11,723 matches
-
12 oct. 1973 Dragă D-le Dimitriu, Cu o săptămână Înainte de a citi În ziar trista veste a morții prof. V. Ciurea, primisem de la el o c.p. care se Încheia astfel: „Când oare ne vom mai vedea?” Îți poți Închipui ce impresionat am fost, când am citit anunțul 777 și am trebuit să Înțeleg că „niciodată” nu ne vom mai vedea. A fost un mare om, care a lucrat Într-un orizont mic, făcând Însă lucruri Însemnate. și după a
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Era un presentiment? 804 POPA, Vasile G. 1 Fălticeni, 15 feb. 1970 Dragă domnule Dimitriu, Am primit „amintirile” din anii de școală. Le-am citit cu mare plăcere. Sunt savuroase. Sunt străbătute de un umor de calitate și autentic. Îmi Închipui că dacă ați Încerca să vă depănați amintirile din anii de școală ar ieși o treabă bună. Ce spuneți? Deocamdată „Amintirile” trimise vor intra În numărul festiv al revistei școlii 312. Pe aici, unele vești triste: aud că domnul Stino
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
orice alternativă are un rezultat nefavorabil și dezastruos în țara noastră, când îndrăznești să ceri drepturile omului. În paranteză fie spus, aș fi cerut și drepturile câinelui, dar îmi era frică ca nu cumva să mă facă milițian, și vă închipuiți marea mea dezamăgire. Cred că nu trecea săptămână să nu fiu chemat, chiar de două ori, să-mi retrag cererea de plecare și să renunț la nebunia mea de a-mi părăsi neamul și țara. Alte torturi, și alte ciomăgeli
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
doresc să-l aduc aicea. Am încercat să mă limitez la folosirea mijloacelor rezonabile recte să evit scandalul și alte metode , crezând că până-n cele din urmă voi afla înțelegere pe lângă cei de care depinde reîntregirea familiei mele; mi-am închipuit că așa-zisa destindere instaurată după Conferința de la Helsinki va fi schimbat cel puțin mentalitatea celor de care în România depinde autorizația de a emigra. Constatând însă că deloc astfel stau lucrurile și că totul este, ca și fornăitoarele declarații
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
întreprinderea, iar muncitorilor nu li se pot asigura nici diurnele acelea de mizerie fără penalizări de 20%. Dar, vă rog, domnule director, să credeți că nici acel 80% din diurnă nu-l primește muncitorul până după 6-7 luni și vă închipuiți căldura din Africa care ajunge până la 70 de grade Celsius [sic!] și el nu are bani să-și cumpere o răcoritoare, un pachet de țigări sau să-și suplimenteze alimentația. Mâncarea de la cantină este sub orice critică, dar domnii mănâncă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
cu 20%, degeaba a cerut să i se facă un tunel subteran de la București la Snagov, blindat cu plumb (motiv pentru care poate îi și demolează pe așa-zișii răzleți), sfârșitul tot îl va ajunge. Și, mai ales, degeaba își închipuie că-l vom accepta pe Nicușor. Primii care-l vor elimina (poate chiar definitiv) vor fi tocmai slugile de astăzi: Dăscălescu și Pană, Dincă și Bobu, dacă vor supraviețui stăpânului lor. Domnilor, poate or să vă supere rândurile mele, dar
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de albume de artă destinate mai mult exportului, pe care le întâlnești în mai toate bibliotecile de specialitate din Apus. Fiindcă la capitolul șiretlicurilor politice, înalt Prea Fericitul se dovedește mai priceput decât un secretar de propagandă de la CC. Își închipuie patriarhul Iustin că în felul acesta va acoperi adevărul rușinos al propriei participări mai mult sau mai puțin tacite la dărâmarea bisericilor românești? în 1977, pe când era locțiitor al scaunului patriarhal, a acceptat dărâmarea bisericii Enei și întemnițarea părintelui Calciu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
nu. O pâine costă la sârbi 29 de dinari și noi primim 13. Când navigăm prin Ungaria, primim 16 forinți, la cehi primim 14 coroane, la nemți două mărci, pe când o pâine costă două mărci și cincizeci. Oare cum își închipuie tov. Ceaușescu că putem trăi noi cu atât de puțini bani? Ținem să vă mai informăm că, după ce primim și așa bani puțini, ni s-a mai tăiat și din indemnizația de străinătate. Asta au făcut o directorul și șeful
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
