12,392 matches
-
sau în administrație. Regulamentul Organic, inspirat din constituția dată nobilimii ruse de către Petru cel Mare, a asimilat nobilimea cu gradele din armată și le-a conferit automat tuturor funcționarilor statului. Către 1850, existau în Moldova cam 2800 de familii de boieri, și în Muntenia 320, constituind un total de aproximativ 30.000 de boieri. Rangurile, titlurile și privilegiile lor au fost abrogate prin art. 46 al Convenției de la Paris, la 19 august 1855, cu efecte asupra drepturilor bănești începînd cu 30
Boier () [Corola-website/Science/297384_a_298713]
-
cel Mare, a asimilat nobilimea cu gradele din armată și le-a conferit automat tuturor funcționarilor statului. Către 1850, existau în Moldova cam 2800 de familii de boieri, și în Muntenia 320, constituind un total de aproximativ 30.000 de boieri. Rangurile, titlurile și privilegiile lor au fost abrogate prin art. 46 al Convenției de la Paris, la 19 august 1855, cu efecte asupra drepturilor bănești începînd cu 30 iunie 1859. Sociologul și istoricul Ioan Constantin Filitti a evidențiat în lucrarea sa
Boier () [Corola-website/Science/297384_a_298713]
-
românească și cea feudală din occidentul Europei consta în faptul că la cei occidentali rangul nobiliar constituia un atribut al persoanei, care putea exista și fără posesia unui domeniu feudal și care nu se pierdea o dată cu feuda, în timp ce statutul de boier din Țările Române se obținea prin dăruire de pământ de către domn și nu prin introducerea în ordinul cavalerilor. Rangurile boierești erau de multe ori întărite de posesiunea unor domenii, a căror proprietate era garantată de domn. Rangurile boierești, față de titlurile
Boier () [Corola-website/Science/297384_a_298713]
-
prin dăruire de pământ de către domn și nu prin introducerea în ordinul cavalerilor. Rangurile boierești erau de multe ori întărite de posesiunea unor domenii, a căror proprietate era garantată de domn. Rangurile boierești, față de titlurile nobiliare vesteuropene, nu erau ereditare. Boierul era de fapt un "angajat" al statului, iar titlul său nobiliar era și el o funcție a statului, în fapt a suveranului, și nu un atribut al persoanei. La rangul de boier se asociau privilegii sociale, inclusiv bogăție, faimă, respect
Boier () [Corola-website/Science/297384_a_298713]
-
boierești, față de titlurile nobiliare vesteuropene, nu erau ereditare. Boierul era de fapt un "angajat" al statului, iar titlul său nobiliar era și el o funcție a statului, în fapt a suveranului, și nu un atribut al persoanei. La rangul de boier se asociau privilegii sociale, inclusiv bogăție, faimă, respect.
Boier () [Corola-website/Science/297384_a_298713]
-
cu Rusia și Veneția. Se crede că a conceput un plan de atac asupra Constantinopolului pentru a alunga turcii din Europa, iar puterile vestice i-au promis suport moral și material. În mijlocul pregătirilor a murit subit, otrăvit se pare de către boierii cărora le era frică de planurile sale anti-otomane. La 2 octombrie 1688 a trimis la Viena o solie, pentru închinarea țării la Imperiul habsburgic. Din solie făceau parte fratele său Iordache Cantacuzino (mare spătar), ginerele său Constantin Bălăceanu, nepotul de
Șerban Cantacuzino () [Corola-website/Science/297414_a_298743]
-
La sfârșitul sec. XIV - începutul sec. XV, pe locul unde mai înainte fusese punctul vamal, a fost întemeiat orașul cu același nume. În anul 1538, Petru Rareș se ridică împotriva Porții Otomane, refuzând să mai plătească tributul anual. Trădat de boieri, ia calea pribegiei și se refugiază în Transilvania. În același an, sultanul Porții, Soliman I, zis Magnificul, în expediția împotriva lui Petru Rareș, intră fără luptă în Tighina și o transformă, împreună cu 18 sate din jur, în raia . Devenind reședință
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
ca pe un om al turcilor: „oricât s-ar și jura, dar are credință turcească” (Ion Movilă, 1633). Gheorghe Rakoczy al II-lea dorind tronul Poloniei, avea nevoie de un om devotat pe cel al Moldovei și îl găsi în boierul Gheorghe Ștefan. Acesta intră în Moldova în 1653 cu ajutor de la Ioan Kemeny, din partea lui Rakoczy, și de la Diicul Spatarul, din partea lui Matei Basarab. Vasile fuge peste Nistru la Camenița dar se întoarce în scurt timp cu cazacii ginerelui său
Vasile Lupu () [Corola-website/Science/297416_a_298745]
-
a fost caracterizat de o slăbire a autorității domnești în raport cu mercenarii seimeni, care avea să ducă la Răscoala seimenilor din timpul lui Constantin Șerban. Prin bunicul său, Vâslan din Caracal, Matei din Brâncoveni (sau Brâncoveanu) descindea din puternica familie a boierilor Craiovești. Această origine i-a justificat, de altfel, adoptarea numelui de „"Basarab"” imediat după urcarea pe tron, considerându-se nepot al lui Neagoe Basarab și deci urmașul acestuia. Era fiul lui „Danciul din Brâncoveni” (județul Olt), fost mare vornic, în timpul
