12,301 matches
-
Sfanțului Bartolomeu, sfânt-patron de Benevento, căruia Otto tocmai îi construise și dedicase o nouă biserică pe Isola Tiberina—San Bartolomeo all'Isola—. În conformitate cu "Annales Beneventani", "Otto rex cum magno exercitu obsedit Benevento" ("Regele cu mare armata a asediat Benevento.") Totuși, expediția asupra Benevento nu a avut vreun rezultat, decat eventual preluarea câtorva moaște de sfinți. Tot în anul 1000, cetățenii din Capua l-au înlăturat de la domnie pe principele Ademar, om de încredere al împăratului, și l-au invitat pe Landulf
Pandulf al II-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324902_a_326231]
-
Taimîr (1741) și a atins pentru prima dată cel mai nordic punct al Asiei, F. Bellingshausen și M. P. Lazarev cu navele "Mirny" și "Vostok" care ajung la Cercul Polar de Sud și dovedesc existența celui de al șaselea continent, Antarctica. Expedițiile de la sfârșitul secolului al XIX-lea au pus un accent deosebit pe cunoașterea reliefului submarin, efectuându-se măsurători în special de adâncime. Navele americane "Arctic" și "Cyclope" (1856-1857) au efectuat numeroase sondaje în Oceanul Atlantic pentru instalarea unui cablu transatlantic. Fregata
Navă de cercetări marine () [Corola-website/Science/324941_a_326270]
-
peste 96000 mile, cu care ocazie se descoperă cel mai lung lanț muntos submarin din lume, dorsala Atlantică de 16 000 km lungime și a dedus existența în jurul Polului Sud a unui continent pe care l-a numit Antarctica. Rezultatele expediției sunt consemnate în 50 de volume. Între 1874-1876 nava "Tuscarera" cercetează Oceanul Pacific pentru instalarea cablului transpacific, de asemenea acest ocean este cercetat și de către nava "Albatros". Navele germane "Gazelle" (1874-1876), "Valdivia", "Meteor" și nava rusă "Vitiaz" (1898-1899) cercetează oceanele Pacific
Navă de cercetări marine () [Corola-website/Science/324941_a_326270]
-
în regiunile arctice. Navele italiene "Washington" (1881-1885) și "Vittorio Pisani" (1882-1885) au explorat Marea Mediterană și Oceanul Pacific. Marea Mediterană și Marea Roșie au fost cercetate și de nava austriacă "Pola" (1890-1896). Polul Sud este explorat, în continuare, de către Weddel, Ross, Scott, Amundsen, de expediția navei Belgica (1897-1899) care a iernat în ghețurile Antarcticii și la care a participat și biologul român Emil Racoviță. Expediția lui Fridtjof Nansen, pe vasul "Fram", a ajuns în anul 1895 până în apropierea Polului Nord. Nansen a făcut o serie de
Navă de cercetări marine () [Corola-website/Science/324941_a_326270]
-
fost cercetate și de nava austriacă "Pola" (1890-1896). Polul Sud este explorat, în continuare, de către Weddel, Ross, Scott, Amundsen, de expediția navei Belgica (1897-1899) care a iernat în ghețurile Antarcticii și la care a participat și biologul român Emil Racoviță. Expediția lui Fridtjof Nansen, pe vasul "Fram", a ajuns în anul 1895 până în apropierea Polului Nord. Nansen a făcut o serie de observații în legătură cu temperatura apei, cu fenomenul de dihotermie, cu deriva banchizei de gheață. Începutul secolului al XX-lea marchează începutul
Navă de cercetări marine () [Corola-website/Science/324941_a_326270]
-
începutul Oceanografiei moderne. În anul 1909, după nenumărate încercări, americanul Robert Peary a ajuns la Polul Nord și a arătat că aici este apă și nu pământ. Cercetări marine importante au fost realizate de navele "Planet", "Carnegie" (1904-1909), și "Dana" (1921-1923). Expediția științifică a navei germane "Meteor" de 1178 t (1925-1927) a avut o deosebită importanță deoarece s-a folosit pentru prima oară sonda ultrasonică electronică. Această expediție care a traversat de 14 ori Oceanul Atlantic de Sud, în decurs de 25 de
