12,993 matches
-
și forță psihică. O echipă este alcătuită din maximum 20 de jucători și 3 portari în competiția masculină și din 18 jucători și 2 portari la feminin. În timpul jocului, o echipă nu poate avea mai mult de 6 jucători pe gheață: un portar, 2 fundași și 3 atacanți. Pentru manevrarea pucului, jucătorii utilizează o crosa, scopul jocului fiind de a înscrie cât mai multe goluri în poarta adversarilor, încercând în același timp să primească cât mai putine goluri în propria poartă
Hochei pe gheață () [Corola-website/Science/300527_a_301856]
-
fundași și 3 atacanți. Pentru manevrarea pucului, jucătorii utilizează o crosa, scopul jocului fiind de a înscrie cât mai multe goluri în poarta adversarilor, încercând în același timp să primească cât mai putine goluri în propria poartă. Așadar, hocheiul pe gheață este o combinație de eleganță, spirit de echipă și agresivitate. Un meci de hochei conține 3 reprize de căte 20 min. fiecare, cu frecvente schimbări de jucători în timpul meciului și cu o pauză de 15 min. între reprize. În privința tacticii
Hochei pe gheață () [Corola-website/Science/300527_a_301856]
-
acid din clasa acizilor carboxilici, având formula brută CHO și formula chimică CH-COOH. Numit și acid etanoic, acidul acetic este un lichid incolor cu miros pătrunzător și iritant. Acidul acetic pur (anhidru) se numește acid acetic glacial datorită aspectului de gheață al cristalelor formate la temperatura camerei. În soluții diluate (3% - 6%) se numește oțet și se folosește în alimentație. Acidul acetic este miscibil cu apa și cu majoritatea solvenților organici. Este insolubil în sulfura de carbon. Acidul acetic are un
Acid acetic () [Corola-website/Science/300702_a_302031]
-
acetum" face referire la oțet, care este însuși acest acid. Denumirea de acid acetic glacial se referă la acidul acetic nediluat în apă (anhidru). Denumirea este similară (compozițional) cu cea din germană, "Eisessig" ("oțet-de-gheață"), provine de la aspectul de cristale de gheață pe care îl are la temperaturi mai joase decât temperatura de cristalizare (16,7; prezența a 0,1% apă micșorează punctul de topire cu 0,2 °C). O abreviere comună pentru acidul acetic este "AcOH", unde " Ac" reprezintă grupa acetil
Acid acetic () [Corola-website/Science/300702_a_302031]
-
locația în calea Curentului Atlanticului de Nord, în Insulele Feroe sunt întâlnite temperaturi blânde comparativ cu latitudinea la care se află. Temperaturile medii din timpul verii și timpul iernii sunt de 11 °C, respectiv de 3 °C. Porturile sunt lipsite de gheață tot timpul anului, iar zăpada ocazională, care cade în zonele locuite, în timpul iernii, se topește foarte repede, imediat ce se așază. Aerul este de cele mai multe ori curat și deseori bate un vânt rece (mai ales în sud-vest). Adaptabilitatea la ploaie și
Insulele Feroe () [Corola-website/Science/300721_a_302050]
-
fiind un „solvent universal”, pentru abilitatea sa de a dizolva multe substanțe. Această proprietate îi dă apei posibilitatea să fie și „solventul lumii vii”. Este singura substanță comună care există sub toate cele trei forme de agregare în natură: solidă (gheață), lichidă (apă) și gazoasă (abur). Moleculele de apă formează legături de hidrogen între ele, fiind puternic polare. Polaritatea moleculei de apă permite separarea în ioni și formarea de legături puternice cu alte substanțe polare, precum alcoolii și acizii, astfel dizolvându
Apă (moleculă) () [Corola-website/Science/300755_a_302084]
-
este +23 - +26 °C. La adâncimi mari temperatura apei este aprox. +6 - +7 °C, fiind practic constantă în toate anotimpurile. În timpul iernii o bună parte a Mării Caspice îngheață. În partea de nord marea este acoperită de un strat de gheață de o grosime până la 2 m, procesul de înghețare începe la mijlocul lunii noiembrie, iar cel de topire se sfârșește la finele lunii februarie. Limita porțiunii înghețate trece aproximativ pe linia insula Cecenia - Mangâșlac, pe peninsula Apșeronski formarea și navigația în
Marea Caspică () [Corola-website/Science/300759_a_302088]
-
grosime până la 2 m, procesul de înghețare începe la mijlocul lunii noiembrie, iar cel de topire se sfârșește la finele lunii februarie. Limita porțiunii înghețate trece aproximativ pe linia insula Cecenia - Mangâșlac, pe peninsula Apșeronski formarea și navigația în derivă a ghețurilor se semnalează odată la 10-11 ani. Salinitatea apei în Marea Caspică variază de la 0,3 ‰ în partea nordică (mai exact la delta Volgăi) până la 13,5 ‰ în zona malurilor sud-estice, în cea mai mare parte, însă, salinitatea nu depășește limitele
Marea Caspică () [Corola-website/Science/300759_a_302088]
