12,077 matches
-
care Lee replică: — Pentru a doua victorie a lui Blanchard. — Pentru meci egal, fără sânge, zise Kay. Am băut până am terminat sticla, iar Kay aduse alta din bucătărie. Îi scoase dopul și-l lovi pe Lee în piept. Când cupele se umplură, m-a cuprins entuziasmul și mi-a scăpat: — Pentru noi. Lee și Kay se uitară la mine cumva cu încetinitorul și am văzut că toți trei aveam mâinile libere pe masă, la câțiva centimetri una de alta. Kay
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Sunt așa de fericită că a venit. O să scot totul din mine pentru ca tu să pleci de aici mulțumită și mai puternică. Binecuvântați fie ochii tăi. Binecuvântați fie copiii tăi. Binecuvântat fie pământul de sub picioarele tale. Inima îmi e o cupă plină cu apă îndulcită, care dă peste margini. Selah. PARTEA ÎNTÎI POVESTEA MAMELOR MELE CAPITOLUL UNU Povestea fiecăreia începe în ziua în care a apărut tatăl meu. Rahela a venit alergând pe câmp, zburând parcă, țipând ca un mânz despărțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și pe ceilalți fii ai lui și-i avusese aproape pe toți la sânul ei la un moment dat. Știa că Iacob o chema o dată sau de două ori pe lună să discute despre turme sau să bea împreună o cupă de bere dulce. În acele nopți știa că vor rămâne împreună, ea cu brațele încoăcite în jurul taliei lui și în dimineața următoare întreaga familie se încălzea de zâmbetul ei și cu toții aveau să mănânce ceva bun. Dar mă grăbesc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și moarte, Rahela aducea ierburi noi pentru condimentarea legumelor, flacoane cu unguente care vindecau rănile și tot felul de leacuri ciudate pentru sterilitatea ei, leacuri care toate dădeau greș. De multe ori, Rahela se întorcea cu câte o brățară, o cupă sau un ghem de lână - daruri de mulțumire pentru ajutorul ei la vreo naștere. Acea frumusețe sălbatică devenise o vindecătoare blândă, în serviciul mamelor. Plângea la fiecare naștere, la cele ușoare, fericite, ca și la cele care se terminau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
răcnit el, o vreau pe sora mea. Rahela n-a obiectat, pentru că avea astfel ocazia să-i toarne în băutură niște ierburi care să-l adoarmă: - Bea, frate, a zis ea cu glas dulce, în timp ce el dădea pe gât prima cupă, bea, încă una. Într-o oră, Kemuel dormea dus. De câte ori se trezea, Rahela se ducea în cortul lui și se prefăcea că-i răspunde la avansurile lui nerușinate, doar pentru a-i turna o cupă și încă una, astfel înct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
el dădea pe gât prima cupă, bea, încă una. Într-o oră, Kemuel dormea dus. De câte ori se trezea, Rahela se ducea în cortul lui și se prefăcea că-i răspunde la avansurile lui nerușinate, doar pentru a-i turna o cupă și încă una, astfel înct Kemuel a dormit toată ziua și cea următoare. În timp ce Kemuel sforăia, bărbații s-au întors și au adus oile și caprele alese chiar lângă corturi, așa încât ultimele ore de pregătire au fost pline de praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mine și pe Iosif să ne abandonăm jocurile și cum pe mine mă tratau ca pe o servitoare a cărei grijă trebuia să fie doar aceea de a le umple lor cupele. I-am povestit chiar și cum scuipam în cupele lor când se ivea ocazia. I-am povestit despre bunătatea lui Ruben, despre frumusețea lui Iuda și despre cum eu și Iosif supsesem de la aceeași mamă. Am fost șocată să aud că Tabea nu-și dorea copii. - Le-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Aceștia patru sunt favoriții mei și ei sunt cei mai buni dintre frați”. Au mai fost cântece și povești, iar noi am stat la lumina lămpilor. De-abia când luna a început să apună, terminaseră și femeile de spălat ultima cupă. Cu bebelușii adormiți în brațe, tinerele mame s-au dus la culcare, iar bărbații s-au ridicat și ei. Până la urmă, au rămas doar Iacob și Esau, tăcuți, cu ochii la fitilul pâlpâitor al ultimei lămpi. Eu și Tabea ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
