65,754 matches
-
vadă ce face sora lui, ceea ce mie mi se părea foarte supărător. Dar mă deranja ceva la Jack. Uneori mă sufoca, spunându-mi că îl excit ca nici o altă femeie până atunci, iar când îi arătam vreun semn real de afecțiune sau pomeneam de viitor, se închidea imediat. Nu mă dau în vânt după dulcegării, dar mi-ar fi plăcut o asigurare că sunt mai mult decât o parteneră convenabilă cu care să împartă patul. Așa că într-o zi am pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Îmi amintesc, cum să nu. Sunt unii care cântă la clarinet. Și au ținut-o așa la clarinetele lor cam vreo două ore, fără măcar să-și tragă răsuflarea. — Eram sigur c-o să fii Încântată. Îmi pune mâna pe braț cu afecțiune, iar eu Îi zâmbesc pierit. Sunt. Foarte ! Ideea e că probabil, Într-o zi, chiar o să ajung să Îmi placă jazzul. N-am nici o Îndoială. Mă uit cu duioșie cum se Îmbracă, Își curăță dinții cu ața dentară și Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cameră de filmat pe umăr și privește În jur cu interes. Nu. Nu se poate să fi făcut asta. — Emma, aud o voce În ureche. — Jack ! Mă răsucesc pe călcâie și Îl găsesc zâmbindu-mi, cu ochii Întunecați plini de afecțiune. — Ești OK ? spune și-mi atinge ușor nasul. — Bine ! spun ușor cam prea strident. Foarte bine ! Trebuie să preiau rapid controlul asupra situației. Trebuie. — Jack... vrei te rog să-mi dai niște apă ? mă trezesc spunând. Eu am să rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Fendi). Se uită în obiectiv, foarte serios, ca un adevărat om de afaceri, dar, dacă te uiți mai bine în ochii lui, descoperi umbra unui surâs. Mă uit la acest chip familiar și simt cum mă cuprinde un val de afecțiune și îmi dau seama că Suze are dreptate. Trebuie să am încredere în el, nu? Zău, ce știe Alicia Scorpia cu pantaloni? Mă duc la pagina 74, unde e un articol despre Cei mai influenți bărbați ai Marii Britanii. Mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
adevărul e acolo, vorbind singur, cu propria-i voce, în locul lui Lan Ping, și ea nu știe asta. Vrea să-l înghită pe Dan cu totul. N-a mai avut un bărbat de când a ajuns la Shanghai. Dorința ei de afecțiune este groaznică și nu se poate sustrage sentimentelor ei. Când Dan e rugat să comenteze despre Lan Ping ca parteneră de scenă, el zice: Fără comentarii, sincer. Le zice asta tuturor jurnaliștilor, criticilor și prietenilor. O ridicare din umeri. Sincer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
piept, cu buzele aproape unite. Mulțimea e vrăjită. Deși majoritatea sunt fanii lui Dan, domnișoara Lan Ping îi ia prin surpindere. În timp ce-și trage suflarea în cabina de machiaj între acte, Zhang Min dă buzna. O îmbrățișează cu afecțiune, fără să spună un cuvânt. Ea știe că e mândru de ea, știe că a reușit să aibă succes. Această Nora are glasul unui comunist, vuiesc ziarele cu entuziasm. Un glas care atacă și mușcă din carnea guvernării noastre. Nora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
prea mult la Tang Nah ca să-l trădeze. Cu toate astea, eu simt. Felul în care lucrurile s-au potrivit perfect între mine și Zhang Min nu se întâmplă și între mine și Junli. E mare păcat. Nu pot sili afecțiunea unui regizor. Dacă nu aș fi fost iubita lui Tang Nah, e probabil ca Junli să mă fi putut vedea într-o altă lumină. Însă Tang Nah nu a făcut asta posibil. Nu l-am putut cunoaște pe Junli decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Petrecerile și prietenii lui încep să mă enerveze. Nu mai suport. Tang Nah a rămas în pană de trucuri pentru rezolvarea problemelor care se ridică între noi. Pentru a evita conflictele, încep să mă închid în mine însămi. Ne retragem afecțiunea și rareori facem dragoste. Când facem, e o modalitate de a pune capăt unei certe, un mijloc de a ne sustrage realității. Dar și asta își pierde magia. Nemulțumirea proprie începe acum să muște din ea. Ne e selectată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
află sub ocupație. Steagul Japoniei flutură pe vârful celei mai înalte clădiri din oraș. Metropola e paralizată. Își închide porțile și ultimul studio. Sunt complet lefteră și m-am mutat cu Zhang Min. Am ajuns să ne purtăm o mare afecțiune unul față de altul. Soția lui l-a părăsit din cauza mea. Dar eu nu vreau să mă recăsătoresc. Relația mea cu Zhang Min nu e una de acest fel. Zhang Min e un port în care și din care vin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