-
m. Conform acelorași măsurători, grosimea maximă a sedimentelor este de circa 4 m. Lacul Sf. Ana este alimentat exclusiv din precipitații, gradul de mineralizare al apei fiind din acest motiv extrem de scăzut. Iarna, lacul este acoperit cu un strat de gheață de până la 1 m. Despre acest lac există și unele legende. Imagini Video
Lacul Sfânta Ana () [Corola-website/Science/300772_a_302101]
-
de țărm, valurile se manifestă prin trei procese: În afara valurilor provocate de vânt, numite și valuri de oscilație, mai au importanță și valurile de translație, solitare, provocate de cutremure, alunecări și erupții submarine sau de prăbușirea unor blocuri masive de gheață. Acestea se propagă pe distanțe mari, cu viteze de mai multe sute de km/h, au înălțimi de 25-30 m, lungimi de câteva sute de metri și provoacă dezastre la atingerea țărmului. Acțiunea valurilor depinde de adâncimea apei și de
Relief litoral () [Corola-website/Science/300769_a_302098]
-
rol important în transportarea și acumularea lui) - pedologică sau eluvială (datorită prefacerilor pe care le suferă o scoarță de alterare de tip eluvial, de pe cumpenele de ape și versanții cu înclinări mici) - fluvio-glaciară (din acumulările fluvio-glaciare de la periferia calotelor de gheață, unde au acționat intens apele provenite din topirea ghețarilor) Ținând seama de geneza diversificată, loessul se clasifică în următoarele tipuri: - eolian, existent în general de-a lungul văilor, pe terase și pe versanți - aluvial situat în cadrul văilor propriu-zise și pe
Relief petrografic () [Corola-website/Science/300770_a_302099]
-
11 martie 1882 și s-a întins pe următoarele cinci luni. În săptămânile dinaintea începerii vânătorii de foci, Nansen a putut să se concentreze pe studiile științifice. Din mostre de apă, el a demonstrat că, în contradicție cu supozițiile anterioare, gheața marină se formează la suprafața apei și nu dedesubt. Datele colectate de el au demonstrat și că Curentul Golfului curge pe sub un strat rece de apă de la suprafață. De-a lungul primăverii și începutului verii, "Viking" a navigat între Groenlanda
Fridtjof Nansen () [Corola-website/Science/300842_a_302171]
-
începutului verii, "Viking" a navigat între Groenlanda și Spitsbergen în căutare de turme de foci. Nansen a devenit un țintaș priceput, într-o zi el consemnând că echipa sa împușcase 200 de foci. În iulie, "Viking" a rămas captivă în gheață, aproape de o zonă neexplorată a coastei Groenlandei; Nansen își dorea să meargă la țărm, dar i-a fost imposibil. Atunci însă i-a venit ideea că platoul de gheață al Groenlandei ar putea fi explorat, sau chiar traversat. La 17
Fridtjof Nansen () [Corola-website/Science/300842_a_302171]
-
împușcase 200 de foci. În iulie, "Viking" a rămas captivă în gheață, aproape de o zonă neexplorată a coastei Groenlandei; Nansen își dorea să meargă la țărm, dar i-a fost imposibil. Atunci însă i-a venit ideea că platoul de gheață al Groenlandei ar putea fi explorat, sau chiar traversat. La 17 iulie, vasul s-a eliberat dintre ghețuri, și la începutul lui august se întorcea în apele norvegiene. Nansen nu și-a mai reluat studiile la universitate. În schimb, la
Fridtjof Nansen () [Corola-website/Science/300842_a_302171]
-
Groenlandei; Nansen își dorea să meargă la țărm, dar i-a fost imposibil. Atunci însă i-a venit ideea că platoul de gheață al Groenlandei ar putea fi explorat, sau chiar traversat. La 17 iulie, vasul s-a eliberat dintre ghețuri, și la începutul lui august se întorcea în apele norvegiene. Nansen nu și-a mai reluat studiile la universitate. În schimb, la recomandarea lui Collett, a acceptat un post de custode al departamentului de zoologie de la . El urma să-și
Fridtjof Nansen () [Corola-website/Science/300842_a_302171]
-
cu cele mai mari speranțe pentru un rezultat fericit”, conform căpitanului lui "Jason". Au urmat zile de lipsuri extreme pentru cei șase, împiedicați de vreme și de starea mării să ajungă la țărm, au plutit în derivă spre sud cu gheața. Mare parte din timp a fost petrecut campând pe gheață — era prea periculos să se lanseze bărcile. Până la 29 iulie, se aflau la sud de punctul în care părăsiseră vasul. În acea zi, au ajuns în cele din urmă pe
Fridtjof Nansen () [Corola-website/Science/300842_a_302171]
-
căpitanului lui "Jason". Au urmat zile de lipsuri extreme pentru cei șase, împiedicați de vreme și de starea mării să ajungă la țărm, au plutit în derivă spre sud cu gheața. Mare parte din timp a fost petrecut campând pe gheață — era prea periculos să se lanseze bărcile. Până la 29 iulie, se aflau la sud de punctul în care părăsiseră vasul. În acea zi, au ajuns în cele din urmă pe uscat, dar erau mult prea la sud pentru a începe
