12,639 matches
-
cuvinte 1. Opere, p. 158. 2. Ibidem, p. 127. 3. „Dintr-un text comun”, Opere, p. 349. 4. „Note și variante”, loc.cit., p. 546. Aceeași datare e și la Mircea Coloșenco (Opere, Ed. Univers Enciclopedic, 2001, p. 798). Ambii editori se bazează pe o afirmație a Agathei GrigorescuBacovia, din volumul Bacovia. Viața poetului, EPL, 1962, p. 78. 5. Ilie Moscovici. Apud: Const.Titel Petrescu, Socialismul în Romînia, 1835 6 septembrie 1940, Biblioteca Socialistă, f.d., p. 316-317. O mențiune: la noi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
între ghilimele de la paginile 334, 341, 352-353. 3. C. Sallustius Crispus, Opere, Traducere de Nicolae Lascu, Ed. Științifică, 1969, p. 161. 4. Poezii, ediția cit., p. 73. 5. Opere, p. 378. 6. Romanțe, ediția cit., p. 168. O notă din partea editorilor cerea și fraza cu care își încheie I. Valerian cel de-al doilea interviu cu Bacovia: „Apoi, brusc, gramofonul porni în vîrtej o nouă placă, cupletul lui Tănase: «Pisica pe orez». Mulțimea sări electrizată”. La o lectură atentă îți dai
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
caută, n-am nici un prieten pe aproape, mi-a murit și calul [cel din amintirile din război - n. m.]. ...A prins promoroacă și clampa...” (I. D. Sîrbu, „Scrisoare către Lisbeth, Edmund, Ramon”, în Traversarea cortinei, Editura de Vest, 1994, p. 243). Editorii, Virgil Nemoianu și Marius Ghica, nu atrag în nici un fel, grafic, atenția că ultima propoziție e un citat, cum o fac pentru alte expresii împrumutate de autor. De ce? „A prins promoroacă și clampa” nu sună a vers și nici a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
aluneca dintr-o dată într-un univers sumbru”, mi-au amintit ceva despre stările similare ale lui Bacovia, de „nebuniile” sale. Una din ele mi-a fost relatată nu demult (18 martie 2008), la telefon, de d-l Niculae Gheran, marele editor și, mai încoace, romancierul cu strălucite realizări în latura de evocare a Bucureștilor, ante și postbelici, din Arta de a fi păgubaș. în plus, un om cu o vervă irezistibilă, autogeneratoare, intensă, care dacă ar înregistra și transcrie ceea ce spune
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
asigurat d-l Gheran - lui Eugen Jebeleanu. în fine, după aceasta s-a referit la exemplul ce ilustrează măsura paroxismului de care era capabil uneori poetul, redînd din memorie o pagină citită în manuscrisul cărții Bacovia, Viața poetului, scoasă de editor (Mihai Gafița). Ce se povestea acolo? Că, într-o noapte, poetul a venit acasă beat și într-o stare morală complet diferită de cea notată cîndva în „Sonet”: „Ca Edgar Poe mă reîntorc spre casă,/ Ori ca Verlaine topit de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a tant louées dans cette poésie, sont, à vrai dire, autant d’effets de la sénilité.” (p. 299) Studiul lui Doumic - ar mai trebui spus - a fost ocazionat de apariția Oeuvres complètes (5 volume) de Paul Verlaine, la Léon Vanier, cunoscutul editor al simboliștilor. Examinat „radiologic”, scrupulos și cu un pic de iritare, Bacovia ar evidenția cam aceleași stîngăcii ca și modelul său francez. Cine ar face-o s-ar alege însă cu calificativele de cîrcotaș și opac. în Dosarul Bacovia, I
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cu multă greutate aflîndu-vă adresa, vă scriu ca un necunoscut admirator, care vă roagă să petreceți Anul Nou la dînsul, în satul C... prin gara M... unde vă așteaptă o trăsură”. Cele două inițiale par să corespundă unor denumiri reale. Editorii nu le-au explicat în note. Ca să afli satul, trebuie mai întîi să știi adresa poetului, apoi în funcție de aceasta să stabilești gara. „Amăgire” a fost publicată prima dată în martie 1916, cînd Bacovia avea încă domiciliul în Bacău. După „Mersul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
care îi recită versurile, pictorul care mai adaugă un desen sau un tablou inspirat de acestea, cîntărețul care le cîntă, redactorul care organizează un număr tematic, profesorul care îl pomenește la aniversare ori la comemorare, studentul care scrie o teză, editorul, librarul, în sfîrșit, eu care, încercînd să le contabilizez eforturile, sînt înclinat să vorbesc (adaptînd o cunoscută formulă) de o „Uzină Bacovia”, - una cu ramificații naționale. Tuturor, Bacovia ne-a dat de muncit, iar posibilitățile de exploatare a numelui său
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cofă cu apă, ar preface apa în rachiu)” (epigrama figurează în Opere, Ed. Univers Enciclopedic, 2001, p. 316 - n. m.). Iată și o observație care confirmă ceea ce am remarcat scriind despre discul cu poeziile înregistrate la Radio și de care editorii textelor sale n-au ținut seama: „Pronunță moldovenește...” Aproape toți l-au bucureștenizat. Poate fi uitat Bacovia?, am fost întrebat. Fără îndoială că da, am răspuns, însă ziua aceea e foarte departe. Mai întîi ar trebui să dispară „nebunia” lumii
