11,663 matches
-
care le-am comis, Închipuiește-ți, paricid, infanticid, doamne sfinte, ce monștri trăiesc În casa asta, N-aș povesti În acest fel, Știu, vii cu mine, Când, Chiar acum, trebuie să batem fierul cât e cald, Haidem. N-au fost nici condamnați, nici judecați. Ca un fitil aprins, vestea se răspândi cu mare viteză prin toată țara, mijloacele de comunicare Îi blamară pe infami, surorile asasine, ginerele instrument al crimei, se vărsară lacrimi pentru bătrân și pentru micuțul inocent ca și cum ei ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
nici ochi, nici urechi pentru strigătele de disperare și suferința bărbaților și femeilor care, unul câte unul, sunt anunțați În legătură cu apropiata lor moarte, disperare și suferință care, În unele cazuri, produc efecte exact opuse celor care fuseseră prevăzute, adică, cei condamnați să dispară nu-și rezolvă problemele, nu-și fac testamentul, nu-și plătesc impozitele datorate, iar, În ceea ce privește despărțirea de familie și de prietenii mai apropiați, o lasă pentru ultimul minut, ceea ce, evident, nu este suficient nici pentru cel mai melancolic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
nici pereții și nici tavanul nu prezentau nici măcar o simplă fisură În care să poată Încăpea o lamă de bărbierit. Poate că era Într-adevăr posibil să o convingă pe moarte să-i trateze cu mai multă Înțelegere pe nefericiții condamnați, dar pentru asta trebuia să Înceapă prin a o Întâlni și nimeni nu știa cum nici unde. Atunci s-a Întâmplat ca unui medic legist, persoană bine informată despre tot ceea se referă, direct sau indirect, la profesia sa, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
de solicitanți și, de îndată ce se producea un loc vacant, erau înștiințați primii de pe listă care, dacă nu lăsaseră și ei locul vacant în urma lor între timp, se prezentau de îndată. Astfel, prefectul care ezitase multă vreme să folosească pe cei condamnați temporar sau pe viață la acest gen de munci a putut să evite să facă uz de această măsură extremă. El era de părere că atâta vreme cât vor exista șomeri, se putea aștepta. De bine, de rău, până la sfârșitul lunii august
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
din lipsă de informații directe, nu poate spune mai mult. Dar ceea ce poate să spună este că existența acestor tabere, mirosul de oameni care venea de acolo, vocile puternice ale difuzoarelor în amurg, misterul zidurilor și teama de aceste locuri condamnate, apăsau greu asupra moralului concetățenilor noștri și se adăugau la zăpăceala și suferința tuturor. Incidentele și conflictele cu administrația s-au înmulțit. ÎNTRE TIMP, PE LA SFÂRȘITUL LUI NOIEMBRIE, DIMINEȚILE AU DEVENIT FOARTE RECI. PLOI TORENȚIALE SPĂLASERĂ ASFALTUL CU REVĂRSĂRI DE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
liber imaginației sale. După ce au trecut la judecată, drepții trec în partea dreaptă ajutați de îngeri, iar păcătoșii se îndreaptă spre stânga în iad, unde sunt trași de demoni, care poartă în spate un fel de pachete cu păcatele celor condamnați. Ca și în reprezentările mai vechi, cumpăna dreaptă cu faptele bune este mai grea, iar numărul drepților mai mare, ceea ce arată optimismul meșterilor și încrederea în posibilitatea de mântuire a creștinilor. După ce au trecut de judecată, sfinții, în 6 registre
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
crezut. Seara se lăsa lent, încep să apară lumini palide în casele vecine cu cimitirul, dar crepusculul va mai dura destul ca să-i îngăduie femeii să spună tatăl-nostru și ave-maria fără să se teamă de flăcările sepulcrale și de sufletele condamnate, rămâi în pace, odihnește-te în liniște. Când Cipriano Algor trecu de ultima casă a așezării și privi spre locul unde se afla olăria, văzu sclipind lumina exterioară, un vechi felinar dintr-o cutie metalică atârnat deasupra ușii, și, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
încă trăiește. Căscatul lui umple de speranțe inimile miilor de telespectatori care au deschis televizoarele de la ora șase. Oră la care se trezea, de obicei, Lionel, pe vremea când avea toată viața înainte. Toți acești matinali au tremurat pentru românul condamnat, în timp ce și-au băut cafeaua și și-au uns bagheta cu unt și miere. Trebuie spus că Lionel a dormit neîntors, ca un mort. L-a ajutat la această scurtă nirvana și conținutul celor două sticle de șampanie băute cu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
