116,985 matches
-
a fost Duce de Modena și Reggio din anul 1695 după decesul nepotului său Francesco II d'Este, Duce de Modena. Mama ei a fost fiica lui Johann Frederic, Duce de Brunswick-Lüneburg și a soției acestuia, Benedicta Henrietta de Wittelsbach. Mama ei era verișoară primară cu George I al Marii Britanii, Ernest, Duce de York și Albany și Sophia Charlotte de Hanovra, soția lui Frederic I al Prusiei. Printre verișorii primari ai Enrichettei se includ: Maria Josepha de Austria, Electoare de Saxonia
Enrichetta d'Este () [Corola-website/Science/324811_a_326140]
-
Parma, tatăl Elisabetei Farnese, era un alt văr Farnese. Născută la Modena, ea a fost cel mai mic copil care a supraviețuit din cei cinci ai părinților ei; doi frați mai mici au murit la scurt timp după naștere iar mama ei a murit la naștere. Numai doi din cei cinci copii se vor căsători: Enrichetta și fratele ei Francesco. În 1720 Francesco s-a căsătorit cu Charlotte Aglaé d'Orléans, fiica lui Filip d'Orléans, regent al Franței în timpul minoratului
Enrichetta d'Este () [Corola-website/Science/324811_a_326140]
-
XV-lea. La curtea din Modena, Charlotte Aglaé s-a înțeles bine cu Enrichetta și cu surorilei ei mai mari Benedetta Maria Ernesta (1697-1777) și Amalia Giuseppina (1699-1778). Enrichetta s-a logodit cu Antonio Farnese, Duce de Parma, a cărui mamă Maria d'Este era mătușa Enrichettei. Cei doi s-au căsătorit la Modena la 5 februarie 1728, prin procură, mirele fiind reprezentat de fratele ei Francesco. Ea a călătorit la Parma unde și-a făcut o intrare magnifică la 6
Enrichetta d'Este () [Corola-website/Science/324811_a_326140]
-
susțină că este însărcinată, Dorothea a ordonat examinarea ei de către patru moașe, care au raportat că Enrichetta era însărcinată în luna a șaptea. Știrea a făcut înconjurul Parmei și a curților europene. Regina Elisabeta a Spaniei a convins-o pe mama ei ca Enrichetta să fie examinată din nou în septembrie 1731; s-a raportat că de fapt nu era nici un copil iar Casa de Farnese s-a stins. Evitând curtea tatălui ei din Modena, ducesa s-a mutat în palatul
Enrichetta d'Este () [Corola-website/Science/324811_a_326140]
-
fost succedat de către fiul lor, Otto al II-lea, iar Adelaida a exercitat vreme de câțiva ani o puternică influență la curtea imperială. Mai târziu totuși, nora sa, prințesa bizantină Theofano, l-a întors pe Otto al II-lea împotriva mamei sale, Adelaida fiind alungată de la curte în 978. Ea a trăit o vreme în Italia, o vreme alături de fratele ei Conrad de Burgundia, prin intermedierea căruia s-a reconciliat în cele din urmă cu fiul ei; în 983, Otto al
Adelaida de Italia () [Corola-website/Science/324834_a_326163]
-
și de amenințări din exterior; noul rege a reușit să respingă atacurile avarilor asupra Friuli, însă nu a putut să limiteze crescânda influență a francilor în regat. La moartea lui Arioald, legenda spune că, printr-o procedură identică celei a mamei sale Theodolinda, regina Gundeberga a avut privilegiul de a-și alege singură noul soț și rege. Alegerea a căzut asupra lui Rothari, în acel moment duce de Brescia și arian. Rothari a domnit între 636 și 652 și a condus
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
cm lungime și o coadă de 30 cm. Este o rudă apropiată a râsului african și a servalului, dar clasificarea actuală o încadrează ca singura membră a genului "Profelis". Cunoașterea obiceiurilor de reproducere se bazează pe exemplarele ținute în captivitate. Mama dă naștere unuia sau doi pisoi după o perioadă de gestație de circa 75 de zile. Pisoii cântăresc de la 180 la 235 g, dar cresc și se dezvoltă rapid în comparație cu alte specii de pisică mică. Ochii pisoilor se deschid în
Pisică aurie africană () [Corola-website/Science/324847_a_326176]
-
soția sa, Gaitelgrima. El a fost asociat la domnie de către tatăl său din 943 și a succedat la moartea acestuia din 952. Gisulf a adoptat titlul de "Langobardorum gentis princeps": "principe al poporului longobarzilor". Inițial, s-a aflat sub regența mamei sale și a lui Priscus, trezorier ("comes tesaurarium") și comite al palatului ("magister palatii"). În 946, el a fost atacat de o alianță formată din principele Landulf al II-lea "cel Roșu" de Benevento și ducele Ioan al III-lea
Gisulf I de Salerno () [Corola-website/Science/324858_a_326187]
-