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
la urmă a fi eronată"17, cînd nimeni n-a dovedit-o și nici n-o poate dovedi eronată. Iacob Negruzzi, în Dicționarul Junimei, publicat recent, a scris corect: "Eminescu Mihail născut în Botoșani, în 20 dec. 1849"18, dar editorul a menționat la subsolul paginii: "Astăzi se acceptă 15 ianuarie 1850"18. Va să zică, cu riscul de a călca adevărul, în fața marelui public, în problema Eminescu există o convenție între editori, istorici și critici literari, chiar dacă nimeni dintre ei nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Mihail născut în Botoșani, în 20 dec. 1849"18, dar editorul a menționat la subsolul paginii: "Astăzi se acceptă 15 ianuarie 1850"18. Va să zică, cu riscul de a călca adevărul, în fața marelui public, în problema Eminescu există o convenție între editori, istorici și critici literari, chiar dacă nimeni dintre ei nu poate dovedi că știe, mai bine decît însuși Eminescu, la ce data s-a născut poetul și în ce loc anume. Se ține morțiș la data de 15 ianuarie, pentru că ea
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Până la sfârșitul vieții, Marguerite a purtat o corespondență prolifică, ce trebuie să figureze în orice evaluare a personalității ei10. Scrisorile au servit unor multiple scopuri; să facă schimb de informații dintr-un avanpost de civilizație urbană, să o țină în legătură cu editorii francezi, indiferent dacă susținea punctele lor de vedere sau îi critica public, să-i îndemne pe europeni să o viziteze pe vreme bună sau să-i găsească vocile ei adevărate și să construiască o înregistrare autobiografică fără să piardă din
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
imaginii ei11. Scrisorile ei sunt cizelate; fiecare este un document coerent de sine stătător, în același stil direct și sobru ca al cărților ei. Ele formează o parte importantă din istoria literară franco-americană a secolului XX. Relațiile lui Yourcenar cu editorii de la Paris (Gallimard, Grasset, Plon) și din America (Farrar Straus) erau marcate de numeroase dificultăți și procese, încât ar trebui să figureze în orice istorie editorială din ultimul secol. Îi plăceau la nebunie bătăliile și procesele, și îi antrena în
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Gallimard, Grasset, Plon) și din America (Farrar Straus) erau marcate de numeroase dificultăți și procese, încât ar trebui să figureze în orice istorie editorială din ultimul secol. Îi plăceau la nebunie bătăliile și procesele, și îi antrena în competiție pe editori pentru a obține drepturi de autor mai mari, angajându-și avocați de la Paris exclusiv pentru a o reprezenta în interminabilele ei diferende. Se războia cu șefii editurilor: Claude Gallimard, Bernard Grasset, Georges Poupet de la Plon, Roger Straus, nu doar cu
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
are implicații majore asupra conviețuirii cu Grace. Când, de exemplu, a dispus pentru prima dată de suficiente mijloace financiare din drepturile de autor pentru a o părăsi pe Grace, așa cum își imagina de multă vreme? Războaiele purtate de Yourcenar cu editorii relevă tenacitatea ei. Chiar dacă recunoștea că nu are întotdeauna dreptate nu voia să fie intimidată; orgolioasă, își croia drum înainte, provocându-i în epistole detaliate pe tot parcursul drumului, până în instanță. Recompensa financiară juca desigur un rol, dar banii nu
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
are întotdeauna dreptate nu voia să fie intimidată; orgolioasă, își croia drum înainte, provocându-i în epistole detaliate pe tot parcursul drumului, până în instanță. Recompensa financiară juca desigur un rol, dar banii nu erau motivul determinant; trebuia să creadă că editorul îi recunoște celebritatea, îi apreciază talentul, o tratează ca pe un autor cu autoritate, ceea ce ea însăși voia să devină. Era trufașă și impozantă deși nu toți o vedeau astfel. Unii dintre insularii din Maine, de exemplu, își închipuiau că
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Maine, de exemplu, își închipuiau că era o minune a științei care descinsese în comunitatea lor înapoiată, pe cînd alții o vedea doar ca pe o străină care vorbea prost englezește. Nu-i tolera pe proști, mai ales în rândurile editorilor ei: reazemul vieții ei și chintesența reputației internaționale pe care și-o construia. Aerul ei echilibrat, aproape maiestuos, părea să arate că se bucură de mare încredere în sine. Cu toate acestea, comportamentul arogant îi servea ca platoșă: ca un