toate limbile lui păsărești, geaba toate fițele. Că iar vin verificările. Cu rudele în străinătate, cu trecutul familiei burgheze, ca să nu mai vorbim de prezentul fanfaronului. Cât despre morală... știm noi destule despre slăbiciunile colegului. Și despre faptele lui. Fapte condamnate, fapte pedepsite prin lege. Prin lege!...“ Ăsta era Titi, desigur, apretat și oblic, cu ochelarii lui delicați, argintii și chipul osos, electrizat. Tirbușonul Titi, cum i se mai spunea, mai puțin periculos, totuși, decât tăcutul și aparent tolerantul Gică Teodosiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
suiș firesc al întregii piese, terestrul îmbinându-se cu chemarea la munca materială; ca atare, așa cum s-a observat, tragedia goetheană marchează, începutul decăderii spirituale a Europei. Și iată că, nu prin hazard, ci dincolo de Watteau și Boucher, de "poeziile condamnate" din Florile răului, ajungem la absolutizarea sexo-obsesiei de către psihanaliza freudistă, urmând infestarea consecutivă a literaturii și artei cu ceea ce Eminescu numea "pornocrație", numărându-se aici și unele poezii ale lui Rilke, acordarea premiului Nobel unor creații sexofile, expoziția Picasso cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
timp plin de mirosul sângelui proaspăt și de izul prafului de pușcă. Câțiva s-ar fi adăpostit sub cadavrele colegilor și ar fi stat, încremeniți de groază, până când patrulele i-ar fi găsit și le-ar fi scurtat viața deja condamnată. Probabil țipete și urlete ar fi izbucnit din gurile elevilor ca din gâtlejul animalelor care simt pericolul iminent. Nu cred că tirul s-ar fi oprit numai la noi, cei din curtea interioară. Presupun că ar fi trecut și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și i-ai trădat! Deci asta e! Mă pedepsiți că v-am uzurpat tronul! Aceea a fost greșeala ta, iar noi suntem dispuși să ți-o uităm! Ești condamnat pentru faptele și acțiunile tale din timpul ocupării postului de Ministru. Condamnați vor fi și cei care vor fi găsiți vinovați de crime ce le-au făcut în timpul despotismului tău! Și ce mai aștepți? făcu el cu otravă. Omoară-mă! Nu! Soția mea va da pedeapsa! Cu aceste cuvinte, plecă din Sală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
al poveștii cu dispariția blonzilor, care circulă de 150 de ani, de pe vremea lui Abraham Lincoln. În toate cazurile, s-a făcut apel la o pretinsă justificare științifică, pentru a întări credibilitatea poveștii. Un exemplu tipic datează din 1906: BLONDELE CONDAMNATE SĂ DISPARĂ DE PE PĂMÂNT Maiorul Woodruff cântă prohodul blondelor - E vorba de știință Fata cu bucle aurii este condamnată, iar peste șase sute de ani, blondele vor dispărea total. Soarta blondei a fost prezisă azi de maiorul C.E. Woodruff, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
A devenit astfel un acerb critic al filozofului, administrându-i una dintre cele mai severe corecții: falanga. Întrucât memoria pedepselor otomane s-a cam șters printre români, amintim că falanga este sulul de lemn de care se legau picioarele celor condamnați să fie bătuți la tălpi. Acest tip de bastonadă publică era preferat altor sancțiuni punitive nu doar pentru umilirea subiectului ei, ci mai ales pentru durerea extremă pe care o provoca și pentru că rănile astfel cauzate necesitau o foarte lungă
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
Dacă ții la noi și la mata nu plecatul și predatul este soluția! Dacă te predai, securiștii te bagă definitiv În pământ, mori și familia nu se va bucura niciodată de mata! În plus, vom fi și noi ridicați, cercetați, condamnați și ... omorâți! Asta vrei să se Întâmple cu noi? Eu nu cred că asta dorești mata! Îți cunosc sufletul de om bun și inteligent. Îți reamintesc faptul că trebuie să fim calmi și cu mare băgare de seamă și poate
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
mică îndoială. Doctorul Contras le pronunțase multor oameni sentința de condamnare la moarte, și niciodată nu-i fusese ușor să învingă oroarea de care-l umplea această necesitate. Întotdeauna simțea ura furioasă care cu siguranță îl cuprinde pe un om condamnat să se compare cu doctorul zdravăn și sănătos care avea privilegiul inestimabil al vieții. Strickland îl privi în tăcere. Nu se putea citi nici un semn de emoție pe fața lui deja desfigurată de boala aceea scârboasă. — Și ei știu? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
uită în urmă. De aici provine, probabil, o anumită insatisfacție pe care ți-o lasă modernitatea în America, înflorită, parcă, pe nisip. După un timp, orice lucru nou se demodează. Trebuie aruncat și înlocuit cu altul, mai nou. America pare condamnată să nu se atașeze de nimic, să alerge continuu și s-o facă din ce în ce mai repede, deoarece repaosul o neliniștește, îi răscolește complexele. Acum, magia oglinzii e aproape total înlocuită cu magia calculatorului. Substituire care începe să se vadă și pe la