și artist vizual originar din România, care profesează în Germania. Familia sa de sași se trage din Mercheașa, Brașov ("Streitfort") și Sighișoara ("Schäßburg"). Bunicul său a emigrat în SUA de unde s-a întors în 1920 în Transilvania ca cetățean american. Mama sa, Katharina, născută Porsche, era sora medicală pentru sugari. Bunicul ei, Julian Porsche, a venit din Boemia în Transilvania, la sfârșitul secolului al XIX-lea, pentru a înființa o fabrică de sticlărie. Tatăl său, Johannes, a lucrat în industria de
Peter Jacobi () [Corola-website/Science/324844_a_326173]
-
În Cartea Genezei, Tamar ("ebraică": תָּמָר, "standard:" Tamar; "tiberiană:" Tămăr) era nora lui Iuda și mama a doi copii ai săi: gemenii Zerah și Pereț. Pentru cel mai mare fiu al său, Er, Iuda a luat o nevastă numită Tamar. Dar Er a murit. La fel s-a întâmplat și cu fratele lui Er, Onan. Atunci
Tamar (personaj biblic) () [Corola-website/Science/324862_a_326191]
-
altă parte, afirma interpretarea lui Africanus, și anume că genealogia din Luca este a lui Iosif (nu a Mariei), care era fiul natural al lui Iacob, deși din punct de vedere legal era al lui Eli, care era fratele după mamă al lui Iacob. Cea mai veche tradiție care explică divergențele se referă la legea căsătoriei leviratice. O femeie al cărei soț murea fără urmași era obligată de lege să se căsătorească cu fratele soțului ei, iar primul născut din această
Genealogia lui Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/324859_a_326188]
-
fiul lui Matthan, așa cum scrie la Matei, în timp ce tatăl său legal era Eli fiul lui Melchi (sic), așa cum scrie la Luca. A fost pus totuși la îndoială faptul că acele căsătorii leviratice ar fi avut loc între frați doar după mamă — ele sunt în mod expres interzise în Halakhah Beth Hillel dar permise de Shammai. Conform lui Anthony Maas, întrebarea pusă lui Isus de saduchei în evangheliile sinoptice cu privire la femeia care avusese șapte soți sugerează că această lege era practicată încă
Genealogia lui Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/324859_a_326188]
-
o ridică așa de mult în slavă pe Maria, numind-o mai nobilă decât Heruvimii, incomparabil mai măreața decât Serafimii, înălțată deasupra cerurilor, mai curată decât razele Soarelui? Pentru că ea a fost o femeie din rasa lui David, născută din mama sa Ana și tatăl ei Ioachim, care era fiul lui Pantera. Pantera și Melchi erau frați, fiii lui Levi, din spița lui Natan, al cărui tată a fost David din tribul lui Iuda. Deși cele mai multe dări de seamă care afirmă
Genealogia lui Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/324859_a_326188]
-
susțineri că tatăl lui Isus a fost un soldat pe nume Pantera. Celsus menționează asta în scrierea sa Cuvântul adevărat, care e citată de Origen în Cartea 1: 32. "Să revenim dar acolo unde ne este prezentată evreica", vorbind de mama lui Isus, și afirmând "când a rămas gravidă a fost dată afară de tâmplarul cu care era logodită, ca fiind vinovată de adulter, iar ea a născut copilul unui soldat numit Pantera." Epifanie, în respingerea lui Celsus, scrie că Iosif și
Genealogia lui Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/324859_a_326188]
-
acestuia (1026), ducatul a trecut succesiv în mâinile lui Henric al VI-lea "cel Negru", ulterior împărat ca Henric al III-lea, iar apoi altui membru al familiei de Luxemburg, Henric al VII-lea. În 1061, împărăteasa Agnes de Poitou, mama și regenta regelui Henric al IV-lea, a încredințat ducatul lui Otto de Nordheim, devenit Otto al II-lea de Bavaria. În 1070, regele Henric al IV-lea din dinastia salică l-a depus pe ducele Otto de Nordheim, trecând
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
În 1506, Albert a decretat că succesiunea ducatului urma să se facă pe principiul primogeniturii și a luat măsuri pentru consolidarea ducatului. Albert a murit în martie 1508, fiind urmat de fiul Wilhelm al IV-lea "cel Consecvent", a cărui mamă, Cunigunda (Kunigunde), era fiica împăratului Frederic al III-lea de Habsburg (Friedrich von Habsburg). În pofida decretului din 1506, Wilhelm al IV-lea a fost nevoit în 1516, după o dispută violentă, să cedez o parte din conducerea ducatului de Bavaria
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
punct de vedere financiar; nobilimea privea americanii care intrau astfel în casta lor drept intruși, nedemni de noua lor poziție. A fost educată în întregime la domiciliu de către guvernante și tutori și a învățat limbi străine de la o vârstă fragedă. Mama ei ținea la disciplina strictă și a biciuit-o cu cureaua de echitație pentru infracțiuni minore. Atunci când, adolescentă fiind, Consuelo a obiectat la hainele pe care mama ei le-a ales pentru ea, Alva Vanderbilt i-a spus "eu mă