vede mereu lampionul albastru descris de Mao. Dorința de a se întâlni pe întuneric crește. Mao începe să-l trimită de-acolo pe paznic. Într-o seară, Lan Ping e ferm hotărâtă să nu fie ea cea care să ceară afecțiune. Îi urează noapte bună imediat după cină. Scoțând calul, el se oferă să o conducă o milă. Sunt tăcuți. Ea e supărată. Umblă zvonuri despre faptul că-mi petrec timpul singură cu dumneavoastră, îi spune. Mă tem că nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
s-a făcut accesibilă lui Mao. Îi e teamă că el nu va ține minte sacrificiul ei. Sacrificiu pe care intenționează să și-l revendice ca merit în viitor. Este investiția ei. Însă el nu i-a arătat prea multă afecțiune de când a plecat Lao Lin. Mao s-a adâncit în scrierea filosofiei sale cu privire la război. Scrie zile în șir fără odihnă, pierde noțiunea timpului. Când termină, îl cheamă pe Micul Dragon să-i trimită fata. O face să se simtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și nu mai pot să merg. Când avansăm, Mao mă ia cu el pe singurul catâr care i-a mai rămas armatei. Relația noastră se dezvoltă într-o direcție ciudată. A trecut multă vreme de când ne-am arătat unul altuia afecțiune. Cu cât câștigă mai multe teritorii, cu atât sunt mai neliniștită. În ciuda a tot ceea ce am făcut, a tot ceea ce am îndurat, nu mă bucur de recunoaștere. Firea mea refuză să trăiască o viață invizibilă. Pretind recunoaștere și respect, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Deng Yin-chao când pleacă în delegații, și când vicepreședintele Liu nu-și poate dezlipi ochii de Wang Guang-mei la petreceri. O ia ca un afront personal, ca pe o umilire a ei. Ochii publicului înregistrează totul, observă ea cu durere. Afecțiunea e prinsă de aparatele de fotografiat, tipărită în ziare și depozitată în mințile miliardului de oameni - ea este comparată. Cum își păstrează soții aceste femei? Deng Yin-chao mai că ar putea fi compătimită pentru fața ei în formă de yamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de familie. Însă nu folosește la nimic. Mao e ocupat cu călătoriile și practicarea execițiului pentru longevitate. Nu mă vrea în preajma lui. În acele momente, sunt din nou fetița din Zhu. În mizerie și zdrențe, fugind de acasă și cerșind afecțiune. Istoria Chinei recunoaște, alături de Mao, un alt bărbat foarte important. E Liu Shao-qi, vicepreședintele republicii. Vicepreședintele Liu are chipul prelung, ca de măgar. Pielea lui parcă e suprafața lunii. Are dinții stricați și un nas mare, ca un cățel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Tinerele talente fac coadă la picioarele ei și o imploră să li se acorde șansa de a-și oferi viețile. Păstrați-vă talentul pentru tovarășul președinte Mao, zice ea. Îi bate pe ușor pe umăr și le strâge mâinile cu afecțiune. Fără să irosească deloc timpul, Chun-qiao creează loialiști și formează ceea ce el numește Tabăra Roșie Modernă a Doamnei Mao. În procesul prin care se recreează pe ea însăși, îi studiază scrierile lui Chun-iao și îi recită replicile la demonstrațiile publice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de mai mare mila. El o alină de parcă ar fi fost un copil. Lacrimile ei îi udară cămașa. În dimineața asta, iau micul dejun împreună. Să se afle unul în prezența celuilalt a devenit o modalitate de a-și arăta afecțiunea. Nu-i povestește visul ei. Chipul lui e calm și răbdător. Mănâncă amândoi în liniște. El mănâncă pâine cu terci cu ardei iute, iar ea lapte, fructe și o felie de pâine prăjită. Servitorii stau ca niște copaci. Își privesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Mao. E ca și cum aș călări pe spinarea unui tigru - nu pot să mă dau jos. Trăiesc ca să-i fac lui Mao pe plac. Sunt egoistă și nu pot să mă sustrag de la ceea ce m-a făcut. Nu pot trăi fără afecțiunea lui Mao. În acest sens, sunt demnă de milă, ostatică a propriului meu sentiment. Tot încerc să înving această stare. Sunt o afurisită de eroină. Nu a ieșit bine. Acum mi-e dor de fetița mea. De brațele ei micuțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
