12,604 matches
-
ca grad de respectare a acestor norme în cadrul unei colectivități, cât și la o serie de practici, moduri de comportare specifice respectivei comunități și care sunt mai mult sau mai puțin formulate explicit ca norme morale, adesea ele fiind chiar opuse normelor și valorilor formal și general acceptate, dar sunt larg practicate (bacșișul, corupția etc.) 45. Deontologia (gr. deon, deontos "datorie", "ceea ce se cade", "ceea ce este necesar" și logos "știință") reprezintă un cod al moralei profesionale, al principiilor și normelor morale
by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
presus de orice, mi-am dorit să ofer un ghid accesibil pentru termenii, conceptele și tendințele care jalonează analiza narațiunii, ca și un stimul pentru dezvoltarea și rafinarea uneltelor naratologice. A abordare emică [emic approach]. O abordare internă și funcțională (opusă uneia ETICE, sau externe și taxonomice) a unor situații și produse (umane). Abordarea emică definește și descrie constituenții unui sistem în raport cu poziția și funcția atribuită lor în sistem de cei care îi folosesc. ¶Kenneth Pike a folosit termenul emic prin
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
și funcția atribuită lor în sistem de cei care îi folosesc. ¶Kenneth Pike a folosit termenul emic prin analogie cu termenul fonemic. ¶Dundes 1962, 1964; Pike 1967. Vezi și ABORDARE ETICĂ. abordare etică [etic approach]. O abordare exterioară și taxonomică (opusă uneia emice sau interne și funcționale) a situațiilor și produselor (umane). Abordarea etică folosește criterii care nu sînt intrinseci sistemului și nu definește sau descrie constituenții unui sistem din punctul de vedere al cuiva familiar cu acesta. ¶Kenneth Pike a
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
încetinire a TEMPOULUI. Schimbarea din SCENĂ în REZUMAT sau din rezumat în scenă constituie o anizocronie. ¶Genette 1980. Vezi și IZOCRONIE. antagonist [antagonist]. Principalul adversar al PROTAGONISTULUI. O narațiune articulată în funcție de un CONFLICT interpersonal implică două personaje principale cu scopuri opuse: protagonistul (sau EROUL) și antagonistul sau dușmanul. ¶Frye 1957 [1972]. Vezi și ANTISUBIECT, CONTRAINTRIGĂ. anticipare [anticipation]. O PROLEPSĂ, o PROIECȚIE ÎN VIITOR, o ACRONIE îndreptîndu-se către viitor în raport cu momentul "prezent" (sau cu momentul cînd se întrerupe relatarea cronologică a unei
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
genuri de aserțiuni cu care DISCURSUL promovează ISTORIA. ¶Chatman 1978. aspect [aspect]. VIZIUNEA în linia căreia se prezintă povestirea; FOCALIZARE; PUNCT DE VEDERE. ¶Todorov 1966 [1972a]. atribut [attribute]. 1. O TRĂSĂTURĂ de caracter. 2. În cuvintele lui Propp, calitatea exterioară (opusă uneia funcționale) a unui personaj de basm, specificîndu-i vîrsta, sexul, condiția, înfățișarea etc. Doi EROI pot avea atribute diferite (deși îndeplinesc aceleași funcții), la fel și doi DONATORI sau doi RĂUFĂCĂTORI. ¶Garvey 1978; Propp 1968 [1970]. auto-narație [self-narration]. O PSIHONARAȚIE
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
în 1001 nopți, o poveste pentru o noapte de dragoste ca în Sarrasine, un jurnal pentru pocăință ca în Nodul de vipere). ¶Barthes 1974 [1987]; Brooks 1984; Chambers 1984. contraintrigă [counterplot]. Un set unificat de acțiuni direcționate spre un rezultat opus rezultatului avut în vedere de acțiunile INTRIGII (principale): se poate spune că acțiunile și scopurile ANTAGONISTULUI formează o contraintrigă. ¶Souvage 1965. conținut [content]. După Hjelmslev, unul din cele două planuri ale oricărui sistem semiotic: "ce"-ul care este semnificat, în
