11,470 matches
-
morarul cel lacom În urs, un popă zgârcit În cârtiță, maștera cea rea În stâncă, fata nefericită În rândunică, salcie, ciocârlie sau floare. În plan ritual, blestemul este declanșat de câteva tipuri de actori sociali: mamele supărate de faptele copiilor, iubita părăsită, vracii sau babele care vor să alunge boala sau alte puteri malefice (D.H. Mazilu, 2001, pp. 198-232). Un exemplu elocvent al acțiunilor magice care sunt puse În mișcare de puterea unui blestem este următorul text folcloric, În care incantația
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
fără ceremonia tradițională): Hei tu, mândruliorul meu,/ tu atâta să te duci,/ pân’ vei găsi plug de cuci,/ corbii la masă ducând,/ cioarele pită făcând:/ să mănânci din cea pită,/ să fii, mândruț, de ispită/ precum ți-am fost de iubită./ Hei tu, mândruliorul meu,/ tu atâta să te duci,/ nouă ani pe nouă cai,/ noroc sohan să nu ai -/ mânca-ți-ar corbii săul/ cum mi-ai stricat norocul;/ corbii bee-ți sângele/ cum mi-ai stricat fetia/ ș...ț
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
fățarnici își impune patetic: "Trebuie să plâng și eu în fața unui apus de soare-anafura ei de viață!"84, iar Gogu, "șmecherul" din Proștii sub clar de lună, caută zadarnic o reminiscență de omenie într-o lume marionetizată: Atunci, hai, fetelor, iubitelor, nevestelor, amantelor... Hai să fim oameni! Hai, ajutați-mă! Dați-vă obolul. Dați fiecare ce aveți. Ce, nu mai aveți nimic omenesc? Hai să ne aducem aminte cum se comportă oamenii..."85. Ridicolul ignoranței, în cazul personajului caragialian, este deci
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Basilescu, Mihai Dobrescu, Dobre Mihăilescu din Cum se naște o revistă), recidivează la Mircea Horia Simionescu. În Nesfârșitele primejdii, un George Pelimon moare și este plâns de "selenara" Helga, iar omonimul său rememorează, în romanul pe care-l scrie, dispariția iubitei cu același nume. În Toxicologia găsim într-o notă autobiografică sursa acestei preocupări pentru straniile coincidențe existențiale: Dublii din cărțile mele s-au născut din observarea, mai bine de patruzeci de ani, a unchilor mei Petre și Paul care, trăind
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
care ne aflăm, ca niște pete verzi de culoare, ca Într-un tablou impresionist. E Gangele, fluviul sfânt al hindușilor... Iată și Golful Bengal pe marginile căruia s-a dezvoltat Calcutta marelui poet Rabindranath Tagore și al poetesei Maytrey Devi, iubita tandră și fermecătoare din tinerețea lui Mircea Eliade... Până să ne revenim din contemplarea acestor frumuseți naturale de excepție, am trecut În spațiul aerian al peninsulei Indochina. Miracolul asiatic continuă cu senzuala și pitoreasca Thailandă, fostul Siam, cu pretenții hegemonice
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
aflate în spatele lor. Astfel tînărul din Paa Vidderne Pe culmi al lui Ibsen privește din pustietatea munților cele ce se petrec în vale; obiectele reale ale tabloului nu-l mișcă, deși ceea ce arde este chiar casa mamei sale, iar propria iubită se îndreaptă spre biserică, fiind logodnica altuia: "Auf all das konnt'ich nun ruhig sehn, Als wie aus weitesten Weiten; Ein höherer Glanz schien das Bild zu unwehn Doch seht, das können nun nie verstehn, Die drunten im Haufen schreiten
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
tată, Că trebuie să pierzi și-un soț. CORDELIA: Pacea cu ducele burgund: Daca respect și-averi iubirea-i sînt, Eu soața nu-i voi fi. FRANȚA: Cordelia, ce săracă, ești prea bogată, Lăsată, măi de preț; în hula, măi iubita, Pe tine și virtuțile-ți vă iau, De-i legiuit s-adun ce-i aruncat. Gods, gods! 'Tis strange that from their cold'st neglect My love should kindle to inflamed respect. Thy dow'rless daughter, King, thrown to my
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
pălărie.Ar fi Ingenioasă stratagemă-a potcovi Un escadron cu pîsla; am să-ncerc, Și cînd pe gineri îi voi fi surprins, Atunci omoară,-omoară,-omoară,-omoară! (Intra Curteanul, cu slujitori) CURTEANUL: O, iată-l. Puneți mîna pe el. Șir, Iubita voastră fiica... LEAR: Nime-ajutor? Ce, prizonier? Sînt, deci Într-adevăr bufonul soartei. Va purtați Bine cu mine, dau ispașa. Vreau un doctor, S-rănit la creier. CURTEANUL: Veți avea de toate. LEAR: Nimeni cu mine? Singur singurel? Asta ar face
