13,240 matches
-
(n. 1 ianuarie 1431, Xativa, lângă Valencia, Spania; d. 18 august 1503, Roma) este numele sub care a devenit Papă al Bisericii Catolice Roderic Borja, descendent al unei familii nobiliare catalane atestată din secolul al XIII-lea, fiu al lui Jofre Lançol și Isabella Borja, și nepot de soră al Papei Calixt al III-lea (fostul cardinal Alfonso Borja, la vremea nașterii nepotului
Papa Alexandru al VI-lea () [Corola-website/Science/305437_a_306766]
-
in Carcere, titlu pe care și l-a păstrat până în anul 1471, când este avansat episcop de Albano. În 1476 devine episcop de Porto. Poziția sa oficială în curia romană după anul 1457 a fost aceea de vicecancelar al Bisericii Catolice, motiv pentru care a fost invidiat de mulți. Prin anul 1470 începe relația sa cu Vanozza Catanei, mama celor patru copii ai săi: Juan, Caesar, Lucrezia și Jofre născuți, după Gregorovius, în 1474, 1476, 1480 și 1482. Borgia, cu două
Papa Alexandru al VI-lea () [Corola-website/Science/305437_a_306766]
-
(n. 24 februarie 1536, Fano - d. 3 martie 1605, Roma), născut Ippolito Aldobrandini, a fost a fost papă al Bisericii Catolice între anii 1592 și 1605. Era fiul unui vestit jurist și la rândul lui tot jurist bisericesc. Era credincios și ducea o viață modestă. Printre preoții care se bucurau de încrederea sa se numărau Sf. Philipp Neri și prestigiosul istoric
Papa Clement al VIII-lea () [Corola-website/Science/305440_a_306769]
-
noul papă, chiar dacă înaintea lui era vorbă de mai mulți candidați favorizați de regele spaniol Filip al II-lea, din care niciunul nu fusese în stare să adune suficienți adepți. Pontificatul lui a fost printre cele mai importante ale reformei catolice urmând indicațiile Conciliului Tridentinum. A scos între 1595 și 1596 "Pontificale Romanum" și în 1600 "Caeremoniale episcoporum", mai târziu și ediții noi ale "Breviarium Romanum" (1602) și ale "Missale Romanum" (1604). În 1596 a ordonat ediția nouă a listei cărților
Papa Clement al VIII-lea () [Corola-website/Science/305440_a_306769]
-
publicată datorită decesului surprinzător al lui Clement. Toți succesorii lui Paul al V-lea n-au mai vrut să se exprime referitor la această problemă. Totuși, experții tind să creadă că Clement l-a condamnat pe molinism. Din 1601, Biserica Catolică a angajat pentru prima oară și castrați în capela sa, cu toate că castrarea băieților era interzisă încă din 1587.
Papa Clement al VIII-lea () [Corola-website/Science/305440_a_306769]
-
(11 Decembrie 1475 - 1 Decembrie 1521), născut cu numele de Giovanni di Lorenzo de' Medici, a fost capul Bisericii Catolice din 9 martie 1513 până la moartea sa în 1521. Cel de-al doilea fiu al lui Lorenzo de' Medici, conducătorul Republicii Florentine, acesta a fost ridicat la rangul de cardinal în anul 1489. După moartea Papei Iulius al II-lea
Papa Leon al X-lea () [Corola-website/Science/305438_a_306767]
-
instalat la Florența, iar apoi, la Romă. a fost nevoit să o condamne, amenințându-i cu excomunicarea (afurisirea) pe toți aderenții acesteia. A emis, în 1738, bulla "În eminenți", care constituie primul decret îndreptat contra francmasoneriei. A primit în Biserică Catolică un mare număr de copți monofiziți. A încercat să realizeze reunificarea Bisericii Române cu Biserică Ortodoxă. A cerut Patriarhului armean să ridice anatema îndreptată contra Conciliului de la Calcedon și contra Papei Leon I. În timpul pontificatului sau a fost recunoscută independența
Papa Clement al XII-lea () [Corola-website/Science/305443_a_306772]
-
a obținut majoritatea în Dietă Federală la începutul anilor 1840. Ei au propus o nouă constituție pentru Confederația Elvețiană, care ar atrage mai multe cantoane într-o relație mai strânsă. În 1843, patricienii conservatori de la oraș sau Ur-elvețian de la cantoanele catolice au fost în mare măsură împotriva noii constituții. În plus față de centralizarea guvernului elvețian, noua constituție a inclus, de asemenea, protecții pentru comerț și alte măsuri progresive de reformă. În 1847, cantoanele catolice au format o uniune separată în cadrul confederației
Istoria Elveției () [Corola-website/Science/303435_a_304764]
-
conservatori de la oraș sau Ur-elvețian de la cantoanele catolice au fost în mare măsură împotriva noii constituții. În plus față de centralizarea guvernului elvețian, noua constituție a inclus, de asemenea, protecții pentru comerț și alte măsuri progresive de reformă. În 1847, cantoanele catolice au format o uniune separată în cadrul confederației (Sonderbund). Acest lucru a condus la Sonderbundskrieg. Radicalii, speriați de o preluare iezuită, folosită la controlul guvernului național a ordonat desființarea Sonderbund. Atunci când aceștia au refuzat armata națională a atacat Sonderbund, iscându-se