trecut bolurile de la una la alta ca să se mai ia câte o înghițitură, nu s-au auzit laude, nici întrebări, nu s-a făcut nici un fel de conversație. Marele festin s-a terminat în câteva minute, iar Deborele au strâns cupele înainte ca cineva să aibă timp să le umple din nou. Bunica s-a ridicat în picioare și s-a dus în partea de vest a cortului, acolo unde se vedea soarele apunând, într-o văpaie portocaliu-aurie. Ajutoarele ei au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fusese tratată mai rău decât leproșii care veneau să caute leacul miraculos. Am urât-o pe Rebeca așa cum nu mai urâsem pe nimeni. Mama m-a luat de mână, m-a dus în cortul ei și mi-a dat o cupă de vin îndulcit. A început să mă mângâie pe cap și mi-a răspuns chiar înainte de a o fi întrebat. Lea, mama mea, mi-a spus: - Fata va suferi toată viața ei de acum înainte și e normal să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Inna a venit și ea să vadă de ce era așa gălăgie, iar eu eram înconjurată numai de fețe zâmbitoare. Era aproape întuneric și ritualul a început aproape fără ca eu să-mi dau seama ce se întâmplă. Inna a adus o cupă din metal șlefuit plină cu vin întărit, atât de întunecat și de dulce, că abia îi simțeam puterea. Dar capul a început să mi se învârtă curând, în timp ce mamele mele începuseră să mă picteze cu henna pe vârfurile picioarelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dădeau fiecare îmbucătură bine aleasă direct în gură, cu degetele lor. Mi-au masat gâtul și spatele până s-au făcut mlădioase ca ale unei pisici. Au cântat toate cântecele pe care le știau. Mama avea grijă să am mereu cupa de vin plină și mi-o ducea la gură atât de des încât în curând nu prea mai puteam să vorbesc, iar vocile din jurul meu se amestecau într-un murmur asurzitor de fericire. Nevasta lui Zabulon, Ahava, a dansat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cu toată fața, așa cum făceau când erau băieței și fetițe. Era într-adevăr ceva magic în muzica lor, ceva care putea transforma cea mai neagră tristețe în cea mai luminoasă veselie. Invitații au aplaudat în direcția artiștilor și au ridicat cupele în semn de mulțumire spre Nakht-re pentru acea distracție minunată. După ce aplauzele s-au terminat, cântăreața la sistră a început să cânte, acompaniată doar de instrumentul ei și de o singură tobă. Era un cântec lung, cu multe refrene. Povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
primele iubiri. Chiar și cei mai tineri suspinau, simțind împunsăturile pierderilor ce urmau să vină. S-a lăsat o lungă tăcere după ce cântecul s-a sfârșit. Harpista a ales o melodie liniștită, dar conversațiile nu s-au mai reluat. Nici o cupă nu s-a mai închinat. Re-nefer s-a ridicat și a părăsit încăperea fără nici o ceremonie și apoi, unul câte unul, restul invitaților au plecat și ei. Petrecerea s-a terminat pe tăcute, iar camera s-a golit în sunetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
lor. Meryt a cântat despre pâine. Și apoi toți bărbații, împreună cu nevestele și cu copiii lor, și-au unit vocile în cântece de dragoste, care păreau să nu mai aibe număr. Eram intimidată de atâta atenție câtă ni se dădea, cupele se ridicau, erau zâmbete largi și sărutări. Chiar dacă eu și Benia eram totuși prea bătrâni pentru astfel de prostioare, eram încântați ca niște copii și ne mâncam din ochi. Când Meryt s-a aplecat și mi-a spus să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
era prea mare pentru asemenea familiarități. Dacă și când aș fi devenit bunică, mi-aș fi cunoscut nepoții doar prin intermediul mesajelor scrise pe plăcuțe de cretă care se aruncă după ce sunt citite. - Ma, a zis el, după ce a băut din cupă. Sunt aici nu doar de plăcere. Stăpânul meu m-a trimis să-i aduc cea mai bună moașă din Egipt ca s-o ajute la naștere pe soția lui. Nu, nu, ăsta e adevărul, a zis el înspre mine, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
tată disperat în căutarea unei moașe. - E Iosif, am șoptit. Am aprins o lampă și Benia i-a oferit fratelui meu cel mai bun scaun. Dar Iosif a insistat să vină cu mine în bucătărie, unde i-am turnat o cupă de bere care a rămas neatinsă. Tăcerea era grea și apăsătoare. Benia stătea cu mâinile strânse, speriat că aveam să fiu luată de lângă el; avea gura încleștată, pentru că nu știa exact cum trebuie să vorbească cu acel nobil prăvălit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