Navă de cercetări marine () [Corola-website/Science/324941_a_326270]
-
Cercetări marine importante au fost realizate de navele "Planet", "Carnegie" (1904-1909), și "Dana" (1921-1923). Expediția științifică a navei germane "Meteor" de 1178 t (1925-1927) a avut o deosebită importanță deoarece s-a folosit pentru prima oară sonda ultrasonică electronică. Această expediție care a traversat de 14 ori Oceanul Atlantic de Sud, în decurs de 25 de luni, a efectuat peste 70 000 de sondaje cu ajutorul cărora s-a întocmit și o hartă batimetrică în detaliu. Nava "Georgy-Sedow" de 1538 t a U
Navă de cercetări marine () [Corola-website/Science/324941_a_326270]
-
studii în Marea Indoneziei între anii 1929-1935. "Discovery II" de 2100 t în anul 1930 a făcut studii în Oceanele Atlantic, Pacific și Arctic. Studii în Pacific a mai efectuat și nava japoneză "Ryofu Maru". În anul 1939, în cadrul unei expediții internaționale organizată de S.U.A., Marea Britanie, Germania, Franța și Danemarca, la care au participat navele "Meteor", "Dana" și "Carimaire", a fost studiat Curentul Golfului pe tot parcursul său. În timpul celui de-al doilea război mondial, cercetările cu caracter oceanografic au stagnat
Navă de cercetări marine () [Corola-website/Science/324941_a_326270]
-
parcursul său. În timpul celui de-al doilea război mondial, cercetările cu caracter oceanografic au stagnat, în schimb au fost dezvoltate unele tehnologii pentru folosirea oceanului în scopuri militare care mai târziu au stimulat cercetarea marină. Spărgătorul de gheață "Sedov" întreprinde expediții în Oceanul Arctic în anii 1940 și 1948; s-au făcut observații asupra mișcărilor banchizei, iar prin măsurători s-a atins și cea mai mare adâncime a Oceanului Arctic, 5 220m. S-au descoperit, de asemenea, pe fundul oceanului existența dorsalelor
Navă de cercetări marine () [Corola-website/Science/324941_a_326270]
-
și 1948; s-au făcut observații asupra mișcărilor banchizei, iar prin măsurători s-a atins și cea mai mare adâncime a Oceanului Arctic, 5 220m. S-au descoperit, de asemenea, pe fundul oceanului existența dorsalelor submarine "Lomonosov" și "Mendeleev". În expediția suedeză a navei "Albatros" (1947-1948) s-a folosit pentru prima oară un aparat pentru recoltarea probelor de adâncime, tubul carotier cu care s-au recoltat probe din oceanele Atlantic, Pacific, Indian. Fregata "Galathea" (1950-1952), destinată cercetării marilor adâncimi ale Oceanului
Navă de cercetări marine () [Corola-website/Science/324941_a_326270]
-
numeroase specii de organisme marine de fund. Nava engleză "Challenger II" (1950-1952) s-a preocupat, în special, de efectuarea unor măsurători seismice pentru a determina grosimea sedimentelor. În 1955 nava "Anton Dohrn" (R.D.G.) a făcut studii în Atlanticul de Nord. Expediții oceanografice deosebit de importante au întreprins S.U.A. cu navele de cercetări "Atlantis", "Caryn" și "Horizon". Nava "Atlantis" a studiat depresiunea Puerto Rico (9 219 m) și a făcut observații asupra Curentului Golfului, iar nava "Caryn" a executat fotografii submarine la adâncimi de
Navă de cercetări marine () [Corola-website/Science/324941_a_326270]
-
serie de programe internaționale de investigare științifică a Oceanului Planetar. În anul 1965, nava americană "Anton Bruun" de 1500 t, a întreprins cercetări în Pacific de-a lungul țărmurilor Ecuadorului și Perului, colectând date noi despre Curentul Humboldt. La această expediție a luat parte și profesorul universitar român Mihai Băcescu. Nava Calypso a comandantului Jacques-Yves Cousteau, a efectuat observații în Marea Roșie, Golful Persic și Oceanul Indian, Marea Mediterană, Oceanul Atlantic. De pe această navă s-au măsurat, în 1961, gradul de radioactivitate a apei marine