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Aristotle 1968 [1965]; Genette 1980, 1983; Plato 1968 [1986].Vezi și DIEGETIC, MIMESIS. discurs [discourse/discours]. 1. Planul EXPRESIEI într-o NARAȚIUNE, în opoziție cu planul CONȚINUTULUI sau ISTORIA; "cum"-ul unei narațiuni în opoziție cu "ce"-ul ei; NARAREA opusă NARATULUI; NARAȚIA opusă FICȚIUNII (în accepția lui Ricardou). Discursul are o SUBSTANȚĂ (un mediu de MANIFESTARE: limbajul oral sau scris, imaginile imobile sau mobile, gesturile etc.) și o FORMĂ (el constă dintr-un set conexat de ASERȚIUNI NARATIVE care prezintă
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Genette 1980, 1983; Plato 1968 [1986].Vezi și DIEGETIC, MIMESIS. discurs [discourse/discours]. 1. Planul EXPRESIEI într-o NARAȚIUNE, în opoziție cu planul CONȚINUTULUI sau ISTORIA; "cum"-ul unei narațiuni în opoziție cu "ce"-ul ei; NARAREA opusă NARATULUI; NARAȚIA opusă FICȚIUNII (în accepția lui Ricardou). Discursul are o SUBSTANȚĂ (un mediu de MANIFESTARE: limbajul oral sau scris, imaginile imobile sau mobile, gesturile etc.) și o FORMĂ (el constă dintr-un set conexat de ASERȚIUNI NARATIVE care prezintă istoria și, mai
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
în care se semnifică ceva prin opoziție cu "ce"-ul care este semnificat. Ca și planul CONȚINUTULUI, planul expresiei are o FORMĂ și o SUBSTANȚĂ. Cînd se folosește în legătură cu narațiunea, se poate spune că expresia este echivalentă cu DISCURSUL (și opusă ISTORIEI). ¶Chatman 1978; Hjelmslev 1954, 1961 [1967]; Prince 1973. extensiune [extension]. Durata fiecărei unități constituente într-o NARAȚIUNE ITERATIVĂ; arcul de timp acoperit de un eveniment (sau o serie de evenimente) care se repetă explicit: "Studiam în fiecare zi, de la
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
șezlong: mă întreb dacă o să mă distreze!" ¶Jakobson 1960 [1964]; Prince 1982. funcție de autentificare [authentication function]. Funcția în raport cu care un MOTIV dat, sau o ASERȚIUNE NARATIVĂ dată se autentifică (i se atribuie statutul de fapt, dată fiind valoarea de "autentic" opusă aceleia de "neautentic"). În NARAȚIUNEA LA PERSOANA A TREIA, de exemplu, motivele introduse de discursul naratorului sînt considerate (convențional) ca fiind autentice; pe de altă parte, motivele introduse de discursul personajelor nu sînt considerate astfel: în funcție de declarațiile naratorului (și de
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
este celula al cărei interior se poate încă întrezări printr-o mică deschizătură pătrată în latura dinspre est, cam la înălțimea unui om, pe platformele pe care se ridică turnurile". 2. În ficțiune, un pasaj care angajează vizibil responsabilitatea AUTORULUI, opusă celei a naratorului, un pasaj care se poate interpreta ca trădînd vocea autorului empiric. ¶Banfield 1982; Blin 1954; Genette 1980. Vezi și COMENTARIU, NARATOR INTRUZIV. ipoteza dublei voci [dual-voice hypothesis]. Ipoteza potrivit căreia DISCURSUL-INDIRECT LIBER rezultă din amestecul a două
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
angajeze în aceleași acțiuni întreprinse de acel antagonist. mediere [mediation]. Procesul sau operația efectuată de un MEDIATOR și corelînd (seturi inițiale și finale de) situații în mit și narațiune; TRANSFORMAREA intratextuală care leagă două situații (sau două seturi de situații opuse). ¶Lévi-Strauss 1963 [1978]; Köngäs-Maranda, Maranda 1962. mediu înconjurător [setting]. Împrejurările spațio-temporale în care apar evenimentele unei narațiuni. Mediul înconjurător poate fi proeminent sau neglijabil din punct de vedere textual, consistent (cînd trăsăturile sale nu sînt contradictorii) sau inconsistent, vag sau
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
prospection]. O ANTICIPARE, o PROIECȚIE ÎN VIITOR, o PROLEPSĂ. ¶Todorov 1981. Vezi și ANACRONIE, ORDINE. protagonist [protagonist]. PERSONAJUL principal; personajul care constituie punctul de interes principal. O narațiune articulată în termenii unui CONFLICT interpersonal presupune două personaje principale cu scopuri opuse: protagonistul (sau EROUL) și ANTAGONISTUL. ¶N. Friedman 1975; Frye 1957 [1972]; Tomashevsky 1965 [1973]. Vezi și ANTIEROU, SUBIECT. psihonarație [psychonarration]. Un DISCURS NARATIVIZAT care reprezintă gîndurile unui personaj (în opoziție cu enunțurile), în contextul NARAȚIUNII LA PERSOANA A TREIA; ANALIZĂ