spune nu. La fel cum nu i se putea spune nu lui Iosif, fiul Rahelei, nepotul Rebecăi. Am plecat cu el dimineața. La fluviu, am găsit o corabie de un lux orbitor, plină cu scaune și paturi, cu farfurii și cupe pictate, vin îndulcit și bere. Erau flori și fructe peste tot. Benia era uimit de atâta bogăție și nici unul din noi nu se putea uita în ochii scalvilor goi care ne serveau cu aceeași supunere ca pe Zafenat și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
îi șopti Auta arătîndu-i pe cei doi străini. Vin și eu! Fata alergă spre Hor, care o luă de mână. Dar străinii nu puteau alerga. Se îndreptară cum putură mai repede spre luntre. Auta era înconjurat de soldați. Ridică o cupă mare de piatră pentru flori și o aruncă în capul celui mai apropiat soldat. Soldatul căzu cu coiful spart și cu tâmpla însîngerată. O suliță se îndreptă spre Auta, însă în aceeași clipă o mână se așeză pe ea și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Puarem! Ceilalți se priviră mirați, fără să întrebe nimic. După puțin timp, Puarem se urcă pe puntea navei Marelui Preot și se plecă îndoit din șale în fața slăvitului stăpân. Bătrânul porunci unui slujitor să-i aducă un jilț și o cupă pentru vin. Căpetenia rămase cu privirea uluită de această cinste care nu i se făcuse niciodată. Și cu atât mai uluit fu Puarem când auzi că bătrânul îi spune: - Puarem, tu ești viteaz și ești înțelept. Te-am chemat să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
doar un vis, iar pe cei ce-și pierduseră orice urmă de umanitate nu-i mai trezea nimic. (Sau să fie asta umanitatea -o haită de bețivi, din nefericire treji și agresivi prin orice acțiune-monștri, agresivitate fizică). Își imagină o cupă de șampanie, sau măcar un pahar de vin și niște semințe de floarea-soarelui. Își imagină persoane violente, nu agresive. Într-un colț al aleii murdare zăceau nouă mâțe spânzurate, cu ochii scoși. Golanii.( Asemenea gunoaie, nici măcar scârbe umane, cum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
vrei tu. Tu ești stăpânul tău. Tu-ți controlezi simțurile, nu invers. Aș vrea să fiu o idee, să iau în mine și împrejurul meu tot ce iubesc. Să mă înalț mai sus de toate. Sau poate să fiu o cupă, una frumoasă cum nu s-a mai văzut, în care să nu poată fi turnat nimic, niciodată. Din care nimeni să nu poată bea. Dar în care să fi fost, înainte de a fi creată, sânge din cel mai pur. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
care nu trăiește nimic. Acel munte urcă până dincolo de nori. Coroana cerului îi e largă, el vrea raze de soare să-l mângâie pe crestele-i golașe. Acolo va crește tandrețe. Multă tandrețe și bunătate. Razele își vor găsi culcuș. Cupele stau nemișcate. Orice s-ar întâmpla ele sunt de neclintit. În ele cad picături cristaline de ploaie. Când cerul plânge, de fericire sau durere, picăturile se adună în cupe. Până revarsă peste munte, valuri-valuri. Cu spumă îmbrăcându-l. Și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
crește tandrețe. Multă tandrețe și bunătate. Razele își vor găsi culcuș. Cupele stau nemișcate. Orice s-ar întâmpla ele sunt de neclintit. În ele cad picături cristaline de ploaie. Când cerul plânge, de fericire sau durere, picăturile se adună în cupe. Până revarsă peste munte, valuri-valuri. Cu spumă îmbrăcându-l. Și când răsare Soarele în timpul ploii, și când arde necruțător pământul și înfierbântă cupele, din picături se face șampanie. Și eu gust din acea șampanie. Și în pântecele meu se naște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și restaurantul "Capșa". Cu zidăriile potrivite la fix pe tăpșanul unde, odinioară, șezuseră tolănite la soare fortărețele și seraiul boierilor Cocorăști. Prin geamlâcurile aparținând nălucilor acestor căsoaie, se zăriră, pentru o clipă (pentru cine se dovedi vrednic să le zărească), cupele și tărășeniile de argint ale serviciului de masă. Instrumentele subțiate ale hărmălaiei de lăutari. Paftaua frunții și umerii Pulheriei Cocorăscu, iuțită, către budă, de nevoile cafenii ale cărnii. Trupul bălegos și zburlit al stăpânului casei, Vatracan Cocorăscu, mânând porcii dintr-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]