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Nu-i fi apropiat. EDMUND: Să nu te temi. Ea și cu soțul, ducele! (Intra, cu surle și steaguri, Albany, Goneril și soldați) GONERIL (Aparte): Mai bine să pierd lupta, decît sora Să ne despartă pe-unul de-alt. ALBANY: Iubita noastră sora, bun găsit! Se spune, șir, ca regele-a ajuns La fiica-i cu-alți pe cari severul nost regim Silit-a să se plîngă. Cînd n-am fost cinstit, N-am fost viteaz nicicînd; în acest caz, Ne
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
de prozatori interbelici (trăitori în vreme) este mai mare decât în anul precedent; chiar dacă această varietate este dată, deocamdată, de trei nume: G. Călinescu, Camil Petrescu și Cezar Petrescu. G. Călinescu, de pildă, după volumul publicat în 1949, Trei nuvele (Iubita lui Bălcescu, Catina damnatul și Noi vrem pământ) publică în acest an romanul Bietul Ioanide, precum și o reeditare a mitului mongol Șun sau Calea netulburată. Cezar Petrescu reeditează romanul Întunecare - ultima ediție a romanului, a treia, a apărut în 1943
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
că dragostea este privită doar ca un simțământ intim «prea personal». Mult mai reușit este cel de-al treilea cântec de iubire al poetului, De va fi să fim vreodată: Despărțiți în calea grea/ Steagul luptei ne-nfricată/ Să-l urmezi, iubita mea./ Să nu uiți izbânda floare/ Ce ți-am prins-o-n păr dintâi:/ Roșiei flori nepieritoare/ Credincioasă să-i rămâi./ Să păstrezi în amintire/ Tot ce tainic ne-a legat/ Tot ce adânc și cu uimire/ Am visat, și-
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
stăm prea bine. Iată însă că au spus-o cititorii și au recunoscut-o poeții înșiși (...). Pare curios, dar așa e: poeții noștri au socotit și mai socotesc și acum că-i «dificil» și «riscant» să scrii despre dragoste, despre iubită și despre fericirea proprie, făurită în cadrul noilor condiții de viață (...). Două poezii mai vechi de A.E. Baconsky, de pildă, se numesc: De dragoste și Poezie de dragoste la mutarea în locuință nouă (de altfel, singurele sale versuri de dragoste
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
permite în schimb să-și grădinărească în voie poemul: ...Alte munci mi te-au chemat departe. Și acum ce rar ne întâlnim! se căinează domol poetul, care pe de altă parte n-a făcut nici un gest pentru a-și reține iubita alături (...). Se întâmplă uneori ca poetul să aibă realmente ceva de spus, să-și fi conturat o intenție poetică valabilă, care transmisă - ar putea stârni cititorului o emoție autentică, și cu toate acestea rezultatul efortului său se dovedește a fi
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
a unor curate abstracțiuni - aceasta se întâlnește din plin în ciclul menționat. Dar să vedem mai întâi ce vrea să ne spună poetul în cântecele sale. Și întrucât el procedează metodic, să procedăm și noi la fel: - Dragostea poetului pentru iubită - în noile condiții de viață - e trainică și nu cunoaște sfârșit pentru că: Slujind obșteștii fericiri Din zori în seară cei doi se împărtășesc din însăși trăinicia vieții pe care o durează: Cum să se stingă-al nostru dor O clipă
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Din zori în seară cei doi se împărtășesc din însăși trăinicia vieții pe care o durează: Cum să se stingă-al nostru dor O clipă, una... Când steagul roșu-i arzător Întotdeauna! (Nu mă-ntreba) - Poetul e fericit știind că iubita lui pășește alături de dânsul, însuflețită de același ideal, de aceeași «patimă-dogoare»: dragostea de patrie și «dorința zborului ne-nfrânt spre socialism». Dacă n-ar fi așa, conchide poetul: Tu dragă nu mi-ai fi nicicând. (De fericit ce sunt...) - Conștient că
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
patrie și «dorința zborului ne-nfrânt spre socialism». Dacă n-ar fi așa, conchide poetul: Tu dragă nu mi-ai fi nicicând. (De fericit ce sunt...) - Conștient că viața și cauza pentru care luptă e grea și comportă sacrificii, poetul trasează iubitei sale linia de conduită: De va fi să fim vreodată Despărțiți în calea grea Steagul luptei, ne-nfricată Să-l urmezi, iubita mea. (De va fi) Poemele în speță sunt un exemplu tipic de ideologie tăiată în strofe, trecută prin ritm
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
De fericit ce sunt...) - Conștient că viața și cauza pentru care luptă e grea și comportă sacrificii, poetul trasează iubitei sale linia de conduită: De va fi să fim vreodată Despărțiți în calea grea Steagul luptei, ne-nfricată Să-l urmezi, iubita mea. (De va fi) Poemele în speță sunt un exemplu tipic de ideologie tăiată în strofe, trecută prin ritm și rimă și condimentată înainte de a fi servită, cu tot soiul de arome procurate din frecventarea clasicilor, pentru a face să
