14,288 matches
-
națiuni. A.M.P. : LĂsând deoparte entuziasmul pentru limba română, în anticiparea acestei uniri s-a desprins Transnistria. Eu am fost în Transnistria și în GĂgăuzia la primul război. Am fost în amândouă, le-am colindat pe amândouă. Ele s-au desprins tocmai ca Moldova nici măcar să nu se gân‑ dească la unirea cu România. S-au mișcat foarte repede. V.A. : Dar asta s-a întâmplat în 1992. A.M.P. : Începuse în toamna lui 1991 cu primele blocaje de drumuri. V.
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Dreptatea a informat la timp la rubrica Revista revistelor, la 31 iulie 1921 se bucura de succesul în poezie al poetului George Voevidca, publicat în Mărăști, anul I, nr. 1 dar făcea trimitere și la Revista Moldovei nr. 3-4 unde „desprindea poezia blajină și nostalgică „Ascultând pe Mignon” de poetul bârlădean George Tutoveanu și sonetul intitulat „Flageolet” al aceluiași - George Voevidca. * Dreptatea cam ducea lipsa semnăturilor ori le evita. Apăreau totuși și nume la articolele publicate: D.R. Ioanițescu, Ilie Tabrea, Laur
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
noastre de astăzi, fii bine venit, tinere ardelean!” 113 „Poezia lui Blaga aduce un puternic suflu de noutate. În poezia sa vădește o viață interioară foarte zbuciumată, însuflețită de bucurii și tristeți, de entuziasm și resemnare, de efuziuni și îndoieli. Desprinzându-se de legăturile pământești, poetul evadează în universul infinit, unde plutește între vis și realitate, între posibil și miracol, apropiindu-se de domeniul misterului.” (Literatura contemporană) Lucian Blaga (18951961) Sextil Pușcariu, ca și Nicolae Iorga, nu s-au înșelat când
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
e un pretext ca, de pildă, căsătoria din conveniență”. Și mai departe: „... ținând în dreaptă cumpănă condeiul cu paloșul legionar, am tăiat un drum larg prin granitul indiferenței generale.” Iconar s-a voit a fi purtătorul unei noi arte literare, desprinsă de îmbătrânirea din jur, fără a mai ține seama de un George Voevidca, de profesorii Al. Ieșan, V. Grecu, SauciucSăveanu, Procopovici, Botezat, Gușuleac, Geagea, Păunec, Balan, Bănățeanu, de Ion. I Nistor chiar, acuza pe Mircea Străinul, Traian Chelariu în articolul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Arta” Cernăuți. * referinduse, în partea generală, la istoricul societății semnat de Dragoș Vitencu, președintele societății,, iar în partea specială, date referitoare la conducerea societății, bugetul, baza materială, secții și activitatea lor, tabele cu membrii activi ai societății, definitivi și provizorii. Desprindem câteva date mai semnificative: Societatea scriitorilor bucovineni și-a continuat activitatea, ținând aproape în fiecare sâmbătă seara câte o ședință de cenaclu. Șezători externe - prima la 14 XII 1941 - la Cernăuți, Storojineț, Rădăuți, Suceava, Câmpulung, Vatra Dornei, Gura Humorului, Coțmani
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Covalciuc, din 1992, și apare sub egida Societății Culturale „Arboroasa” din Cernăuți. Cuprinde: file de istorie, restituiri, articole despre Golgota neamului românesc, scriitori nord-bucovineni contemporani, folclor bucovinean, documente bucovinene, istorie literară, oameni și locuri etc. Din file de istorie am desprins „Detrunchierea Bucovinei”, de Florea Șapcă, „Situația politică a teritoriului actualei Bucovine în secolele XIIXIV, de Ștefan Purice, „Școala românească din Bucovina: istorie și realitate.”, de Dumitru Covalciuc, „Răzeși, răzășie în nordul Bucovinei”, de Ștefan Bucevschi, „Problema Bucovinei în relațiile sovieto-germane
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
peste milenii, tot își adună apele... I-o cere istoria. Realitatea zilelor noastre ne invită să preluăm cu răspundere și să ducem mai departe zestrea noutăților timpului. Cred chiar în înțelegerea și a celor care vor avea puterea să se desprindă de colecțiile personale, fie și numere disparate de titluri scumpe inimilor lor, pe care să le ofere bibliotecilor de specialitate, unde lucrează profesioniștii... Există ideea că tinerii citesc puțin în zilele noastre. Nui adevărat! Sălile bibliotecilor sunt asaltate de cititori
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
de diversele momente ale anului sacru, de diversele momente ale ciclului sărbătorilor sezoniere; faptul că un anume mit nu se recita decât într-un timp și un spațiu sacru determinat trebuie să fi ușurat mult memoria. Dar când miturile se desprind din relațiile rituale și ajung să fie considerate o materie literară (sau aproape), ruptă de legăturile sale naturale, memoria trebuie să-și fi pierdut suportul cel mai bun, iar scrierea pesemne că s-a impus ca o necesitate Ș(originea
