decât de muzică serioasă [ibidem, p.114]. Michèle de Burne "passait pour avoir la plus remarquable voix connue parmi leș femmes du monde" [Maupassant, Notre cœur, p.65]. Doamna Arnoux poate fi surprinsă exersând în singurătate: "Mme Arnoux, se croyant seule, s'amusait à chanter. Elle faisait des gammes, des trilles, des arpèges"[Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.113]. Stilul de interpretare al doamnei Dambreuse seamănă cu ea însăși: "Elle avait une façon de jouer du
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
care depersonalizează individul: acesta în plin proces de adaptare la noul mediu dezvoltă idei depreciative despre societatea exterioară și, chiar, despre sine, ceea ce duce, din nou, la cultura delincvențială. Dezamăgit și părăsit de cei dragi, resimțind un acut sentiment de singurătate și descurajare, deținutul primar se află în fața a două alternative: fie se adaptează la noul mediu, fie este izolat și neajutorat. În mod obișnuit este aleasă prima opțiune, pentru că "este greu să fii singur" (Florian, 1996), persoana privată de liberate
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
suicidul inseamna "ucidere de sine însuși" (lat. sui = de sine, pe sine; caedere = a ucide). Ca termeni sinonimi se folosesc: autoagresiune, autokirie, autoliza etc. Din punct de vedere psihosociologic, fenomenului suicidar i se acordă semnificații multiple, ca aceea a urmării singurătății, a răzbunării, ca ultima sau unica soluție a unei situații intolerabile, înlăturării dependenței. O alta semnificație este aceea a menținerii onoarei; se consideră că suicidul poate fi sursa de ușurare. În funcție de semnificatiile suicidului întâlnim: • suicidul altruist (ce poartă marca sacrificiului
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
sfântă / a inimii noastre / și să cerem iertare / iertare iertare / trupului nostru / umbrelor noastre / de dincolo / dincolo dincolo / o, ce este dincolo?” (Preludiu). Melancolia poetului în fața curgerii ireversibile a lucrurilor (Odată cu timpul și apa) este una teatrală, livrescă, provenită din „singurătatea și tristețea profundă / și calmă a numerelor”. Spirit cartezian bântuit de neliniști abstracte, autorul își potolește setea bând din „spaima exactă și deplină a lucidității”, de unde apariția unor viziuni terifiante, trimițând la tema romantică a poetului damnat: „și sufletul meu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
1974) ; Zidul, Ilustrate cu flori de câmp, Filip cel bun, Muntele acuns, Pe aici nu se trece, Toamna bobocilor, Mastodontul, Orașul văzut de sus, Alexandra și infernul, Zile fierbinți (1975) ; Instanța amână pronunțarea, Ultimele zile ale verii, Ultima noapte a singurătății, Trei zile și trei nopți, Roșcovanul (1976) ; Oaspeți de seară, Marele singuratic, Iarna bobocilor, Buzduganul cu trei peceți, Iarba verde de acasă, Împușcături sub clar de lună, Râul care urcă muntele (1977) ; Trepte spre cer, Ediție specială, E atât de
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
vizitele „de lucru”, regizate mai ceva ca un film. Bineînțeles că la o a doua privire, lucidă, descoperi falsul logico-moral : păi, dacă ești singur, tovarășe Stoian, de ce nu- ți găsești o femeie, un câine, de ce nu adopți un copil sărman, singurătatea se rezolvă cu chermeze aranjate ? Dar la prima vedere, chiar și cineva bine vaccinat la manipulare poate să încerce o stranie simpatie pentru luptătorul solitar care își simulează o familie. Finalul folosește toate tristele povești împletite în acest film drept
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]