11,393 matches
-
-o spre comunism fără ajutor moscovit, liderul iugoslav dăduse un exemplu remarcabil pentru orice comunist din Est tentat să fundamenteze revoluția locală pe sentimente naționale. Paranoic, Stalin Își vedea monopolul puterii amenințat din toate direcțiile, ceea ce nu Înseamnă că se Înșela complet În privința pericolului „titoist”, care era autentic. Din acest moment, așadar, naționalismul („șovin”, „burghez”) n-a mai constituit un avantaj, ci a fost inamicul public numărul unu. La Întâlnirea Kominform din iunie 1948, termenul „naționalist” a fost În premieră folosit
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai degrabă o demonstrație pedagogică pentru public, o venerabilă instituție comunistă (primele procese de acest fel au avut loc În URSS În 1928) menită să ilustreze structurile autorității din sistemul sovietic. Procesele lămureau publicul cine are dreptate și cine se Înșală, Îi indicau cine este vinovat de eșecurile politice și cine s-a remarcat prin loialitate și obediență; ele furnizau chiar și replicile, un vocabular anume care trebuia folosit În discuțiile publice. După arest, Rudolf Slánský nu s-a mai numit
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
O știam mai mult din literatură și mi se părea o eră a prostiei și a barbariei. Milan Șimečka La mijloc de secol XX, orice gest implică adoptarea unei poziții față de sistemul sovietic. Raymond Aron Am avut dreptate să mă Înșel; tu și ai tăi v-ați Înșelat când ați avut dreptate. Pierre Courtade (lui Edgar Morin) Ne place sau nu, construcția socialismului are avantajul că nu poate fi Înțeleasă decât dacă-i Îmbrățișăm cauza și Îi adoptăm idealurile. Jean-Paul Sartre
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mi se părea o eră a prostiei și a barbariei. Milan Șimečka La mijloc de secol XX, orice gest implică adoptarea unei poziții față de sistemul sovietic. Raymond Aron Am avut dreptate să mă Înșel; tu și ai tăi v-ați Înșelat când ați avut dreptate. Pierre Courtade (lui Edgar Morin) Ne place sau nu, construcția socialismului are avantajul că nu poate fi Înțeleasă decât dacă-i Îmbrățișăm cauza și Îi adoptăm idealurile. Jean-Paul Sartre N-ai ce-i face, uneori oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Dacă Italia a dobândit stabilitatea politică În schimbul unui nivel intolerabil de corupție publică, pentru austrieci costul a fost mai puțin evident, dar la fel de pernicios. Un diplomat occidental compara Austria de după război cu „o operă interpretată de dubluri” - și nu se Înșela. În urma primului război mondial, Viena și-a sfârșit cariera de capitală imperială; În timpul ocupației naziste și a celui de-al doilea război mondial, orașul și-a pierdut evreii - adică mare parte din pătura cea mai educată și cosmopolită 15. După
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
importantă decât orice complicație internațională. Schumacher era iritat mai ales de entuziasmul lui Adenauer față de proiectul integrării vest-europene. În ochii lui, Planul Schuman din 1950 era menit să creeze o Europă „conservatoare, capitalistă, ecleziastică și dominată de carteluri”. Dacă se Înșela complet sau nu este mai puțin important. Problema e că social-democrații lui Schumacher nu ofereau o alternativă. Combinând programul socialist tradițional de naționalizări și garanții sociale cu dezideratul unificării și neutralității, ei au avut un scor respectabil În primul scutin
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ceară trupelor sovietice să părăsească țara. Faptul că noul lider polonez a reușit să evite o catastrofă pentru țara sa e cu atât mai remarcabil dacă avem În vedere discrepanța de putere dintre Hrușciov și Gomu³ka. Dar Hrușciov nu se Înșelase În privința interlocutorului său - așa cum avea să explice el Biroului Politic sovietic la Întoarcerea la Moscova, Ponomarenko, ambasadorul sovietic la Varșovia, „greșise mult În aprecierile asupra lui Gomu³ka”. Deși controlul comunist În Polonia avea să fie menținut cu prețul câtorva schimbări
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
facă acele lucruri de care În prezent nu se ocupă nimeni. John Maynard Keynes (1926) Surpriza nu va veni din Statele Unite, ș...ț din Germania de Vest sau din Franța, ci de la acele națiuni care, oricât de tare s-ar Înșela - și eu cred că se Înșală În multe privințe -, culeg În sfârșit roadele planificării economice și ale proprietății colective. Aneurin Bevan (1959) țara noastră Înseamnă democrație și canalizări impecabile. John Betjeman Să deschidem larg ferestrele Bisericii: noi să privim În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