Matei Basarab () [Corola-website/Science/297415_a_298744]
-
orașului. Apelativul și l-a luat de la așezarea sa geografică, în valea Prutului, față de celelalte zone ale orașului. Despre familiile boierești care au stăpânit se cunosc următoarele: în anul 1462 Pan Bratul, fiul Procelnicului, stăpânea localitatea. Acest procelnic era Stoian, boier în sfatul domnesc a lui Alexandru cel Bun și participant la bătălia de la Grünwald în 1422. Alte rude ale acestui războinic, stăpâneau așezarea la 1490. Neamul acestora s-a stins la Ungheni prin secolul XVII. Începând cu domnia lui Vasile
Ungheni () [Corola-website/Science/297405_a_298734]
-
Iorga", cumpără aici părți de moșii. După moartea sa el a lăsat moștenire partea de sat surorilor sale "Alexandra" și "Creata". Viața acestora s-a stins la Ungheni la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Dinastia următoare a fost cea a boierilor moldoveni Buznea. Mihai, ultimul descendent al acestei familii, se stinge din viață ruinat de avere în anul 1914. Cele mai de cu seamă familii boierești care au trăit la Ungheni a fost cea a lui Paul Gore și Petre Cazacu
Ungheni () [Corola-website/Science/297405_a_298734]
-
e scris Dănutenii, clasat la categoria A- bogați cu 3 preoți, 2 dascăli, 1 ponomar, 2 diaconi. Mai erau 133 gospodării de săraci și 72 de burlaci, trei mori pe Prut. In total 213 bărbați. Moșia aparținea logofătului Konstantin Balș, boier din Moldova. Sub Nr.30 e scris Minzăteștii Vechi (actuala localitate Vasilica) clasată la categoria G - săraci cu 23 de gospodării 2 vădane și 2 burlaci. Moșia aparține serdarului Marii Onofrei. Depărtarea pînă la Unhgeni e de o oră. La mijlocul
Ungheni () [Corola-website/Science/297405_a_298734]
-
către Poartă, fie că „supunere” sau „capitulațiune” în fața sultanului. În izvoarele vremii, „închinarea” Țărilor Române față de Poartă era asociată cu cel puțin una din următoarele acțiuni politico-diplomatice: prezentarea voievodului în persoana la Poarta sau a reprezentantuui, sau chiar a unor boieri de frunte ai țării; supunerea de bună voie față de sultan, si nu în urmă uneo confruntări armate deschise terminată cu înfrângere; încheierea unei înțelegeri de pare între cele două părți; plata unei sume de bani considerat de otomani în mod
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
află în partea de vest a Republicii Moldova, la 70 km de Chișinău. Prima atestare documentară a târgului Nisporeni poartă data de 4 ianuarie 1618. La acel moment localitatea avea o populație de aproximativ 600 de locuitori, și era condus de boierul Nicolae Fărâmă, al doilea după nume, pe atunci ultim urmaș al renumitei familii boieriești Fărâmă, familie care a avut un rol foarte important pe vremea primei uniri a principatelor române (1600), fiind înrudită cu domnitorul Mihai Viteazul. Denumirea este probabil
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
(n. cca. 1590 - d. 1647) a fost primul cronicar moldovean de seamă a cărui operă s-a păstrat. Născut pe la 1590 sau 1595, Grigore a fost fiul lui Nestor Ureche, boier instruit deținând funcții politice importante la sfârșitul veacului al XVI-lea, în repetate rânduri purtător de solii la Poarta Otomană, mare vornic al Țării de Jos pe vremea domniei lui Eremia Movilă. Cronicarul de mai târziu a învățat carte la
Grigore Ureche () [Corola-website/Science/297577_a_298906]
-
a) împrejurările morții lui Ștefan (anul, luna, ziua); b) portretul fizic, realizat printr-un eufemism („om nu mare de stat”) și cel moral, alcătuit dintr-o enumerare de însușiri: impulsiv („mînios și degrabă a vărsa sînge nevinovat”), uneori nedrept cu boierii („deseori la ospețe omorîia fără giudeț”), dar bun gospodar („și lucrul său îl știa a-l acoperi”), neîntrecut strateg („la lucruri de războaie meșter”), știind să-și transforme chiar înfrîngerea în victorie („...că știindu-se căzut gios se rădica deasupra
Grigore Ureche () [Corola-website/Science/297577_a_298906]
-
unde a studiat alături de Mihail Kogălniceanu și de Matei Millo, actorul de care l-a legat o mare prietenie și admirație și pentru care a scris "Chirițele" și o mare parte din "Cânticelele comice". În anul 1834, împreună cu alți tineri boieri moldoveni, printre care viitorul domn Al. I. Cuza și pictorul Ion Negulici, a fost trimis la studii la Paris, unde și-a dat bacalaureatul în anul 1835. În 1837 s-a pregătit pentru un bacalaureat în științe, urmând cursurile Facultății