radicale și, din acest motiv, soluția izbăvirii nu poate fi nici ea decât radicală dar aplicată rațional și cu mult discernământ. În aceste câteva mesaje pe care am reușit să vi le expediez înșelând vigilența revoluționară a celor care-și închipuie că, dacă ne izolează de restul lumii, ne pot controla și conștiințele, mă voi referi la câteva probleme de natură economică: activitatea de asimilare a produselor noi și de introducere a progresului tehnic; mă voi referi apoi la activitatea de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de guvernele din Suedia și RFG, am aflat și de hotărârea României de a nu mai elibera taloane de ieșire și bilete de avion celor cu pașapoarte fără cetățenie, ca urmare a protestelor celor două țări, dar nu ne-am închipuit nicio clipă că se va acționa și retroactiv, împiedicându-se plecarea celor care-și luaseră deja taloanele de ieșire și biletele de călătorie, predând și locuințele, anterior datei de 30 mai. La Europa Liberă am auzit toate comentariile referitoare la
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Într-una din amețitoarele sale clipe de singurătate. „Încerc să le Înlocuiesc, pe cele care pot fi Înlocuite, cu câte o foaie de hârtie.” Când ajutam, În chiar acea perioadă, la selecția unei antologii americane de poeți români, nu-mi Închipuiam că Florin Mugur nu va apuca să-și vadă inima englezească. Îl pot asigura, acum, din iarna newyorkeză a exilului, cât de extraordinar sună, aici și acum, argintatul său vers. „Can the snow be expected to write a new Bible
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
admirație pentru spiritul american care mi-a agresat benefic, În deceniul exilului de după exilul de acasă, atâtea dintre prejudecăți și reflexe. I-aș fi putut intermedia acum și vreo Întâlnire, demult visată, cu celebritățile literare americane de care era fascinat. „Închipuie-ți, l-am văzut pe Arthur Miller!”, povestea cu o festivă febrilitate. „La o serată literară. N-am avut curaj să mă apropiu de el, dar nu era departe, l-am văzut bine. Închipuie-ți, pe Arthur Miller!” Ar fi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
literare americane de care era fascinat. „Închipuie-ți, l-am văzut pe Arthur Miller!”, povestea cu o festivă febrilitate. „La o serată literară. N-am avut curaj să mă apropiu de el, dar nu era departe, l-am văzut bine. Închipuie-ți, pe Arthur Miller!” Ar fi fost, sunt sigur, uimit să afle că Arthur Miller, alături de care am avut onoarea a participa la câteva evenimente culturale, este și astăzi un bărbat la fel de viguros, activ, prezent peste tot, omagiat peste tot
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pe care și-o revendică, patrie plină de primejdiile privilegiate ale cunoașterii: „bezna compactă” a imersiei În solitudine. În adevăr, adică. Grădina revine ca nostalgie sau vis, sau interzisă inocență păgână, pătimașă: „Respir adânc. Stau nemișcată. Vreau/ Încerc/ să Îmi Închipui ce n-am trăit: Grădina cu polenuri/ sau pur și simplu plăcerea matinală de-a mă trezi de-a fi” ( Există mecanismul funcționând). Și: „Îmi amintesc uneori (cu efort) iarba de-afară de-acasă iarba din Grădina cu mere” (Mama
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Am fost de părere să strângă din dinți și să rabde, să mai aștepte o vreme. Realizările sale la Centrul Cultural erau spectaculoase: schimbase cu adevărat atmosfera, publicul și colaboratorii, stabilise relații cordiale cu instituții americane de prestigiu. Greu Îmi Închipuiam un Înlocuitor de același calibru. În plus, era fascinat de New York, de librăriile și bibliotecile sale, nu doar de zgârie-nori și de fantasticul spectacol al străzii. A ezitat, a amânat, dar paharul s-a umplut repede din nou. Cum bănuiam
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
inutil să-ți spun cât regret că s-a ratat ocazia cu articolul tău despre Eliade. Oricum, nu sunt eu de vină că colaborarea ta la Dialog-ul meu capotează mereu. N-ai oare un fragment de proză românească (Îmi Închipui că scrii literatură tot În limba română)? Dacă ai, nu ți-ar impune nici un deranj să mi-l trimiți. Eu te-am prețuit mereu, succesele tale În lume, de care mult mă bucur, te fac Însă și prestigios... Cu prietenie
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
