16,589 matches
-
în multe din locurile de articulare ale vechii mele "teze" se află ecoul dialogului științific pe care mi l-a propus în urmă cu mulți ani, cu generozitate. Un cuvânt special de mulțumire merge către cel mai critic cititor al manuscrisului, Sorin Alexandrescu, cu care împărtășesc fidelitatea față de text și interesul pentru imaginea de artă. De aici încolo începe drumul din oglinda imaginarului, așa cum l-am parcurs la început și cum îl pot oferi la rândul meu cititorilor acestei cărți. Speculum
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
spațiul francez în secolul XV (Martin I-II), nu în secolul XIII, precum în orașele-state italiene -, dar rolul raportului scriere-oralitate în transmiterea patrimonială a variat destul de mult, în funcție de dezvoltarea formelor de învățământ și de educație, de traduceri și de circulația manuscriselor. Indiferent de influențele sau de coincidențele pe care critica de specialitate le depistează reevaluând "martorii" istoriei, imaginarul puterii medievale românești se menține pe linia modelului bizantin până târziu, inclusiv la domnitorii fanarioți, ei înșiși urmând ...linia autocratică, în sensul modernizator
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
azi un public larg și interesat −, fie a cercetătorilor veniți dinspre diverse alte specializări și care practică asiduu studiile culturale, singura posibilitate de a deschide interdisciplinar lectura unui text, să zicem, din secolul XVI sau, și mai dificil, a vreunui manuscris nepublicat. Este această pagină scrisă acum 400 de ani irecuperabilă ca informație și mesaj? Este "timpul" ei sau, mai bine spus, "istoria ei literară" ireversibilă? Una dintre strategiile discutabile ale "vechiștilor" provine dintr-un scrupul, apărat chiar cu înverșunare, de
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
respectivi (cu rare excepții) de a încadra o scriere sau alta într-o formă sau gen (?) "european". O altă încercare majoră, în limitele teoretizării noțiunii de "auctoritate", a fost făcută − în general, tot de către filologi, cei mai buni cititori ai manuscriselor accesibile deocamdată doar lor −, pentru a scoate în avanscenă mecanismul intertextualității, tipic pentru culturile medievale. La care vârstă a lor însă, intertextualitate aplicabilă căror tipuri de scrieri și, mai ales, în ce scop? Răspunsurile indecise și chiar absența acestora au
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
la storia. Nuovi principi di metodologia storica. Milano: Bruno Mondadori, 1997. Tristan, Frédérick. Primele imagini creștine. De la simbol la icoană, secolele II-VI. București: Meridiane, 2002. Talbot Rice, David. Byzantine Art. Norwich: Penguin Books, 1968. Tugearu, Liana. Miniatura și ornamentul manuscriselor din colecția de artă medievală românească. Manuscrise bizantine și grecești medievale târzii. Vol. I. București: Muzeul Național de Artă al României, 1996. Țigliu, Iolanda. Societate și mentalitate în Țara Românească și Moldova. Secolele XV-XVI. București: Paideia, 2003. ---. Între diavol și
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Milano: Bruno Mondadori, 1997. Tristan, Frédérick. Primele imagini creștine. De la simbol la icoană, secolele II-VI. București: Meridiane, 2002. Talbot Rice, David. Byzantine Art. Norwich: Penguin Books, 1968. Tugearu, Liana. Miniatura și ornamentul manuscriselor din colecția de artă medievală românească. Manuscrise bizantine și grecești medievale târzii. Vol. I. București: Muzeul Național de Artă al României, 1996. Țigliu, Iolanda. Societate și mentalitate în Țara Românească și Moldova. Secolele XV-XVI. București: Paideia, 2003. ---. Între diavol și bunul Dumnezeu. Cler și cultură în Principatele
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