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Glossa și alte poeme eminesciene în variantă optimistă. Cu seninătate, afirmă: Dacă e vorba de diferențiere, încă de la început te-ai remarcat ca un exultant la viață, ca un poet al lumii și al bucuriei și dă-mi voie să desprind dintr-o Glossă a dumitale un adevărat strigăt de sănătate. (...) Încă de pe atunci erai un profet al astrului zilei, care e semnul muncii și al vremurilor de azi. Așa de puternică îți era pulsația inimii încît moartea o priveai cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Divinul critic, în cronicile sale optimiste, își afirmă mîndria și bucuria de a trăi și participa la construirea noii epoci. În idilismul lor, cronicile denotă, din nefericire, o sinceritate deplină. Trăia cu știință, sau poate fără, într-o lume paralelă, desprinsă de realitatea terifiantă a vieții de zi cu zi, aflată sub teroarea comunistă, în care toată floarea intelectualității, întreaga elită românească, era decimată, cu program, în temnițele regimului. La indicațiile redactorului-șef adjunct de la "Contemporanul", își scrie Cronicile pe baza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
alarmă că, datorită liberalismului (considerat un neoestetism), s-au manifestat și unele forme de estetism, cum ar fi: "Conceperea imaginii artistice ca un organism închis, autonom, analiza procedeelor artistice ruptă de semnificația generală a operei, părerea că valoarea artistică este desprinsă de gîndirea filosofică, de valoarea educativ-politică, iată cîteva trăsături ale acestui neoestetism. Tot de această latură se leagă și un alt aspect, pe care Eugen Jebeleanu l-a numit "critica de cameră". Limbajul ezoteric, adesea contorsionat, prețios, îngreunează lectura, ascunde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
revărsată; c) după care s-ar cuveni să urmeze partea cea mai însemnată, faza ascultării în care următor vorbirii și era oare nevoie să spunem ce ne doare și ce ne dorim, ca și cum nu s-ar ști? sîntem atenți să desprindem îndemnurile care ni se dau: inima acum e pe recepție". Jurnalul fericirii se încheie cu cîteva afirmații: "Numai creștin fiind mă vizitează în pofida oricărei rațiuni fericirea, ciudat ghelir. Numai datorită creștinismului nu umblu crispat, jignit, pe străzile diurne, nocturne ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Curățasem bine roaba de țărînă, iar acum am deșertat în ea cîteva gamele cu apă, m-am dezbrăcat pînă la brîu și m-am pus pe treabă. A trecut ceva timp pînă am început să năpîrlesc. Straturile de murdărie se desprindeau de piele ca resturile de aluat de pe masa unei bucătărese, iar jegul, acest sigiliu al statutului nostru social, cădea și se agita pe fundul roabei ca tăiețeii în oala cu supă. Îmi era puțin teamă să nu fiu pedepsit pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mai mult, iar nici acesta nu a venit de cele mai multe ori. Unde au fost zecile de actori cu care a stat la băute ? Unde au fost prietenii lui eterni de pahar, cântăreții, compozitorii, textierii și amicii care nu se mai desprindeau de la mesele sale ? Cum l-au văzut puțin tăvălit, s-au dezis de el, de parcă nu l-ar fi cunoscut niciodată. Cristi e tot mai mâhnit și mai rece. Ceva înăuntrul său se schimbă din temelii odată cu revenirea în capitală
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Ă, având nevoie deci de 10%, pe care, vai, nu le-au primit! Înainte Însă de această tactică eronată, au arătat printre altele o gravă slăbiciune, după părerea mea, prin incapacitatea lor, ca partid determinant În guvernare, de a se desprinde de „factorii negativi” lor - Petre Roman sau Băsescu! -, provocând pur și simplu alegeri anticipate! Ar fi pierdut probabil puterea directă și portofoliile unor ministere, dar ar fi rămas În parlament și, mai ales, și-ar fi păstrat „imaginea”, adică prestigiul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
definesc?! Nu, dle Marx, nu numai că nu ne putem „despărți râzând de trecut”, dar se pare că nu ne putem despărți deloc; Îl purtăm În noi și nu rareori - cum se Întâmplă cu țările estului Europei care s-au desprins, În sfârșit, dintr-un fals nou imperiu milenar! - recădem cu o fervoare rară În idealuri vechi, despre care generații de inși tineri inimoși și curajoși credeau că poartă stigmatul „trecutului” și al falselor valori. C A P I T O
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
umanul, embrionar și În continuă prefacere, luptă, le conține, o „virtualitate mântuită”! Dar, Încă o dată, mărturisim că dincolo de această simplă, de bun-simț, definiție a sensului vieții, noi, eu, autorul care semnează aceste pagini, ca și altele, nu s-a putut desprinde de „fantasma”, recunosc, cu iz pronunțat romantic, că viața, viața mea, dar și a atâtora, ar conține și un sens. Și nu unul, ci mai multe, așa cum, În cazul meu, este evident că „sensul” atâtor decenii de luptă și frământări