Consuelo Vanderbilt () [Corola-website/Science/326035_a_327364]
-
de către guvernante și tutori și a învățat limbi străine de la o vârstă fragedă. Mama ei ținea la disciplina strictă și a biciuit-o cu cureaua de echitație pentru infracțiuni minore. Atunci când, adolescentă fiind, Consuelo a obiectat la hainele pe care mama ei le-a ales pentru ea, Alva Vanderbilt i-a spus "eu mă ocup cu gânditul, tu faci după cum ți se spune." Ca și nașa ei, a atras numeroși pretendenți cu titluri gata să-și vândă poziția pentru bani. Lui
Consuelo Vanderbilt () [Corola-website/Science/326035_a_327364]
-
ducesă a fost adorată de oamenii săraci de pe moșiile soțului ei, pe care ea i-a vizitat și pe care i-a ajutat. Mai târziu ea s-a implicat în proiecte filantropice și a fost interesată în mod deosebit problemele mamelor și ale copiilor. De asemnea, ea a avut succes cu aristocrația și regalitatea britanică. Cu toate acestea, căsătoria dintre duce și ducesă a fost doar una cu numele. Ducesa s-a îndrăgostit de frumosul văr al soțului ei, Hon. Reginald
Consuelo Vanderbilt () [Corola-website/Science/326035_a_327364]
-
în 1956 la vârsta de 88 de ani. După anularea căsătoriei cu Ducele de Marlborough, ea a menținut în continuare legături cu rudele preferate ale lui Churchill, în special cu Winston Churchill (care a fost el însuși fiu al unei mame americane). El a fost un vizitator frecvent al castelului ei, în St Georges Motel, un mic sat de lângă Dreux, la aproximativ 50 de mile de Paris. Registre locale din Florida arată că în 1932 Consuelo Vanderbilt Balsan a construit o
Consuelo Vanderbilt () [Corola-website/Science/326035_a_327364]
-
Vanderbilt Balsan a construit o casă în Manalapan, la sud de Palm Beach. Aceasta a fost concepută ca un cuib al dragostei de Maurice Fatio. Casa de vis de 26.000 de metri pătrați este numită Casa Alva, în onoarea mamei ei. Consuelo a vândut casa în 1957 însă aceasta încă există. A murit la Southampton, Long Island, New York la 6 decembrie 1964, la vârsta de 87 de ani și a fost înmormântată lângă fiul ei cel mic, Lordul Ivor Spencer-Churchill
Consuelo Vanderbilt () [Corola-website/Science/326035_a_327364]
-
conducător al Estoniei după ce aceasta a fost cucerită de Suedia în 1561. Eric al XIV-lea s-a născut la castelul Tre Kronor în dimineața zilei de 13 decembrie 1533. Înainte de a împlini vârsta de doi ani și-a pierdut mama. În 1536, tatăl său, Gustav Vasa, s-a recăsătorit cu Margaret Leijonhufvud (1516-55), o nobilă suedeză. Primul profesor al lui Eric a fost învățatul german Georg Norman urmat de calvinistul francez Dionysius Beurreus (1500-67). Dionysius a fost atât profesorul lui
Eric al XIV-lea al Suediei () [Corola-website/Science/326043_a_327372]
-
încât Gustav Vasa a declarat, în frustrarea lui, că a fost o binecuvântare că fiica sa nu a fost "șchioapă sau oarbă". Friziei de Est îi era teamă că mariajul ar putea duce la o dominație suedeză, și în 1558, mama contelui, văduva regentă Anna de Oldenburg, a împărțit puterea în Frizia Orientală între cei trei fii. În 1559, în Suedia, a avut loc nunta dintre Caterina și Edzard. Sărbătorile au fost întrerupte de un mare scandal în Vadstena, unde s-
Catarina Vasa () [Corola-website/Science/326044_a_327373]
-
la Charleston, s-a creat Supremul Consiliu al insulelor franceze ale Americii, avîndu-l drept Suveran Comandor pe contele Grasse-Tilly, care a refăcut unele ritualuri și învățături Primul riț scoțian practicat pe Bătrânul Continent a fost Ritul Scoțian Filosofic a Lojii Mama din Marsilia, în jurul anului 1750, de 18 grade. După acesta, a apărut Ritul de Heredom sau de Perfecție, elaborate de Consiliul Împăraților Orientului și Occidentului. La începutul secolului al XIX-lea, în octombrie 1804, este readoptat în Franța, când este
Ritul Scoțian Antic și Acceptat () [Corola-website/Science/326052_a_327381]
-
și Acceptat este recunoscut în România în 1922 de către o delegație a Francmasoneriei Franceze. Pe 19 octombrie 1993, la Washington, Supremul Consiliu de Grad 33 și Ultim al Ritului Scoțian Antic și Acceptat din România este reconsacrat de către Supremul Consiliu Mama al Lumii. Suveranul Mare Comandor al Supremului Consiliu a Ritului Scoțian Antic și Acceptat din Statele Unite ale Americii, Jurisdicția de Sud, CHRISTIAN FREDERICK KLEINKNECHT, JR., 33°, a fost deosebit de activ după căderea comunismului în Europa de Est, având rol determinant în restabilirea
Ritul Scoțian Antic și Acceptat () [Corola-website/Science/326052_a_327381]