prezent nu se ocupă nimeni. John Maynard Keynes (1926) Surpriza nu va veni din Statele Unite, ș...ț din Germania de Vest sau din Franța, ci de la acele națiuni care, oricât de tare s-ar Înșela - și eu cred că se Înșală În multe privințe -, culeg În sfârșit roadele planificării economice și ale proprietății colective. Aneurin Bevan (1959) țara noastră Înseamnă democrație și canalizări impecabile. John Betjeman Să deschidem larg ferestrele Bisericii: noi să privim În afară, iar oamenii să vadă Înăuntru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un stat omnipotent care oferă tot și nu interzice nimic 4. Dacă acestea erau păcatele modelului scandinav, atunci social-democrații suedezi puteau să-și contemple mai departe, mulțumiți (sau nemulțumiți - după plata impozitelor), conturile În bancă. Dar criticii sistemului nu se Înșelau complet: statul omnipotent avea Într-adevăr o latură sumbră. Convingerea - apărută În zorii secolului XX - că statul putea ameliora societatea luase forme diverse: social-democrația scandinavă, ca și reformismul fabian al statului asistențial din Marea Britanie se născuseră din fascinația exercitată de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Aron a propus ca subiect de discuție „sfârșitul erei ideologiilor”. La vremea aceea, o parte din public a considerat sugestia ușor prematură: la urma urmei, dincolo de Cortina de Fier (și nu numai) ideologia părea bine sănătoasă. Dar Aron nu se Înșela. Statul european occidental, așa cum s-a conturat În acei ani, era din ce În ce mai detașat de orice proiect doctrinal și, așa cum am văzut, importanța crescândă a statului-administrator atenuase vechile animozități politice. Tot mai mulți oameni erau direct interesați de politica și cheltuielile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ciocnirilor dintre studenți și poliție, iar mișcarea - și acțiunea - s-a mutat În venerabilele clădiri ale Sorbonei, În inima Parisului. Trebuie să subliniem caracterul minor și local al problemelor care au declanșat evenimentele din mai și să nu ne lăsăm Înșelați de programele ambițioase și de vocabularul puternic ideologizat din săptămânile următoare. Studenții care au ocupat Sorbona și care apoi au Înălțat baricade și s-au confruntat cu poliția, mai ales În nopțile de 10 spre 11 mai și 24 spre
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cele din urmă, incontrolabilă de cercuri, cluburi, rețele și indivizi care cereau „doar” ca guvernele să respecte litera acordului respectiv și - așa cum impunea Actul Final - să-și „Îndeplinească obligațiile stipulate În declarațiile și acordurile internaționale din domeniu”. Brejnev nu se Înșelase când contase pe Henry Kissinger și pe succesorii lui realiști pentru a respecta clauzele de neintervenție de la Helsinki; dar nu-i trecuse prin cap (nici lui Kissinger) că alții ar putea lua la fel de În serios paragrafele utopice care urmau 10
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
se baza mai mult pe o coterie de amici și consilieri decât pe tradiționalul corp de elită al administrației civile. Pe aceștia, ca și pe omologii lor din sistemul educativ și judiciar, Margaret Thatcher Îi suspecta instinctiv (și nu se Înșela) că preferă vechiul paternalism subvenționat de stat. Potrivit convențiilor complexe ale politicii britanice preocupate de social, Margaret Thatcher - răsărită dintr-un mediu mic-burghez și cu o slăbiciune pentru nouveaux riches din mediul de afaceri - nu era pe placul venerabilei elite
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un giulgiu peste peisajul moral chiar și după trei decenii de la moartea lui Stalin, și toți criticii, cu excepția celor mai direcți și curajoși, au avut grijă să se manifeste În limitele limbajului și temelor sovietice. Ei presupuneau, și nu se Înșelau foarte mult, că Uniunea Sovietică mai avea de trăit. Andrei Amalrik, al cărui eseu intitulat Va supraviețui Uniunea Sovietică până În 1984? a apărut În Occident În 1970 și a fost republicat În ediție adăugită zece ani mai târziu, era un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
al Sovietului Suprem În 1970. Noul lider Întruchipa sentimentele multor comuniști din generația sa: fără a critica vreodată fățiș partidul sau politica acestuia, el a fost profund afectat și stimulat de revelațiile anului 1956; mai târziu, și-a văzut așteptările Înșelate de greșelile epocii Hrușciov și a fost dezamăgit de represiunea și inerția din vremea lui Brejnev. În acest sens, Mihail Gorbaciov era un comunist reformist clasic: nu e o coincidență faptul că, la Începutul anilor ’50, ca student la Facultatea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a lăsat comunismul să se prăbușească În estul Europei pentru a-l putea salva acasă - la fel cum Stalin construise regimuri-satelit nu de dragul lor, ci pentru siguranța frontierei apusene a Uniunii Sovietice. Din punct de vedere tactic, Gorbaciov s-a Înșelat teribil În calculele lui - În doi ani, lecțiile Europei de Est aveau să-i fie aplicate eliberatorului regiunii chiar la el acasă. Dar, din punct de vedere strategic, realizarea lui era enormă și fără precedent. Nici un alt imperiu din istorie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