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
stăpâni sintaxa foarte încărcată a poeților antici. S-a transformat într-o scriere dificilă, împărțită în trei secțiuni (tinerețe, opere, maturitate și bătrânețe), o prezentare cronologică convențională a vieții lui. Pindar nu a fost publicată până în 1932, după ce prietenul și editorul ei André Fraigneau a descoperit-o. De asemenea a compus nuvele și a publicat prima ei lucrare bazată pe lectura scriitorilor orientali. A redactat un "Diagnostic al Europei" susținând că standardele de cultură ale acesteia se deteriorau atât de puternic
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
multe de spus despre dimensiunea spirituală a iubirii, chiar dacă dilema lor morală nu era aceeași. Dar stilul ei era diferit; așa cum spuneau criticii, mult mai glacial. Primirea lui Alexis după publicarea în noiembrie 1929 a fost diversă. Un număr de editori parizieni îl respinseseră pe motiv că subiectul era șocant. OSCAR WILDE (1854-1900), un scriitor și critic talentat, a fost judecat în Anglia în 1895 pentru sodomie. După ce Wilde a pierdut procesul, a fost închis în închisoarea Reading, fiind condamnat la
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
un debut lesbian modern, ci lansarea unei cariere literare. Alexis, prima ei carte autentică, a fost publicat și a avut parte de multe cronici pentru un novice. Biografia lui Pindar a fost revizuită și a trecut pe la o serie de editori. Scria cronici periodice și comentarii în presă; chiar un mic articol despre însuși Oscar Wilde 32. Dar nu-și va găsi locul în noua manieră de scris, care se dezvolta atunci și care se numea "modernă". Mai important, ea deja
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
mai târziu pentru a-l descrie pe Zenon din Piatra filozofală se aplicau și ei în timpul acestei perioade: Cine ar fi atât de prost încât să moară fără să fi făcut cel puțin turul închisorii? André Fraigneau (1907-1992), scriitor și editor, s-a împrietenit cu Yourcenar după ce a descoperit biografia dedicată lui Pindar în "dosarul lucrărilor respinse" al lui Grasset unde rămăsese multe luni și a inclus-o în producția literară pentru publicare din 1932. Dar au intervenit evenimente literare și
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
călătorie solitară ci una în care va fi însoțită de doi bărbați amândoi purtând numele de André și a căror amintire stăruitoare Marguerite nu va putea niciodată s-o separe de această țară. André Fraigneau era un tânăr scriitor și editor homosexual la editura lui Bernard Grasset de la Paris. Admirase cartea Alexis a lui Yourcenar și salvase manuscrisul despre Pindar din "dosarul de respingeri" al lui Grasset, prin aceasta devenind prietenul și editorul lui Yourcenar pentru restul anilor '30. Atunci când Fraigneau
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
țară. André Fraigneau era un tânăr scriitor și editor homosexual la editura lui Bernard Grasset de la Paris. Admirase cartea Alexis a lui Yourcenar și salvase manuscrisul despre Pindar din "dosarul de respingeri" al lui Grasset, prin aceasta devenind prietenul și editorul lui Yourcenar pentru restul anilor '30. Atunci când Fraigneau a invitat-o pe Marguerite să călătorească cu el în Grecia, ea a acceptat cu plăcere și curând a transformat această țară într-o casă a ei, din nou fără o adresă
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
în toată Europa în cursul primăverii lui 1937. Cu toate acestea, Marguerite continua să se gândească la Fraigneau, și era încă îndrăgostită de Lucy. Yourcenar încheiase un contract cu Gallimard ca să scrie Povestiri orientale după ce se întâlnise cu unul din editori. Acestea erau povestiri rezultate din lecturile sale din scriitori orientali, în majoritate spirituale, pe care le plănuise de ceva vreme. În ciuda iubirii ei neîmpărtășite pentru Fraigneau poate chiar din cauza asta a continuat să lucreze cu această editură. Avea contract cu
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
lume nouă a Americii de la mijlocul secolului decât în vechea lume devastată de peste ocean. Yourcenar ca Hadrian (1951-1955) Eu, care aș fi dat un an din viață să mă întâlnesc cu Hadrian (Comentariu frecvent făcut de Yourcenar în fața prietenilor și editorilor) Eros, acel zeu care este cel mai înțelept dintre toți. Memoriile lui Hadrian 45 Marguerite și Grace s-au întors în Franța pe vasul Mauritania, la 10 mai 1951. Marguerite trimisese fasciculele din Memoriile lui Hadrian editurii Plon din mai
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]