lui Catrinel Eliade!! Și-ar fi putut imagina, oricine mă cunoștea, asemenea farsă? Și-apoi, protest la ce? Și pe cine să fi „condus” provocatorul venit de la New York la Chicago pentru astfel de eveniment revoluționar? Întrebat dacă și-ar putea Închipui o astfel de scenă, profesorul răspunsese liniștit: „așa mi s-a spus”. Fericita mea culpă nu avea nevoie, se pare, de altă susținere decât nefericita recenzie despre Memoriile lui Eliade care, se spunea la București și la Cluj, făcuse Înconjurul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mult mai apropiat, ne și revăzusem, după 1989, de câteva ori, la Paris, În Împrejurări mereu emoționante. Rămăsesem, direct sau indirect, În contact. Paul lipsea din lume de peste un deceniu. Mă gândisem la el, adesea, imediat după 1989. Mi-l Închipuiam fericit că a crăpat tiranul, speriat de Întoarcerea mascaradei democrate și, cine știe, a „verzilor”. „Legionarii verzi, nu contemporanii protectori ai mediului... Ți-am spus, aici nu sunt decât două culori, verde și roșu”... Scârbit, din nou, de corupta democrație
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
aflau mulți prieteni ai României literare și ai directorului ei, greu mi-ar fi fost să-mi imaginez că ar fi acționat atât de brutal contra unei publicații de care se simțeau legați. Nu-mi era deloc greu să-mi Închipui, Însă, cine știuse la București de „reclamația” venită din America, cine și de ce lansase alarmantele zvonuri și manipulase accentele și numele. După ce ascultase, liniștit, povestea, Zigu a zâmbit: „Eram sigur că nu ești amestecat. Și mă bucură că este așa
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mod de distanțare de cele citite? Un tic liniștitor? „Îți doresc o ședere fructuoasă la Berlin. Profită cât poți și bucură-te de clipă. Eu am fost la Berlin vara trecută, la Congresul hispaniștilor. Am rămas fascinată de oraș. Îți Închipui momentul În care am fost duși să vedem «Zidul»... Mă uitam «dincolo» și În sufletul meu se chinuiau toate amintirile”, Îmi scrie Domnița, profesoara de spaniolă din Los Angeles. „N-am mai trecut demult printr-o situație atât de complexă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Întreprinderea de Asigurări Generale unde lucra, de casa familiei Kafka, de camera și pupitrul singurătății sale. Nici plantațiile de trestie-de-zahăr, nici cimitirele islamice, nici Marele Zid Chinezesc al celebrei sale scrieri nu erau departe. Nu este necesar să ni-l Închipuim pe Kafka În deșertul Orientului Mijlociu sau În China comunistă, sau În Brazilia, unde atât de ne-kafkianul evreu vienez Stefan Zweig și-a pus capăt zilelor, pentru a autentifica una dintre torsiunile cele mai expresive ale secolului Îndoliat nu doar
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și Thomas Mann, Conrad și Nabokov, Beckett și Ionesco, Gombrowicz și Bashevis Singer, Brodski și Danilo Ki½, și Cortázar au conferit o nouă legitimitate scriitorului expatriat. Ei sunt doar premergătorii lumii de dezarticulate-articulări În care trăim. Greu să ni-l Închipuim pe Kafka În Lumea noastră Nouă și Încă mai greu să-l vedem În rolul bufon de promotor telegenic al propriei OPERE, cum o cere Întreprinderea computerizată de distracții a Circului Planetar. Felul cum solitarul Franz Kafka a depășit, fără
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
reîntâlnindu-l prin mai 1964 în fața celularului mare din Aiud, că aveam să-l văd pentru ultima oară. Și mai ales să aibă parte de un sfârșit cutremurător. Trebuie să spun că am fost printre detinuții care nu și puteau închipui că marxism leninismul autohton, când punea ochii pe unul dintre noi, nu-i rezerva alt sfârșit decât, asasinându l. De altminteri, doar încrederea într-un final favorabil Țării Românești m-a împiedicat să fiu sigur că, după ce Nicolae Petrașcu a
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de ani a început să le ude masa cu „răchie” după obicei și să schimbe impresii de ce se întâmplase de când nu se mai întâlniseră. Cităm din „Sfârșitul unei domnii sângeroase”(pag. 73). „Din cauza unei vagi asemănări cu Căpitanul, Neagu își închipuia că îl are în casă chiar pe el în persoana mea, scăpat cum se zvonise pe atunci, din mijlocul călăilor. Îl iscodea mereu pe Petrașcu. Ca să-i scoată din cap această idee primejdioasă în împrejurările în care ne găseam Nicolae
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Începând de sus și până jos, o nemaipomenită debandadă a pus stăpânire pe toată lumea oficială a statului nostru. Indolența și zăpăceala, care domneau peste tot locul, încă din timpurile complet normale, își arăta acum maximul ce și-l putea cineva închipui. Nu mai vorbim de autoritățile civile, care în cea mai mare parte au fost surprinse, fără să fi fost măcar încunoștiințate în prealabil de ce e vorba. Puține au fost unitățile, care au putut să se retragă în perfectă ordine, salvând
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]