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
desprinzându-se din „gros”', au încercat în mod curajos s-o rupă cu pedalarea pașnică și rutinieră și fără perspectivă (...)». Cântecele de iubire ale lui Eugen Frunză sunt apostrofate drept inspirate «articole de ziar», «goale abstracțiuni», «colocvii ale poetului cu iubita» (...). Pe un ton de superioritate cu nimic justificat, autorul articolului împarte sentințe și dă lecții de cea mai elementară măiestrie unor poeți ca cei sus amintiți, permițându-și să se substitue până și intențiilor lor artistice. Vrând să-și camufleze
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
aștepte formularea anume a comenzii sociale. Situație și mai paradoxală încă, dacă se ține seama că - după o seamă de încercări neizbutite sau de valoare incertă - primele versuri de dragoste într-adevăr autentice care au văzut lumina tiparului începeau așa: Iubito nu mai suntem tineri, Iar de căutăm în calendar, La tine-i Joi. Ia mine-i Vineri, Ai părul nins, am părul rar. (Mihai Beniuc, Ciclul de dragoste, în Viața românească nr.8. 1953). Versurile de mai sus - dintr-un
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
despre viața și moartea lui Nikos Beloianis sunt și ele elocvente pentru patosul de care e însuflețit adeseori versul lui Rău. (...) D. Micu apreciază greșit unele poezii ale lui A. Rău atunci când vorbește cu dispreț despre «întâlnirile idilice cu o iubită ucisă de nemți» (poezia Amintire). Este un dispreț nejustificat și condamnabil. O poezie care cântă iubirea poetului pentru o ființă asasinată de nemți, și ura împotriva asasinilor nu e obligatoriu să împieteze asupra imaginii eliberării. Se pare că pe cronicar
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
la romanul Un om între oameni, merită o analiză atentă și adâncă și o reliefare a dezvoltării creatorului pe linia prozei realiste. E nevoie de un comentariu atent și judicios al importantei opere a lui Zaharia Stancu, Desculț, atât de iubită de publicul nostru și tradusă până azi în numeroase limbi străine. Dezvoltarea poeziei lui Mihai Beniuc este de asemenea una din formele concrete pe care le-a luat la noi mișcarea literară spre realismul socialist. Tot astfel, drumul lui Eugen
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
lume? Sau lung simțite despărțiri - ca-ntăia oarăSlujind obșteștii fericiri Din zori în seară? Nu mă-ntreba să-ți dau răspuns De ce-mi ești dragă (...). De fericit ce sunt... Când zorii-n pulberi sclipitoare Îmbracă-al patimei pământ, Simți tu, iubito, lunecând În piept o dulce-nfiorare? Simți tu în inima ta oare Dorința zborului ne-nfrânt Spre socialism, spre mai curând Ca spre-o grădină-mbietoare? Tu dragă nu mi-ai fi nicicând De n-ai simți, răscolitoare, Această patimă-dogoare, De n-
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
tu în inima ta oare Dorința zborului ne-nfrânt Spre socialism, spre mai curând Ca spre-o grădină-mbietoare? Tu dragă nu mi-ai fi nicicând De n-ai simți, răscolitoare, Această patimă-dogoare, De n-ai iubi acest pământ. Simți tu, iubito, când tresare Al dimineții tainic vânt, Ce nemaispus de dulce cânt E-al libertății cânt, sub soare? Și simți tu-n suflet o chemare, O sete poate, un cuvânt, Să dărui patriei oricând Și cea din urmă răsuflare? Tu dragă
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
vr-un dor înalt, vr-un gând Să nu-l iubești cu-nflăcărare. De asta, vezi, adesea cânt Așa, de fericit ce sunt. De va fi De va fi să fim vreodată Despărțiți în calea grea, Steagul luptei, ne-nfricată Să-l urmezi, iubita mea. Să nu uiți arzânda floare Ce ți-am prins-o-n păr dintâi: Roșiei flori nepieritoare Credincioasă să-i rămâi (...) Fi-vor poate ceasuri grele, Poate vânturi ne pândesc, Însă țelul vieții mele Știu că n-am să-l
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
dintâi: Roșiei flori nepieritoare Credincioasă să-i rămâi (...) Fi-vor poate ceasuri grele, Poate vânturi ne pândesc, Însă țelul vieții mele Știu că n-am să-l pângăresc. Nici lumina ce-am sorbit-o Cu poporu-mi renăscut, Nici iubirea ta, iubito, Ce spre țel m-a petrecut.. (...) De va fi să fim vr-odată Despărțiți în calea grea, Steagul luptei, ne-nfricată Să-l urmezi, iubita mea. 60. S. Damian - Glasul poetului. În: Contemporanul, nr. 28 (353), 10 iul. 61. Dan Costa - Poezii
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]