KorAP: Find »[drukola/base=durea & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...454 455 456 ...537 >

13,416 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635

amin și bunica nu observă jarul căzut, grăbindu-se să dea cana cu apa descântată, să facă semnul crucii peste chipul stins al Corinei, eu sar să-l iau în mână, n-am plâns deloc atunci, nu pentru că nu mă durea, ceea ce-mi stăruie în minte e starea de perplexitate, de uimire, privindu-mi degetele arse și nu înțelegeam de ce? Și pentru prima dată am fost pus atunci în fața lumii, Am tot stat și te-am tot așteptat să-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
face câte o ispravă depre care poți afla pe toate canalele media, un genial jucător de fotbal se spune, un geniu în afaceri, genial pilot de curse, genial conducător, s-a adjectivizat! Și tu suferi de această pierdere! Nu te doare atât faptul că oamenii l-au pierdut pe Dumnezeu, cât, mai ales, pentru că au pierdut geniul! Ireparabilă pierdere, Te-ai născut prea târziu sau prea devreme! Taci! Ți-ai făcut datoria, mi-ai spus adevărul, ai pus degetul pe rană

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
de zmeură și mălaiu-caprii, îmi astâmpăr setea cu apa de izvor și, după ce fac un ultim tur acestor locuri și-mi adun forțele, încep coborâșul la mănăstire, îmi simt pe obraji barba aspră, obrajii supți și în fundul orbitelor ochii mă dor, abia cobor pe pantele abrupte, atent să reconstitui drumul de întoarcere, curățit de tartrul depus pe mintea mea de lecturile înșelătoare, luminat pe dinlăuntru de adevărul uluitor de simplu pe care l-am descoperit, Cărarea tot mai bătătorită, încrucișarea de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
icoane n-au nimic sfânt, dar nu sunt nici artă, ce poate fi mai deprimant decât o expoziție de icoane?! Nimeni nu-și face cruce, nimeni nu le sărută, pentru că nu simți nevoia, atunci la ce folos?! Dar ce mă doare cel mai mult, băiete, e că n-am crescut pe nimeni pe lângă mine așa cum m-a crescut meșterul Vasile pe mine, poate e ultima biserică pe care o pictez și voi muri neîmpăcat, ce să fac cu cartea asta, ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
galben de soare, îmi cerea să-i prepar culorile, părintele Ioan n-a mai intrat în biserică, mutăm schelele, adu-mi o găleată de var și apoi mâna lui precisă pe perete, seara compresele cu apă rece pe ochi, îl dureau înfiorător ochii și nu voia să picteze cu ochelari, spunea că-l deranjează și-l împiedică să vadă, eu mă minunam, știam de la părintele Ioan că ochelarii sunt făcuți tocmai pentru, mi-ar fi plăcut să am și eu ochelari

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
Da, părinte! șoptesc eu și efortul cu care am vorbit îmi răscolește ceva deosebit de fragil în capul meu încă amețit de soarele arzător din ceafă, Te-au găsit niște creștini, vorbește părintele, ai leșinat pe drum, ești bolnav? ce te doare? Cu greu îmi ridic ochii din nou spre cel ce-mi vorbește cu atâta blândețe în glas, Nu mă doare nimic, părinte, Medicul nu-i în sat astăzi, îmi zâmbește el, vine numai mâine la noi, dacă te simți rău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
de soarele arzător din ceafă, Te-au găsit niște creștini, vorbește părintele, ai leșinat pe drum, ești bolnav? ce te doare? Cu greu îmi ridic ochii din nou spre cel ce-mi vorbește cu atâta blândețe în glas, Nu mă doare nimic, părinte, Medicul nu-i în sat astăzi, îmi zâmbește el, vine numai mâine la noi, dacă te simți rău te duc cu mașina până la el; acasă, în oraș, Nu, părinte! n-am nimic, Ești slăbit, Daniel, și cu soarele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
s-a așezat pe foaia mea albă din desenul meu cu Așternuturi în soare?! Vineri, am lucrat zilele astea la Așternuturi în soare, l-am terminat astăzi și am strania senzație că un organ îmi lipsește din corp și mă doare adânc locul acela, un plămân? o inimă? un rinichi? un testicul? încă nu-mi dau seama, mă pregătesc cu această absență pe suflet să plec la nunta Corinei, 11 mai, atâtea iluzii în jurul meu încât stau să mă întreb dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
gesturile nestăpânite, își lasă părul să cadă pe umeri, eu aș fi vrut ca gestul acesta să mai întârzie, Ți-ai mai tăiat părul! Da, din vârfuri, începe să se roadă și se rărește, nu l-am mai vopsit, mă doare usturimea din glasul ei, Cred că am să-l tai scurt, ce vrei, dragul meu, încep să îmbătrânesc, nu sunt într-o dispoziție prea bună, ai să mă ierți, și-l duce pe prince d’orsay la buzele ei, apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
prima oară în viața mea și am cerșit iubire, acum stau aici ca un tâlhar așteptând un copil străin care s-a uitat în ochii ei și i-a dus din partea mea un buchet de lalele, te încântă jocul, mă doare! Viorel iese pe poartă, coboară într-un picior strada, am mâncat tort, mă întâmpină el, o tanti bătrână mi-a dat tort, ai văzut-o pe Ana? i-am dat florile, îl îmbrățișez pe Viorel de această minunată veste pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-i voi spune părintelui Dumitru, adevărul, că o iubesc pe Diana?! acesta e oare adevărul? lasă-ți inima să vorbească, de ce sunt atât de liniștit, ce-i pot oferi eu fetei părintelui Dumitru, nimic, și nimicul din răspunsul meu mă doare ca primul gând ce mi-a venit vreodată în minte, așa niciodată n-am mai gândit, nimic și este atât de viu acest nimic din răspunsul meu încât mă jupoaie de piele, cum făcea fratele Rafael cu mielul de Paști