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
marea bătălie. Prindeau contur imagini, mii de nave similarizate simultan pe bazele secrete ale unei planete inamice. De fiecare dată, similarizarea se întrerupea exact înainte ca navele să-și atingă obiectivele. Atunci, ieșind din întunericul opac, se năpusteau asu-pra planetei condamnate. Mai multe nave decât ar fi putut să neutralizeze întregul sistem. Distanțele, pe care în zborul normal era nevoie de luni, chiar ani, erau parcurse aproape instantaneu. Și de fiecare dată, flota asediatoare oferea victimei aceeași alternative: să se predea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
de ceafă, dar numai pentru a arăta spre coridor, întocmai ca o sabie. Nu știu ce-am făcut, dar, dacă v-am jignit cu ceva, stăpâne, pe dumneavoastră și pe ceilalți, nu sunt sigur încotro să mă îndrept. Vă rog, condamnați orice am greșit. Nu mă supăr dacă mă certați acum pe loc. Chiar în timp ce se scuza umil, rămase prosternat, se răsuci în loc și, cumva, se târî până pe veranda largă. Nobunaga îl urmă. Întrebându-se ce s-o fi întâmplat, oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Era făgăduiala secretă aproape a tuturor. Femeile erau toate într-un gând. Simțea că, dacă mireasma rujului și frumusețea părului lor negru nu izvorau din inimă, pentru a învălui acea zi, aceste semne ar fi fost demne de dispreț și condamnate ca prefăcătorii pentru a-și ascunde urâțenia. Satul era un refugiu excelent. La o oarecare distanță fuseseră postate santinele, astfel încât nu se temeau de un atac prin surprindere. Fiind toiul verii, așternuturile și proviziile aveau să dureze. Cel mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
li se adaugă și colegii de suferință Michi Bobancu și Gelu Popa, copiii sunt desemnați să cânte, la o serbare școlară, melodia însoțindu-l pe Moș Crăciun prin pădurea de brazi de pe scenă) cu lipsa de reacție a oamenilor inevitabil condamnați să-și ispășească existențele "sub vremi". Chiar dacă întreaga ceată îngerească, purtătoare de peruci de vată cu bucle înfundate pe cap și de rochii cu aripi de hârtie creponată nu realizează ceea ce Doamna are să spună, cu glas șoptit, și anume faptul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
să te liniștești la gândul că, de fapt, acel murmur mozolit al „izvorului“ lipsit de speranță este, de fapt, un tentacul reptilian străin, care pândește în tapițeria moale. Mâna lui Carol o porni în jos, prin pădurea ce o acoperea, condamnată fiind la o rută de zbor acceptabilă din punct de vedere social. Degetele mici își luaseră avânt pentru a se afunda în materia fertilă. Însă în locul acela, pipăind fiecare centimetru și măsurând cu mâna fiecare protuberanță, Carol descoperise ceva nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mult mai intensă decât și-ar fi imaginat conștiinciosul și preocupatul Alan Margoulies. Bărbatul uriaș și blond îngenunchease pe covor, gemând. O bolboroseală tânguitoare curgea nestăvilit din colțurile gurii sale nu lipsite de senzualitate. Își întinse apoi spre oglindă piciorul condamnat, de parcă ar fi făcut o fandare. Alan era suficient de detașat de situație ca să poată observa cât de frumos se desenau mușchii lui Bull când piciorul încordat dezvăluia cu totul elementul invaziv ce ținea de anatomia feminină. Zona din jurul vaginului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pentru a-i urmări; lui nu-i plăcea să lupte decât cu adversari viteji. Odată cu el, ceilalți paladini au făcut mare prăpăd printre mauri. Carol Magnul însuși, Oliver, Guido și Ogier danezul împărțeau moartea în dreapta și -n stânga. Păgânii păreau condamnați a pieri până la unul în ziua aceea groaznică pentru ei; dar înțeleptul lor rege Marcilius a izbutit în cele din urmă să pună puțină rânduială în fuga lor. El a strâns trupele rămase formând un batalion și s-a retras
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
pentru perfecționarea reeducării. Între cozile de topor folosite de inspectorii generali din Ministerul de Interne, colonelul Sepeanu Octav, Iosif Nemeș, ministrul securității Jianu, Zeller, generalii Pintilie recte Pantiușa, Nikolschi, și bineînțeles directorii și ofițerii din penitenciarele respective, au fost aparent condamnați, căci țapii ispășitori și condamnații la moarte au fost legionarii, iar nelegionarii chiar cei remarcați ca șefi ai torturilor n-au fost condamnați; mai mult decât atât cei mai mulți n-au fost implicați nici în procesul Țurcanu și Gheorghiță
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]