primit numele „Europa”. Însă după 1989 Europa de Vest postpolitică stătea din nou față În față cu geamăna ei de la răsărit, iar „Europa” trebuia regândită. Perspectiva abandonării coconului nu a fost, cum am văzut, primită cu entuziasm general; Jacek Kuroñ nu se Înșela când opina În jurnalul polonez Polityka din martie 1993 că „unele figuri politice din Occident regretă Uniunea Sovietică și vechea ordine mondială”. Dar acea „veche ordine mondială” (staza bine cunoscută din ultimele patru decenii) dispăruse pentru totdeauna. Europenii se confruntau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
negermani”. Dar Germania, din motive evidente, era un caz aparte. În celelalte țări, autoritățile se temeau mai mult de alienarea crescândă a comunităților musulmane (arabii) și alții decât de un așa-zis reviriment al fascismului. și probabil că nu se Înșelau. Statele Unite continuau să trateze „Islamul” și pe musulmani ca o realitate Îndepărtată, străină și ostilă, care poate fi gestionată prin măsuri de securitate sporită și „război preemptiv”, Însă guvernele Europei aveau toate motivele să vadă lucrurile cu totul altfel. Mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
„Căci se vor scula hristoși mincinoși și prooroci mincinoși; vor face semne mari și minuni, până acolo încât să înșele, dacă va fi cu putință, chiar și pe cei aleși. Iată, că v-am spus mai dinainte.” Matei 24: 23 -25 „A înviat Hristos. Așa va învia și dreptatea neamului românesc. Dar pentru aceasta se cere ca fii de ai
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
suporte o nouă categorie de vampiri care îi sug sângele: „NEOCOMUNISMUL”, scursurile de ieri. Țara a rămas dincolo de noi. Ni se cer noi jertfe. Lanțurile morții ne învăluie cu bezna nărăviților de ieri. Să nu ne afundăm în somnul nepăsării, înșelați de cel viclean. Orice rătăcire are cale de întoarcere: Pocăința, care înseamnă întoarcere la Dumnezeu. Omul nu este creator de lumină, ea este una singură și vine de la Dumnezeu. Adevărul trebuie rostit impetuos și cu curaj. Suntem dezrădăcinați, dar nu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
bun istoric"! *11 "Invers, istoria literară este foarte importanță pentru critica literară, imediat ce aceasta depășește sentințele subiective care exprimă ceea ce-i place sau nu-i place criticului. Un critic care s-ar complace în ignorarea tuturor relațiilor istorice s-ar înșela întotdeauna în aprecierile lui. El n-ar fi în stare să determine care opere sunt originale și care sunt imitații; și, necunoscând condițiile istorice, mereu ar comite greșeli grosolane în interpretarea operelor literare. Criticul care cunoaște doar foarte slab sau
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
de calemgiul vinovat de gelozia postelnicului, că Începuse să-l cam sâcâie, și intră el În cârdășie cu Duduca (vezi „Ipocriții În luptă”) Vătaful de curte Gheorghe, om cinstit, Îi atrage atenția lui Tuzluc de faptul că Dinu Păturică Îl Înșală, dar postelnicul crede că este invidios pe protejatul său și Îl dă afară din slujbă („Până nu faci foc nu iese fum”, „Adevărul e marfă proastă”) Cei doi, Dinu Păturică și Duduca Își pun În plan să-l ducă pe
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
și Îl trădează pe Tudor Vladimirescu. Ipsilanti Îi promite că, de va izbuti, Îi va da marea dregătorie a Craiovei. Deocamdată Îl face ispravnic pe două județe, de unde, Împreună ci Neagu Rupe-Piele, stoarce bani, chinuindui pe țărani. Tudor Vladimirescu este Înșelat, prins și ucis În lagărul de la Cotroceni. În capitolul „Cu rogojina aprinsă-n cap și cu jalba În proțap”, aflăm că domnitorul țării Alexandru Șuțu a fost schimbat de către Poartă, iar În locul său a venit Grigore Ghica Vodă, un domn
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Despot, m-ai vândut pre mine, vei vinde și pre Tomșa; spune-mi, n-aș fi un nătărău de frunte, când m-aș Încrede În tine? Eu te iert Însă, c-ai Îndrăznit a crede că iar mă vei putea Înșela și iți făgăduiesc că sabia mea nu se va mânji cu sângele tău; te voi cruța căci Îmi ești trebuitor, ca să mă ușurezi de blăstămurile norodului”. Din citat reiese ca Lăpușneanul Îi pregătise sfârșitul dându-i o misiune ingrată, aceea
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]