Istoria Elveției () [Corola-website/Science/303435_a_304764]
-
iar pe lângă el, lăcașul de cult mai dispune de 9 altare laterale. Orga a fost construită de timișoreanul Leopold Wegenstein. Ceasurile de pe turnuri au fost construite de Iosif Riede. Clădirea are de asemenea o criptă, în care sunt îngropate personalități catolice importante din istoria Timișoarei și a Banatului. Printre ele, generalul Georg Freiherr Rukavina von Vidovgrad, care a murit la 9 septembrie 1849, după ce participase la despresurarea Timișoarei în același an, în timp ce cetatea era asediată de revoluționarii maghiari. Casele canonicilor sunt
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
înainte de această dată. Caracteristice modei secolului al XVIII-lea în ce privește locuințele particulare erau casele cu parter și etaj, parterul fiind folosit de pe acea vreme ca spațiu comercial. Conform istoricului Ioan Hațegan, la 1828 una din case era în proprietatea Episcopiei catolice, în timp ce celelalte trei erau deținute de particulari, anume Servinaț, Costea și Krautvaschel (ortografiat și Koszta, respectiv Krautwaschl). De-a lungul timpului și-a schimbat proprietarii și destinațiile comerciale. În anii '80 ai secolului al XX-lea fațadele au fost renovate
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
21 decembrie 2006 ca sediu al Muzeului de Artă din Timișoara, arhitectul Șerban Sturdza remarca într-un interviu din 2013 că restaurarea clădirii nu fusese terminată complet nici după 35 de ani. Se află între statuia Sfintei Treimi și domul catolic. Aducținea de apă s-a făcut printr-un foraj în anul 1894 până la adâncimea de 412 metri. Apa avea un conținut ridicat de magneziu, calciu și o temperatură de 24,5 grade. Timp îndelungat după săparea fântânii, pe lângă apă a
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
venit din provincia Alsacia, dintr-un sat, care a purtat și el numele de Freidorf. Cartierul a fost inițial o comună germană, înființată în 1723 și scutită de impozite, ceea ce i-a dat și numele de Freidorf. Aceștia constuiesc biserica catolică, școală și o moară de vânt. Inițial a fost un sat destul de mic, construit pe prediul generalului Wellis, comandat al cetății Timișoara, cu puțin pământ și aproximativ 500 de locuitori. Documentar apare menționat în 1728 cu numele de "Neudorf". Începând
Freidorf () [Corola-website/Science/301452_a_302781]
-
Clima neprimitoare a dus la o rată crescută a mortalității, mulți dintre imigranți murind de malarie la 2-3 luni de la sosire. De aceea, pentru o vreme, creșterea populației a fost asigurată doar din procesul de imigrare. Ca rezultat ponderea germanilor catolici a ajuns la un moment dat la 50% din totalul populației. Fiind buni meșteșugari, germanii au dezvoltat industria și comerțul. În Timișoara, șvabii s-au stabilit mai ales în Fabric, unde au dezvoltat puternic meșteșugăritul. Datorită nevoii de a asigura
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
viață populației colonizatoare autoritățile austro-ungare au început o reorganizare a tuturor satelor din Banat, clădind în același timp altele noi. Astfel, regiunea a devenit o rețea organizată, ordonată și cu o structură compactă. În cetate nu au fost acceptați decât catolici. Populația sârbă și românească locuia în suburbii. Încă de la început administrația arată un vădit interes pentru dezvoltarea urbană, acordând mare atenție acțiunilor edilitare. Probabil, prima acțiune întreprinsă de autorități după cucerire, a fost repararea zidurilor și clădirilor din incinta cetății
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
bronzului. Din locuri neprecizate mai provin un vârf de lance și o brățară, amândouă de origine celtică, un brăzdar de fier din epoca romană și o spadă cavalerească de la începutul secolului al XIII-lea. La începutul acestui secol, pentru cultul catolic se înalță lăcașul în stil romanic, cu trei nave și un cor compus dintr-o travee pătrată. În secolul al XVI-lea, Vurpărul intră sub stăpânirea lui Radu de la Afumați, domnitor al Țării Românești. Satul Vurpăr a fost până în anul
Vurpăr, Sibiu () [Corola-website/Science/301519_a_302848]
-
pe care a terminat-o în anul 1926 și unde și-a susținut dizertația de doctorat. Mitropolitul Nicolae Bălan l-a trimis la Facultatea de Teologie din Atena pentru specializarea în domeniul Vechiului Testament, iar apoi la Facultatea de Teologie catolică din Strasbourg și la Facultatea de Teologie protestantă din Starsbourg. A predat între 1928 și 1973 la catedra "Vechiul Testament și Limba ebraică" din cadrul Academiei Teologice "Andreiene" din Sibiu (transformată în anul 1948 în Institutul Teologic Universitar din Sibiu). Între anii