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
tot prin Balcani și i-au atașat pe români, timp de mai multe secole, stăpânirii lor, alături de celelalte popoare balcanice; dintre acestea, grecii au exercitat, la Începutul epocii moderne, o influență culturală foarte puternică. Hotărât lucru, România nu poate fi desprinsă de Balcani, dar cum nu este totuși un teritoriu propriu-zis balcanic, istoricii și geografii români au optat pentru Încadrarea ei În „Europa de sud-est“, formulă care cuprinde Balcanii plus România. Iată problema rezolvată, cel puțin terminologic! În fapt, lucrurile sunt
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
din Occident. Roma devine (și nu numai pentru „greco-catolicii“ ardeleni, ci pentru toți românii) un simbol mai puternic decât Bizanțul. Românii descoperă că sunt „o insulă latină Într-o mare slavă“, izolați, aici, În Răsăritul Europei și dornici să se desprindă, navigând spre vest. Invocarea Romei Însemna marcarea apăsată a identității românești și totodată voința de occidentalizare. Romani, daco-romani sau daci? Și totuși, „purismul“ latin Începe, spre mijlocul secolului al XIX-lea, să fie pus sub semnul Întrebării. Era un semn
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
occidental. Bucureștiul devine „Micul Paris“, titlu cu care, pe drept sau pe nedrept, avea să se mândrească până la instaurarea comunismului. Și apoi, sunt adoptate toate structurile occidentale. Instituțiile politice, legile, administrația, justiția, școala, armata... toate vin din Occident. Românii se desprind de propriul lor trecut. Își glorifică istoria, În spiritul romantic al vremii, dar se rup totuși de ea. Se Înființează universitățile: la Iași În 1860, la București În 1864. La 1867 este creată Societatea Academică, devenită În 1879 Academia Română. La
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
se trag din familii de țărani și de muncitori. Este o societate formată din „oameni noi“, pe care comunismul i-a făcut ceea ce sunt astăzi. Elita este recentă, În măsură covârșitoare. Chiar nemulțumiți de abuzurile comunismului, majoritatea românilor s-au desprins greu de singurul sistem la care se puteau raporta. Cea mai gravă moștenire este cumplita dereglare a structurilor și a mentalităților. O economie aproape complet etatizată sau „colectivizată“, cu randament scăzut și cu un profil neadaptat necesităților pieței. Invazia autorității
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
fusese de a se sprijini pe Isărescu, acum Isărescu rămânea singur ca exponent al „regimului Constantinescu“. De voie, de nevoie, Isărescu și-a depus În cele din urmă candidatura, ca independent, dar susținut de ceea ce mai rămăsese din Convenția Democrată. Desprinzându-se definitiv de țărăniști și de Convenție, liberalii l-au convins să candideze din partea lor pe Theodor Stolojan (prim-ministrul din 1991-1992). Se duplica astfel — În varianta Isărescu plus Stolojan — portretul-robot al „salvatorului“ fără culoare politică bine definită și specialist
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Și atunci, În loc de mariaj s-a ajuns la ceartă. O ceartă aproape de zi cu zi Între doi parteneri care nu reușesc Însă să se despartă, În lipsa altei soluții de guvernare. O grupare condusă de Stolojan a sfârșit prin a se desprinde din partidul liberal, transformându-se În partid „liberal-democrat“; obiectivul său este de a duce mai departe cu democrații proiectul de unificare a dreptei. Democrații n-au mai avut răbdare să aștepte și s-au proclamat ei Înșiși partid popular, trecând
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
este de a duce mai departe cu democrații proiectul de unificare a dreptei. Democrații n-au mai avut răbdare să aștepte și s-au proclamat ei Înșiși partid popular, trecând la dreapta spectrului politic, cu nonșalanța românească caracteristică (după ce se desprinseseră din marele partid al lui Iliescu, urmașul neoficial al partidului comunist, și trecuseră apoi printr-o fază social democrată. Stânga fiind aproape monopolizată de P.S.D., tentația multora este de a trece la dreapta, și În special pe culoarul popular, devenit
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
a contribuit la răsturnarea regimului, susținând varianta Iliescu de postcomunism. Tentativa rusească de a reinstala România În Est a avut o reușită și o nereușită. Ceea ce a reușit nesperat de bine a fost implantarea sistemului sovietic, de care românii se desprind cu greu. România este și astăzi mai departe de Occident decât era În momentul instaurării comunismului. Așadar, rușii au reușit să sovietizeze România. Dar n-au reușit deloc s-o rusifice. Chiar În anii ’50, când limba rusă se studia
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]