de artă. Mai mult, indiferent de natura obiectului, opera poate fi supusă dispariției, chiar și în cazul cazul muzicii, unde obiectul artistic se prezintă ca o entitate abstractă. Transformările obiectului implică și anumite grade diferite de performare. De exemplu: dacă manuscrisul unui roman s-a pierdut sau a fost distrus, el poate fi înlocuit cu o copie ulterioară a sa, iar în cazul muzicii, o simfonie poate fi interpretată de diverși artiști, în diferite locuri și în același timp. De aceea
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Urmând tehnica compoziției, orice operă literară este predispusă la a fi copiată, se instaurează raportul ontologic dintre opera orginală și opera copiată. Această dualitate ridică și problema literalității unui discurs. Această întrebare survine în urma transformărilor suferite de opera literară originală (manuscrisul) prin traducere, interpretare sau reprezentare. Interogarea discursului literar duce la o taxonomie a discursului. Funcționalitatea taxonomiei discursului poate servi ca scop lingvistic în ordinea sistematică a textului și poate forma categorii ale discursului, cu scopul de a facilita cercetarea dintre
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
culegătorului de a aduna „o comoară națională”, o prezintă Academiei Române sub titlul general Poezia populară pusă în muzică, colecția fiind premiată în 1886, după o amânare de trei ani, îngăduită pentru a fi amplificată și îmbunătățită. Volumul al treilea, în manuscris, împreună cu celelalte a fost premiat cu Medalia de Aur hors concours în 1891 la Montpellier (era membru corespondent al societății Le Félibrige Latin). Cantitativ, colecțiile lui V. conțin un număr impresionat de cântece față de colecțiile înaintașilor (peste o mie nouă sute
VULPIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290670_a_291999]
-
textul lor. Prezentând inițial lucrarea fără textele literare, V. a fost nevoit să le introducă la recomandarea Academiei. Proveniența acestora este diversă, multe fiind preluate din colecțiile lui V. Alecsandri, Simion Florea Marian, G. Dem. Teodorescu. Altele sunt reproduse din manuscrise și publicații, după cum există și texte adunate de V. însuși de la informatori selectați întâmplător, din mediile cele mai diferite. Culegătorul nu face totdeauna distincție între creația populară și cea cultă sau aceea orășenească, realizată în stilul celei populare. La cântece
VULPIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290670_a_291999]
-
D. Ciocârdia-Matila după elegia lui Ch.-H. Millevoye, La Chute des feuilles. O scurtă narațiune cu tâlc moral, Moartea omului drept în compărire cu a celui nelegiuit, apare în „Curierul românesc”. Ca secretar al Asociației Literare a României, V. colectează manuscrise ale poeților Văcărești spre a le tipări. Va edita doar opera lui Iancu Văcărescu, într-un volum pe care îl și prefațează. După dispariția lui Bălcescu publică un necrolog (1853), care constituie întâia biografie a istoricului. El este primul care
VOINESCU II. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290628_a_291957]
-
la „Prepoem”, „Revista Fundațiilor Regale” și la suplimentul acesteia, „Caiet de poezie”. De altfel, la paisprezece ani publicase sub pseudonimul Vona placheta Versuri (1936), iar în 1947 va fi distins cu Premiul acordat de Fundațiile Regale scriitorilor tineri needitați, pentru manuscrisul de poezii Vitralii, care nu va mai apărea din cauza desființării Fundațiilor. În 1948 se stabilește la Paris; până în 1985 va fi inginer în mai multe întreprinderi, îndeplinind și funcții de conducere. Mai publică sporadic versuri în „Limite”, „Caete de dor
VONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290641_a_291970]
-
și în „Argo” (Bonn), iar după 1989 alte scrieri îi apar în „România literară”, „Vatra”, „Jurnalul literar”, „Apostrof”. Romanul Ferestrele zidite (1993) e o carte cu destin ciudat: scrisă de V. pe parcursul a trei săptămâni în 1947, a circulat în manuscris la Paris, unde s-a bucurat de aprecierea lui Paul Celan, Mircea Eliade, a Monicăi Lovinescu, a lui Roger Caillois, Alain Robbe-Grillet și Brice Parain, dar nu și de atenția sau de interesul vreunui editor. Tradus în franțuzește prin 1949-1950
VONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290641_a_291970]
-
s-a bucurat de aprecierea lui Paul Celan, Mircea Eliade, a Monicăi Lovinescu, a lui Roger Caillois, Alain Robbe-Grillet și Brice Parain, dar nu și de atenția sau de interesul vreunui editor. Tradus în franțuzește prin 1949-1950 de Claude Sernet, manuscrisul a ratat orice încercare de a fi tipărit la Paris, probabil - crede Monica Lovinescu în jurnalul său - și din cauza unei echivalări lingvistice defectuoase, pentru că Sernet „lucrase în derâdere, dând un simplu mot-à-mot, ca nu cumva un ins care îndrăznise să
VONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290641_a_291970]
-
represaliilor de până atunci. Lovinescu e studiat ca scriitor într-o nouă carte, E. Lovinescu, artistul (1969), unde sunt avute în vedere literatura de imaginație, memorialistica și portretistica. O secțiune specială reconstituie ultimul mare roman al criticului, Mălurenii, rămas în manuscris. Transformat în pasiune, interesul cercetătoarei se prelungește în urmărirea destinului acestuia în epocă și postumitate într-o panoramă intitulată Confruntări în critica deceniilor IV-VII. E. Lovinescu și posteritatea lui critică (1975), care opune în mod provocator direcția și lecția ilustrului
VRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290650_a_291979]
-
familiarizarea cu mișcarea literar-dramatică românească și europeană, subtilitatea observațiilor, stilul alert sunt câteva trăsături distincte ale contribuțiilor critice ale lui W., vizibile și în selecțiile riguroase din volumele Studii literare (1922) și Autori și păreri (1929), singurele publicate în românește. Manuscrisul unui al treilea volum, pregătit în 1947, s-ar fi pierdut în momentul naționalizării tipografiei unde trebuia să apară. În Studii literare W. include analize asupra scrierilor lui George Diamandy, Gabriele D’Annunzio, Oscar Wilde, George Bernard Shaw, Henri Barbusse
WEISS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290676_a_292005]
-
Velea, Ion Brad (Descoperirea familiei), Al. Simion, Nicolae Breban (Francisca, Animale bolnave), Al. Ivasiuc (Vestibul), Tudor Ursu (Foaia de parcurs), Maria-Luiza Cristescu, Corneliu Omescu, Radu Petrescu, Mihai Pelin, Paul Goma ș.a. E de reținut și publicarea unor postume provenind din manuscrisele rămase de la Lucian Blaga, Ion Vinea (Lunatecii), Hortensia Papadat-Bengescu (Străina), Al. Robot (Music-hall), M. Blecher (Vizuina luminată), precum și a unei nuvele a lui Mircea Eliade ( Adio) și a unui fragment de jurnal aparținând lui Eugen Ionescu. Semnificative pentru distanța parcursă
VIAŢA ROMANEASCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290533_a_291862]
-
organele sale, viața fizică (obiceiuri, îmbrăcăminte, case ș.a.), viața socială (stări sociale, justiție, învățătură, meserii etc.), viața intelectuală (sufletul și facultățile sale). La aceasta se adaugă proverbe istorice și geografice, maxime și pilde extrase din cronici și scrieri religioase, din manuscrisul cu „pilde” al lui Iordache Golescu, din Povestea vorbii a lui Anton Pann, din culegerile lui I. C. Hințescu și Petre Ispirescu, din scriitorii mai noi. În cadrul unui capitol proverbele sunt clasificate după „cuvântul cel mai de căpetenie”, fiecărui proverb i
ZANNE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290704_a_292033]
-
Ciobanul din Ardeal ș.a.), comedii „sătești” (Ruga de la Chiseteu, Sărăcie lucie, Mâța cu clopot ș.a.) sau în care încondeiază moravuri de la oraș (Secretul, Mireasă pentru mireasă, Soare cu ploaie, Gărgăunii dragostei ș.a.). Cele peste treizeci de piese (unele rămase în manuscris, multe menționate doar ca reprezentate) au o intrigă simplă, transparentă, ca în comediile lui Alecsandri, țintind să transmită în mod accesibil o învățătură, o idee morală. Există un comic al întâmplărilor, un dialog cu savoare populară, adesea plin de haz
VULCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290664_a_291993]
-
fi fost cel mai curent: astfel, în lista de doleanțe din 1789 a adunării provinciale din Dauphinî, expresia „a fi comunist” desemna interesele comune ale mai multor sate. Sunt numiți „comuniști” locuitorii având drept de folosință asupra bunurilor comunale. în manuscrise catolice poloneze din 1569, termenii communista și œconomista fac referire la niște eretici, Frații moravi, partizani ai comunității asupra bunurilor, în opoziție cu comunitatea apostolică. Dar, până în secolul al XVIII-lea, cuvântul trimite, în principal, la obiceiurile tradiționale în anumite
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pentru literatură pentru acest roman, în 1958, este semnalul intensificării unei vehemente companii antioccidentale. Tentativa lui Grossman de a publica, în 1960, Viață și destin, o valoroasă frescă istorică punând în paralel regimurile sovietic și nazist, se soldează cu confiscarea manuscrisului de către KGB. Secundat de ministrul Culturii, Furțeva, și de principalul ideolog al partidului, Suslov, Hrușciov supraveghează activitatea intelighenției, datoare, după ei, să reflecteze „rolul crescând al partidului în identificarea comunismului”. în 1962, acuzându-i de „formalism” și de „abstracționism”, el
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
întâlnesc aprobarea și chiar susținerea populației, care variază de la o țară la alta. în jurul unui nucleu de persoane angajate total se organizează cercuri concentrice în care fiecare se achită de sarcinile care-i convin ocupându-se de ascunzători, de dactilografierea manuscriselor interzise, de legăturile clandestine între persoane și grupuri. S-a constituit un mediu și s-a stabilit un consens asupra naturii acțiunilor: respingerea violenței și a actelor extreme ca acela al tânărului ceh Jan Palach care și-a dat foc
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
retrogradat și este adoptată o cartă a Revoluției Culturale - „Declarația în 16 puncte”. Aceasta lansează în mod oficial o mișcare a cărei avangardă o constituie studenții: sub sloganul „dați foc cartierului general!” și mulțumită unei campanii de dezibao - ziare murale manuscrise -, aceștia sunt îndemnați să-i critice pe responsabilii de la toate nivelurile. Revoluția Culturală se intensifică Atunci începe faza explozivă care va dura până în martie 1969. încă din toamna lui 1966, mii de tineri fanatizați, gărzile roșii, îi brutalizează pe cei
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
prefața ediției a cincea că a continuat „într-un stil organic și aproape inevitabil munca edițiilor precedente”. Într-un spirit asemănător, am decis să lăsăm ediția a șasea să vorbească pentru sine. Menționăm că pronumele masculine predomină de-a lungul manuscrisului, așa cum era obiceiul când a fost publicată cartea pentru prima dată. În cea de-a șasea - deci și în a șaptea - ediție a fost adoptată decizia de a nu modifica limbajul original. Sperăm că vom fi înțeleși că ne referim
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
asupra altor oameni. Procesele prin care sunt luate deciziile legislative, juridice, executive sau administrative fac obiectul presiunilor și contra-presiunilor „grupurilor de presiune” care încearcă să-și protejeze și să-și extindă pozițiile de putere. După cum se arăta într-unul dintre Manuscrisele de la Marea Moartă: Cărui popor îi place să fie oprimat de un altul? Sau cine vrea ca proprietatea sa să fie pe nedrept jefuită? Există măcar un singur neam care nu și-a nedreptățit vecinul? Sau unde în lumea asta
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]