Navă de cercetări marine () [Corola-website/Science/324941_a_326270]
-
măsurat, în 1961, gradul de radioactivitate a apei marine. Nava sovietică "Vitiaz" de 5700 t a studiat flora și fauna în zonele sale ale Oceanului Pacific, descoperind fosa Marianelor la adâncimea de 11 022 m. În 1962, a participat la o expediție și savantul român Eugen Pora. Între anii 1968-1983 nava americană "Glomar Challanger", prima navă specializată în forajul oceanic la mare adâncime, a efectuat mai multe campanii de cercetare și foraj a fundului marin, care au pus în evidență expansiunea fundului
Navă de cercetări marine () [Corola-website/Science/324941_a_326270]
-
și capturarea Samariei de către Sargon al II-lea. Regele asirian Sennacherib a încercat, dar a nu a reușit să cucerească Iudeea. Surse asiriene pretind că el i-a pedepsit pe iudei și apoi a plecat. (Herodot de asemenea descrie aceasta expediție militară asiriană). Imperiul Asirian a fost înfrânt de mezi și babilonieni în 612 î.Hr.. În 586 î.Hr., regele Nabucodonosor al II-lea (în ebraică - Nevuhadenetzar) al Babilonului a cucerit Iudea. Conform Bibliei Evreiești, a distrus Templul lui Solomon și a
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
markgrafatul familiei din Ivrea. În 959, Guy a oferit adăpost dogelui exilat de la Veneția, Pietro al III-lea Candiano. Guy l-a înfățișat pe doge tatălui său, iar regele și apoi doi oameni de încredere ai săi au condus o expediție împotriva ducelui Theobald al II-lea de Spoleto. Expediția s-a încheiat cu capturarea atât a Spoleto cât și a Camerino. În 962, atunci cînd Adalbert a revenit din exilul din Corsica pentru a încerca să revendice drepturile sale la
Guy de Ivrea () [Corola-website/Science/324961_a_326290]
-
adăpost dogelui exilat de la Veneția, Pietro al III-lea Candiano. Guy l-a înfățișat pe doge tatălui său, iar regele și apoi doi oameni de încredere ai săi au condus o expediție împotriva ducelui Theobald al II-lea de Spoleto. Expediția s-a încheiat cu capturarea atât a Spoleto cât și a Camerino. În 962, atunci cînd Adalbert a revenit din exilul din Corsica pentru a încerca să revendice drepturile sale la tron, Guy și Conrad i s-au alăturat, asediind
Guy de Ivrea () [Corola-website/Science/324961_a_326290]
-
a fi un membru "primitiv" al subordinului Stegosauria, și al familiei †Stegosauridae. Fosile de K. aethiopicus au fost găsite doar în Formațiunea Tendaguru, fiind datate în urmă cu aproximativ 152 milioane de ani. Sute de oase au fost descoperite în expedițiile germane din Africa de Est Germană între 1909 și 1912. Deși schelete complete nu au fost descoperite, rămășițele au oferit o imagine aproape completă a construcției fizice a animalului. Kentrosaurus a măsurat în general în jur de 4,5 metri
Kentrosaurus () [Corola-website/Science/324999_a_326328]
-
spatelui animalului. Din cauza morfologiei reconstituirile clasice au plasat un spin pe șolduri, în timp ce mai multe reconstituiri recente îl introduce pe umăr, pentru că la stegosauridele Gigantspinosaurus și Huayangosaurus, acesta se afla pe umăr. Primele fosile de Kentrosaurus au fost descoperite în Expediția Tendaguru din 1909. Fosila a fost recunoscută ca aparținând unui stegosaurid de liderul expediției, Werner Janensch la 24 iulie 1910, și este descris de paleontologul german Edwin Hennig în 1915. În timpul expediției germane, au fost găsite peste 1200 de oase
Kentrosaurus () [Corola-website/Science/324999_a_326328]
-