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
am abandonat celuilalt din crudul meu egoism, vroiam să rămân liber, liber să pictez, te-am sacrificat, Ana, și-o voi face și a doua oară, Nu trebuia să vii! Lasă-mă singur! Ce-i cu ochii tăi? Lăcrimezi! Mă dor! Și Daniel și-amintește, nu a plecat Ana vara trecută, a rămas o vreme întârziind cu prezența ei lumina în ochii lui, era vara cu sunt tot murdar de vopsele și eu curios din cauza unei margarete și nu numai, voiam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
vidul ce se căscase între mine și oameni după moartea părintelui Ioan putea fi străbătut de mâna întinsă a fratelui meu mai mare, anul următor, nu-mi pomenise nimic despre Ana și eu n-am întrebat, mi-era și mie dor de ea, avea un gest numai pentru mine rugându-mă să am grijă de Theo, eu, fratele lui mai tânăr, își trecea vârfurile degetelor abia simțit peste obrazul meu drept, numai pe dreptul, 21 mai, vremea frumoasă de afară mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
ziua în spatele meu, și el supunându-se pe moment capriciilor mele, aerul evlavios cu care se-ndepărtează mă avertizează că nu-l cunosc încă deloc pe omul acesta! 3 iulie, întrerup lucrul din cauza unei oribile dureri de cap, ochii mă dor ca și cum mii de cuie mi-ar împunge pe dinlăuntru globii oculari, nu suport lumina și Daniel trage toate perdelele în încăpere făcând întuneric, 5 iulie, abia astăzi mă mai lasă durerea de ochi, Daniel s-a dus până în sat ieri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568

VREAU! VREAU! Dar este prea fierbinte. O să te arzi. —O VREAU! O VREAU ACUM!! —Bine, atunci. Încet, să nu o verși. Molly și-a pus gura pe marginea cănii, apoi a tras-o înapoi și a început să scâncească. —Frige! Doare! Oaaaaa! — E, să mă fut! bombăni Clodagh. Mă fut! pronunță Molly, cu o claritate perfectă. —Exact, spuse Clodagh cu o precizie care o șocă pe Ashling. Să mă fut! Dylan dădu buzna în cameră, ca răspuns la urletele lui Molly