Fridtjof Nansen () [Corola-website/Science/300842_a_302171]
-
a începe traversarea. După o scurtă odihnă, Nansen a ordonat ca echipa să urce din nou în bărci și să vâslească spre nord. În următoarele 12 zile, grupul s-a luptat să înainteze spre nord de-a lungul coastei, printre ghețuri. În prima zi au întâlnit o tabără mare de eschimoși lângă Capul Bille, și au mai existat contacte ocazionale cu băștinașii nomazi pe parcursul călătoriei. La 11 august, când acoperiseră circa și ajunseseră la , Nansen a hotărât că, deși sunt încă
Fridtjof Nansen () [Corola-website/Science/300842_a_302171]
-
petrecut următoarele patru zile pregătindu-se pentru călătorie, și în seara de 15 august, au pornit. Se îndreptau spre nord-vest, către pe țărmurile vestice ale Groenlandei din zona Golfului Disko, la depărtare. Pe parcursul următoarelor zile, grupul a urcat cu dificultate ghețurile pe o suprafață dificilă cu numeroase ascunse. Vremea era în general nefavorabilă; într-un rând, toată înaintarea a fost oprită trei zile din cauza furtunilor violente și a ploii permanente. La 26 august, Nansen a conchis că nu mai exista nicio
Fridtjof Nansen () [Corola-website/Science/300842_a_302171]
-
el mesajul greșit. Nunta a avut loc la 6 septembrie 1889, la mai puțin de o lună după logodnă. Nansen a început pentru prima oară să ia în calcul posibilitatea de a ajunge la Polul Nord folosind doar deriva naturală a ghețurilor polare când, în 1884, a citit teoriile lui , distinsul meteorolog norvegian. Artifacte găsite pe coasta Groenlandei fuseseră identificate ca provenind de la vasul american de explorare arctică , care fusese zdrobit și scufundat în iunie 1881 în partea cealaltă a Oceanului Arctic
Fridtjof Nansen () [Corola-website/Science/300842_a_302171]
-
plan fezabil, spunea Nansen, necesita un vas mic, solid și manevrabil, capabil să transporte combustibil și provizii pentru doisprezece oameni timp de cinci ani. Vasul ar fi navigat până la poziția aproximativă a naufragiului lui "Jeannette", și apoi va intra între ghețuri. Apoi va pluti în derivă către vest cu curentul către pol și dincolo de el, ajungând în cele din urmă în marea dintre Groenlanda și Spitsbergen. Mulți navigatori ai mărilor polare au luat peste picior planurile lui Nansen. Exploratorul american pensionar
Fridtjof Nansen () [Corola-website/Science/300842_a_302171]
-
dure bârne de stejar disponibile, precum și un sistem complex de grinzi și întărituri pe toată lungimea, Archer a construit un vas de o robustețe extraordinară. Carena rotunjită a fost proiectată în așa fel încât să alunece în sus din mijlocul ghețurilor. Viteza și performanța au căzut pe un plan secundar, mai importante fiind cerința ca nava să fie un adăpost sigur și călduros pe timpul unei perioade lungi. Cu o lungime totală de și cu o lățime maximă de , deci cu un
Fridtjof Nansen () [Corola-website/Science/300842_a_302171]
-
oprit a fost Vardø, în nord-estul extrem al Norvegiei. "Fram" a plecat din Vardø la 21 iulie, urmând the deschis de Nordenskiöld în 1878-79, de-a lungul coastei nordice a Siberiei. Progresul a fost îngreunat de condițiile de ceață și gheață din mările necartografiate. Echipajul a avut de suferit și fenomenul de , în care înaintarea unui vas este împiedicată de frecarea cauzată de un strat de apă dulce aflat deasupra unuia mai dens de apă sărată. Cu toate acestea, , cel mai
Fridtjof Nansen () [Corola-website/Science/300842_a_302171]
-
latitudine nordică. Nansen a urmat linia banchizei către nord până la o poziție înregistrată ca fiind 78°49′N, 132°53′E, înainte de a ordona oprirea motoarelor și ridicarea cârmei. Din acest punct a început deriva lui "Fram". Primele săptămâni în gheață au fost frustrante, deriva fiind imprevizibilă, uneori către nord, alteori către sud; până la 19 noiembrie, latitudinea lui "Fram" era mai la sud decât cea la care intrase în ghețuri. Abia în anul următor, în ianuarie 1894, s-a stabilizat direcția
Fridtjof Nansen () [Corola-website/Science/300842_a_302171]
-
Din acest punct a început deriva lui "Fram". Primele săptămâni în gheață au fost frustrante, deriva fiind imprevizibilă, uneori către nord, alteori către sud; până la 19 noiembrie, latitudinea lui "Fram" era mai la sud decât cea la care intrase în ghețuri. Abia în anul următor, în ianuarie 1894, s-a stabilizat direcția spre nord; punctul de 80° a fost depășit în cele din urmă la 22 martie. Nansen a calculat că, în acest ritm, îi va lua navei cinci ani să
Fridtjof Nansen () [Corola-website/Science/300842_a_302171]