Nicolae Neaga () [Corola-website/Science/301509_a_302838]
-
localitate de pe Rin cu 6500 de locuitori ce aparține de orașul Niederkassel. Localitatea este amintită pentru prima oară sub numele de „Munnendor” în anul 795 într-un document istoric al mănăstirii Casius din Bonn. Așezarea exista deja în timpul francilor. Biserica catolică din Mondorf St. Laurentius este clădită în secolul XVII, pe locul capelei care a fost distrusă în războiul de treizeci de ani. La începutul secolului XX Mondorf este localitatea împletitorilor de coșuri, a muncitorilor zilieri, agricultorilor, pescarilor și matrozilor de pe
Mondorf (Niederkassel) () [Corola-website/Science/313006_a_314335]
-
sângelui în circulația venoasă și a arătat că vena cava nu se umflă, aerul circulând numai în direcția de la picioare spre inimă. Prin aceasta a dovedit că valvele din vene sunt menite să asigure această direcție unică de circulație. Biserica catolică acceptase drept canon teoriile medicului alexandrin Galen. Dacă existența valvelor în vene putea fi agreată, deoarece și Galen descoperise valve în ventriculul drept al inimii, în schimb direcția de circulație prevăzută de Galen era doar de la inimă spre periferie, atât
Amato Lusitano () [Corola-website/Science/313002_a_314331]
-
ci datorită faptului că protestantismul acordă mai multă importanță gândirii individuale și are mai puține dogme și practici comune. „Superioritatea numerică a cazurilor de sinucidere în sânul protestantismului provine din faptul că are o Biserică mai slab integrată decât Biserica Catolică.” O altă diferență între cele două religii este dată de faptul că protestanții au fost și sunt mai mult preocupați de educație, iar sinuciderea este mai răspândită printre oamenii mai bine educați. Un paradox este faptul că iudaismul numără cei
Sinuciderea (studiu de Émile Durkheim) () [Corola-website/Science/313003_a_314332]
-
preocupați de educație, iar sinuciderea este mai răspândită printre oamenii mai bine educați. Un paradox este faptul că iudaismul numără cei mai puțini sinucigași, deși la o mie de tineri 16% urmează studii superioare, pe când la o mie de tineri catolici 1,3% sunt în universități, iar la o mie de tineri protestanți 2,5%. Acest lucru este explicat prin faptul că iudaismul, în majoritatea țărilor Europene, este în minoritate, iar cum am spus mai sus, pentru a rezista la ura
Sinuciderea (studiu de Émile Durkheim) () [Corola-website/Science/313003_a_314332]
-
situație se poate datora și faptului că aceștia erau ortodocși și, din ordinul Patriarhului sârb, elevii ortodocși nu se puteau înscrie la școlile „nemțești” decât dacă aveau numele sârbizat. În anul 1802 la gimnaziul piarist, care funcționa în localul seminarului catolic, se adaugă și clasa a VI-a. Din 1841 este ridicat la rangul de liceu (gimnaziu superior). În anul 1850 devine liceu complet (cu 8 clase), cu limba de predare germană. La acea dată liceul avea 12 profesori, un cabinet
Liceul Piarist din Timișoara () [Corola-website/Science/313023_a_314352]
-
se mută în noul local. Aici liceul se dezvoltă repede, în anul 1919 având 1322 de elevi. Din 1923 limba de predare devine cea română. Stilul de predare era în tradiția scolastică, fără discuții în timpul orelor, ca în toate liceele catolice. Ultimul călugăr piarist este considerat Való Ferenc (d. 2005), preot la capela liceului. După cel de-al Doilea Război Mondial, în urma interzicerii de către autoritățile comuniste a activităților ordinelor călugărești ale Bisericii Romano-Catolice, activitatea liceului piarist a încetat. În anul 1946
Liceul Piarist din Timișoara () [Corola-website/Science/313023_a_314352]
-
Wolfenbüttel și cea a landgrafului Moritz de Hessa, la Kassel. Ajuns în Italia, după ce a traversat Alpii, a vizitat Veneția, Padova, Florența, Genova, Ferrara etc. La Florența,unde l-a cunoscut pe Giulio Caccini, a găsit un cerc de emigranți catolici englezi care conspirau împotriva reginei Elisabeta, dar s-a ferit de a colabora cu ei. După această experiență tulburătoare, pe care a relatat-o într- o scrisoare adresată lui Sir Robert Cecil, el a preferat să renunțe la ideea întâlnirii
John Dowland () [Corola-website/Science/313032_a_314361]
-
(în franceză L’Abbé Jules) este un roman scris de Octave Mirbeau și publicat în 1888. Sub influența descoperirii lui Dostoievski, Octave Mirbeau pune în practică psihologia profunzimilor pentru a evoca personajul unui preot catolic, Jules Dervelle, al cărui trup și suflet sunt în revoltă contra opresiunii sociale și a putreziciunii din Biserică. În ochii conformiștilor, "crima" lui Jules este de a fi determinat societatea să se vadă în toată hidoasa sa nuditate: el a
Un om ciudat () [Corola-website/Science/313052_a_314381]