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
devenea tăcută, închisă în ea și nu își mai vopsea părul. Și plângea. Încontinuu, tăcut, își lăsa lacrimile să îi curgă pe față. —Ce ai? întreba Mike, din nou și din nou. Ce ai? — Ce ai, mama? întreba Ashling. Te doare burtica? — Am o durere în suflet, șoptea ea. Ia două aspirine pentru copii, repeta Ashling ceea ce îi spunea mama ei atunci când o durea ceva. Nenorocirile altor oameni o stârneau teribil pe Monica. A petrecut trei zile întregi plângând din cauza foametei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Ce ai? întreba Mike, din nou și din nou. Ce ai? — Ce ai, mama? întreba Ashling. Te doare burtica? — Am o durere în suflet, șoptea ea. Ia două aspirine pentru copii, repeta Ashling ceea ce îi spunea mama ei atunci când o durea ceva. Nenorocirile altor oameni o stârneau teribil pe Monica. A petrecut trei zile întregi plângând din cauza foametei din Africa. Dar când Ashling a venit acasă cu vești glorioase de la mama lui Clodagh, conform cărora alimente urmau să fie livrate acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
a comandat în exces, hotărâtă să se bucure la maxim de această tratație rară. Aperitive și sufleuri și supe și garnituri. Feluri principale și vin roșu și vin alb și apă. Cu acid sau fără? întrebă chelnerul. Începuse să îl doară mâna. Acum știa cum s-a simțit Tolstoi, când a trebuit să scrie Război și pace. Confuză, Clodagh se uită la el - oare nu era evident? —Ambele! Foarte bine. Mai este ceva ce putem comanda? întrebă Clodagh când el plecă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
fericire. —O prietenă? —O prietenă. Lulu Devine încercă din greu să își țină gura, dar eșuă lamentabil. —E Dee? Nu, mama, oftă Jack. Nu e Dee. —E, asta e. Mai știi ceva de ea? Lulu simțea pe de o parte dor pentru femeia care îi părăsise iubitul fiu, și, pe de altă parte, încerca o oarecare ură față de ea. Păi, da, recunoscu Jack. Am văzut-o într-o parcare pe strada Drury. Îți transmite toate cele bune. Ce mai face? — Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
vedea pe Jack Devine cum încerca să pară jovial și cum eșua lamentabil. Lipsa antrenamentului, se gândea ea. Nu se știe cum, a ajuns să stea exact lângă el, undeva la marginea evenimentelor. Bună, spuse ea emoționată. Ce faci? —Mă doare capul de la atâta zâmbit, spuse el morocănos. Urăsc chestiile astea. Apoi s-a afundat în tăcere. —Și eu fac foarte bine, spuse Ashling, absentă. Mulțumesc de întrebare. Jack făcu o figură uimită, apoi se întoarse după o chelneriță care trecea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
spus că o vei face dacă nu ai vorbit serios? De unde să știu eu? dădu ea ochii peste cap. Ești bărbat. Voi ați inventat regula asta. Pa! Coborând scările și pășind pe stradă, a simțit cum genunchii și coatele o dureau într-un mod plăcut, din cauza covorului. A chemat un taxi. Avea destul timp să dea o fugă până acasă și să se schimbe, înainte de a merge la muncă. Se simțea minunat. Radia! ăla care spune că aventurile de o noapte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
sună-mă acasă. Hei, un număr de telefon ar fi folositor. Ne vedem după program. Să terminăm odată cu asta. —Drăguț din partea ta... Stau la Clarence. E un pic cam pompos. Sunt la o ședință foto. Din anumite motive, asta a durut. — Deci nu ai venit să mă vezi pe mine? — Hai să spunem că s-a nimerit bine. Tremurând, Lisa a încercat să muncească, dar îi era imposibil să se concentreze: uitase ce efect avea Oliver asupra ei. —Ai primit un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
mâinii și a-i întoarce degetele către el. Voia să vadă ceva. Era dur, iar unghiul - dureros. — Nu mai porți verigheta? o acuză el, privind-o încruntat cu ochii săi căprui. I-a împins mâna și își luă privirea. Mă doare, îl acuză ea, masându-și mâna. Și pe mine mă doare. — Care e treaba cu verigheta? întrebă ea, roșie în obraji și furioasă. Tu ești cel care vorbește de divorț. —Tu ești cea care a deschis subiectul! Doar pentru că tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
ceva. Era dur, iar unghiul - dureros. — Nu mai porți verigheta? o acuză el, privind-o încruntat cu ochii săi căprui. I-a împins mâna și își luă privirea. Mă doare, îl acuză ea, masându-și mâna. Și pe mine mă doare. — Care e treaba cu verigheta? întrebă ea, roșie în obraji și furioasă. Tu ești cel care vorbește de divorț. —Tu ești cea care a deschis subiectul! Doar pentru că tu m-ai părăsit. — Doar pentru că tu nu mi-ai dat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
de timp, Lisa spuse: —Păi, pa. —Pa, replică el. Spre propria surprindere, Lisa avea ochii în lacrimi. Hai, nu plânge, spuse el, luând-o în brațe. Haide, Fata-Editor, o să îți strici machiajul. Ea a reușit să chicotească, dar gâtul o durea de parcă avea pietre blocate înăuntru. Îmi pare rău că lucrurile nu au mers între noi, recunoscu ea cu o voce înceată. Păi, dădu el din umeri, se mai întâmplă. Știai că... —...două din trei căsnicii se termină cu divorț, spuseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]