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
volumul "Poezii poporale. Balade adunate și îndreptate de V. Alecsandri", partea a II-a. Publică la Paris primul volum de poezii originale: "Doine și lăcrimioare". În 1856 apare în "Steaua Dunării", revista lui Kogălniceanu, poezia "Hora Unirii". În 1874 publică "Boieri și ciocoi", una dintre cele mai importante comedii, o frescă socială de dimensiuni considerabile. Tot în "Convorbiri literare" publică nuvela "Călătorie în Africa". În 1875 se editează "Opere complete", cuprinzând "Poezii" (I-III) și "Teatru" (IV). În 1876 se publică
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
George Călinescu ca fiind un volum care cuprinde toate temele care vor fi dezvoltate în romanele ulterioare. Totuși, el le consideră pe unele „ciudate”, arătând că Sadoveanu avea probleme în dezvoltarea narațiunii. Aceste scrieri cuprind în principal episoade din viața boierilor, arătând felul în care se înțeleg între ei, cum se poartă cu servitorii și cu țara lor. Într-una dintre povești, intitulată " Cântecul de dragoste", Sadoveanu abordează problema robiei, ilustrând moartea unui rob țigan care a fost ucis de stăpânul
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
cum se poartă cu servitorii și cu țara lor. Într-una dintre povești, intitulată " Cântecul de dragoste", Sadoveanu abordează problema robiei, ilustrând moartea unui rob țigan care a fost ucis de stăpânul său gelos, în timp ce în "Răzbunarea lui Nour", un boier refuză să facă pace cu Dumnezeu până când moartea fiului său va fi răzbunată. Alte fragmente se ocupă doar cu existența izolată a țăranilor: de exemplu, în "Într-un sat odată", un bărbat misterios moare într-un cătun din Moldova, iar
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
prins de un grup de țărani; personajul eponim din "Ion Ursu" pleacă din sat pentru a deveni proletar, și devine alcoolic; ucenicul din "Sluga" nu este capabil să se răzbune pe maistrul său la momentul potrivit; în "Doi feciori", un boier ajunge să țină la fiul său ilegitim, care lucra pe moșia sa și nu își cunoștea tatăl. În 1905 Sadoveanu publică și "Povestiri din război", care cuprinde scene din viața soldaților români care au luptat în Războiul de Independență. Împotrivindu
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
lui Sadoveanu din această perioadă au revenit de multe ori la o perspectivă naturalistă, în special în seria de scheciuri și nuvele care dezvăluie viețile modeste duse de angajații Căilor Ferate Române, ai tinerilor înrolați în Armata Română, sau a femeilor de boieri care seduc adolescenți, sau provinciala "mică burghezie". Altele fac referire la credințele unor oameni cu puțină carte în legătură cu autoritățile vremurilor: un țăran crede cu încăpățânare că Mica Unire din 1859 dintre Țara Românească și Moldova a fost făcută pentru a
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
un țăran crede cu încăpățânare că Mica Unire din 1859 dintre Țara Românească și Moldova a fost făcută pentru a asigura supremația clasei sale sociale; o tânără femeie dintr-o clasă socială inferioară este menită să se căsătorească cu un boier din interes dar ajunge să aleagă o viață liberă; și un țigan dezertează din armată după ce i se spune să facă baie. În "La noi, la Viișoara", viața unui bătrân degenerează în avariție și bigotism, până în momentul când își înfometează
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
și inovațiile tehnice ale Europei de Vest. Sadoveanu aplică aceeași tehnică narativă în "Soarele în baltă", despre care Călinescu spunea că folosește un „stil mai complex”. În "Șoimii", primul roman istoric al lui Sadoveanu, personajul principal este Nicoară Potcoavă, un boier moldovean de la sfârșitul secolului al XVI-lea, care a devenit hatman al cazacilor zaporojeni și domnitor al Moldavei. Povestea, a cărei idei principale au fost trasate de Sadoveanu pe vremea când încă era un adolescent, se concentrează pe evenimentele timpurii
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
conform căreia el și fratele său Alexandru au fost frații domnitorului Ioan Vodă cel Cumplit, au încercat să-și răzbune fratele după ce a fost executat de către otomani. Profitând de situație, ei încearcă să îl ucidă și pe Ieremia Golia, un boier a cărui presupusă trădare a dus la capturarea domnitorului Ioan Vodă cel Cumplit, luând-o ca prizonieră pe fiica sa Ilinca. Această poveste are mai multe episoade în care accentul se pune pe ilustrarea nelipsitelor festine, precum și un fragment în
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]