talente și materiale pe care să le adaptez. Țelul meu e să creez personaje care sunt maoiste înfocate. Rezist, încercând să-l fac pe Mao să înțeleagă importanța mea, încercând să mă fac indispensabilă. Și alții concurează cu mine pentru afecțiunea lui Mao. Trebuie să mă mișc repede. Cu permisiunea lui Mao și cu ajutorul lui Kang Sheng și Lin Biao am reușit să interzic alte forme de divertisment - umplu scenele cu femeile care-mi doresc să fiu. Ieri am văzut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
că s-a deranjat să-i scrie lui Mao. Lui nu-i pasă de ea, nu-i mai pasă. Cu toate astea, Fairlynn nu se poate abține să nu se gândească la el. Îi este foarte greu să creadă că afecțiunea lui Mao a fost nesinceră. Își aduce aminte de ultima dată când s-au despărțit unul de altul. „Fie să dăinuim”, i-a șopti el la ureche. Se întreabă dacă l-o fi jignit atunci când i-a atras atenția asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de curând diagnosticat cu cancer, nu va avea liniște până ce nu-l va vedea asigurat pe tovarășul său, Deng Xiaoping, cu fotoliul de premier. Chiar și pe patul de spital, Zhou desfășoară un spectacol mediatic. El cere poporului să treacă afecțiunea față de el asupra lui Deng. E un spectacol foarte emoționant. Deng ocupă acum titlurile principale din ziare. Bazați-vă pe tovarășul Deng să reînvie economia țării a devenit acum sloganul casei. Ea rezistă subminării. Crede în rețeaua ei de susținere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
îți este dedicată ție. Anton Mueller, editorul meu, pentru că ai avut talentul, răbdarea și priceperea de a descoperi cine sunt ca scriitoare și mi-ai arătat modalitatea de a scoate de ce mai bun din mine. Michele Dremmer, din nou, pentru afecțiunea ta. Materiale consultate Lin Qing-shan, Demonul roșu, ed. Literatura secolului, China, 1997 Dai Jia-fang, Epoca operelor revoluționare, ed. Cunoașterea, China, 1995 Biografia lui Mao Zedong, Institutul chinez al Partidului Comunist, 1996 Mitul istoriei, ed. Marea Sudului, China, 1997 În spatele deciziilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Iatè ce iubesc eu, o femeie care nu e niciodatè lângè mine! am ridicat vocea, aproape țipând, Matei! se aude glasul cèlduros al prietenului meu, Mè bucur cè plec în America! îi spun, brusc indispus de valul de compasiune și afecțiune cu care vocea lui îmi vorbește, Mi se face greațè simțind acest miros de compètimire duioasè, în locul acestui Șerban îl prefer, în clipa de fațè, pe Șerban cel dur și grosolan în cuvinte, aș vrea sè-mi tèvèleascè în noroi aceastè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
să spună? Iar țara lui să fie pe veci acel tărâm depărtat, populat de mutanți? ! Atunci la ce au servit atâția ani de muncă aici, În singurătate? La ce servesc onorurile pe care le primește aici, respectul colegilor, recunoștința oficialităților, afecțiunea colaboratorilor și studenților, dacă prin doar două vorbe - țara ta - Christa Îl trimite Înapoi, Îl exilează În acel tărâm sălbatic și sălbăticit? În țara care a fost a noastră și nu mai e a nimănui... Cum poate gândi așa cevaființa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de plăcut e vorba, cum ar fi putut să-mi placă acei bieți oamenii care mi-au defilat prin față la sosirea În aeroport, prost Îmbrăcați, stângaci, egal de necunoscuți? Cât despre Întâlnirea cu ei, a fost total lipsită de afecțiune! Mult mai caldă este o conferință a noastră, care Îmi dă prilejul să mă Întâlnesc cu prieteni dragi! Cei de dincolo nu mi-au transmis deloc un sentiment de familie, fețele lor rămâneau nemișcate, chiar și atunci când zâmbeau. Am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
femeie fiind, să obțină un statut privilegiat de independență, într-o lume în care doar unii bărbați îl obțineau cu adevărat? Și oare relațiile dintre femeia aceasta atrăgătoare, deosebit de frumoasă, și temperamentalul împărat care avea o nevoie aproape patologică de afecțiune erau chiar atât de platonice și corecte, după cum pretindea prietenul său, Horace? Ledoulx ridică în sfârșit draperia. Nădăjduia să ia prin surprindere femeia și să capete cât mai curând răspunsuri clare. Dar nu apucă să facă nici măcar un pas, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]