multe reconstituiri recente îl introduce pe umăr, pentru că la stegosauridele Gigantspinosaurus și Huayangosaurus, acesta se afla pe umăr. Primele fosile de Kentrosaurus au fost descoperite în Expediția Tendaguru din 1909. Fosila a fost recunoscută ca aparținând unui stegosaurid de liderul expediției, Werner Janensch la 24 iulie 1910, și este descris de paleontologul german Edwin Hennig în 1915. În timpul expediției germane, au fost găsite peste 1200 de oase de Kentrosaurus, aparținând la aproximativ cincizeci de indivizi, dintre care multe au fost distruse
Kentrosaurus () [Corola-website/Science/324999_a_326328]
-
Primele fosile de Kentrosaurus au fost descoperite în Expediția Tendaguru din 1909. Fosila a fost recunoscută ca aparținând unui stegosaurid de liderul expediției, Werner Janensch la 24 iulie 1910, și este descris de paleontologul german Edwin Hennig în 1915. În timpul expediției germane, au fost găsite peste 1200 de oase de Kentrosaurus, aparținând la aproximativ cincizeci de indivizi, dintre care multe au fost distruse în timpul celui de-Al doilea război mondial. Astăzi, aproape toate oasele rămase se află în Museum für Naturkunde
Kentrosaurus () [Corola-website/Science/324999_a_326328]
-
Contraamiralul Richard Evelyn Byrd, Jr., USN (n. 25 octombrie 1888 - d. 11 martie 1957) a fost un ofițer american de marină, specializat în explorări. A fost un pionier al aviației americane, explorator polar și organizator de logistică pentru expediții polare. Zborurile aviatice în care a servit drept navigator și lider de expediție, au traversat Oceanul Atlantic, un segment din Oceanul Arctic, și o parte din Antarctica. Byrd a susținut că expedițiile sale au fost primele care au ajuns la Polul Nord și
Richard Byrd () [Corola-website/Science/324384_a_325713]
-
11 martie 1957) a fost un ofițer american de marină, specializat în explorări. A fost un pionier al aviației americane, explorator polar și organizator de logistică pentru expediții polare. Zborurile aviatice în care a servit drept navigator și lider de expediție, au traversat Oceanul Atlantic, un segment din Oceanul Arctic, și o parte din Antarctica. Byrd a susținut că expedițiile sale au fost primele care au ajuns la Polul Nord și la Polul Sud pe calea aerului. Afirmația privind Polul Sud este în general
Richard Byrd () [Corola-website/Science/324384_a_325713]
-
al aviației americane, explorator polar și organizator de logistică pentru expediții polare. Zborurile aviatice în care a servit drept navigator și lider de expediție, au traversat Oceanul Atlantic, un segment din Oceanul Arctic, și o parte din Antarctica. Byrd a susținut că expedițiile sale au fost primele care au ajuns la Polul Nord și la Polul Sud pe calea aerului. Afirmația privind Polul Sud este în general susținută de un consens al celor care au analizat probele. Byrd a primit Medalia de Onoare, cea
Richard Byrd () [Corola-website/Science/324384_a_325713]
-
în discuții private, că nu au ajuns la pol. O sursă afirmă că Floyd Bennett i-a spus apoi unui coleg pilot că nu au ajuns la pol. S-a afirmat apoi și că Byrd și-ar fi mărturisit eșecul expediției la Polul Nord într-o plimbare lungă efectuată împreună cu dr. Isaiah Bowman în 1930. Dacă Byrd și Bennett nu au ajuns la Polul Nord, este extrem de probabil că primul zbor peste pol a fost cel al dirijabilului "Norge", din mai 1926, cu
Richard Byrd () [Corola-website/Science/324384_a_325713]
-
Nobile, Oscar Wisting și alții. Acest zbor a plecat din Spitsbergen (Svalbard) către Alaska și nu a făcut opriri, așa că nu este loc de îndoială că ei chiar au trecut peste Polul Nord. Amundsen și Wisting fuseseră și membri ai primei expediții care a atins Polul Sud la 14 decembrie 1911. În 1927 încă nu se realizase un zbor non stop peste Oceanul Atlantic. Byrd a anunțat că avea susținere din partea companiei „American Trans-Oceanic Company, Inc.”, înființată în 1914 de Rodman Wanamaker în
Richard Byrd () [Corola-website/Science/324384_a_325713]