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
un narator ar nara de pe un pat de spital, bunăoară, ar însemna că-i pe moarte și trebuie să se grăbească pentru a-și completa NARAȚIA. În plus, ne putem gîndi la narațiuni în care spațiul instanței naratoare e sistematic opus spațiului NARATULUI (narez dintr-o celulă de închisoare evenimente care au avut loc în libertate); sau narațiuni în care cel dintîi e tot mai depărtat, sau tot mai apropiat și diferit de cel de-al doilea, și în care, în
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
definită ca avînd ISTORIE și DISCURS, de exemplu, structura sa este rețeaua de relații dintre istorie și discurs, istorie și narațiune, discurs și narațiune. ¶Chatman 1978; Greimas, Courtés 1982; Piaget 1970 [1973]. structură acronică [achronic structure]. O secvență de evenimente opusă unui eveniment izolat și caracterizată de ACRONIE (cf. Plimbările lui Marcel spre Méséglise și familia Guermantes, în prima parte a romanului În căutarea timpului pierdut). ¶Genette 1980. Vezi și ORDINE, SILEPSĂ. structură de adîncime. Vezi STRUCTURĂ PROFUNDĂ. structură de suprafață
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
două categorii distincte și complementare ale universurilor textuale, cuprinzînd forme ca dialogul, poezia lirică, eseul critic, memorandumul politic și procesul verbal științific și, cel puțin în engleză, semnalat de folosirea prezentului, a prezent-perfectului și a viitorului. În categoria universului comentat opusă categoriei UNIVERS NARAT DESTINATORUL și DESTINATARUL sînt legați direct de ceea ce se descrie și, firește, sînt implicați în aceasta. Distincția operată de Weinrich între univers comentat și univers narat este identică cu aceea între DISCURS și ISTORIE (Benveniste) și se
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
cele două categorii distincte și complementare de universuri textuale, cuprinzînd diverse feluri de narațiune verbală și, în limba română, semnalate de apariția unor forme ca perfectul compus, perfectul simplu, imperfectul și mai mult ca perfectul. Împreună cu categoria de univers narat, opusă categoriei de UNIVERS COMENTAT, DESTINATORUL și DESTINATARUL nu se consideră și nici nu par a fi direct legați sau/și interesați de ceea ce se descrie. Distincția lui Weinrich între univers narat și univers comentat e analoagă distincției lui Benveniste între
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
ani, copilul învață diferența dintre sexe (identitate sexuală) și restricția pe care o presupune. Recunoașterea diferenței dintre sexe se poate traduce prin «eu sunt băiat și nu voi fi niciodată fată», și invers. Acceptându-și sexul, copilul renunță la sexul opus, pe care nu îl posedă și nu îl va poseda niciodată. Percepe astfel - la un nivel simbolic - diferența dintre indivizi, limitările propriei puteri, ceea ce constituie o renunțare la atotputernicie. În această viziune, hermafroditismul este un eșec al recunoașterii diferenței dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
a da sau de a primi bani, monezile și bancnotele simbolizează imediatețea și mai ales conștientizarea actului împlinit. Psihanaliza a insistat de la început asupra valorii terapeutice a plății cu bani gheață: persoana măsoară în mod concret costul terapiei. La polul opus, cecul sau cardul reduc conștientizarea. Persoana nu își asumă sau refuză costul. O altă interpretare, contrarie celei precedente, este de a considera că moneda are un caracter mai copilăresc (banii de buzunar dați copilului): trebuie să aștepte să fie major
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
frumusețea și urâțenia nu se raportează la înfățișarea persoanei ori la estetismul unui obiect sau al unui peisaj, ci la puritatea sufletului. Astfel, un suflet de o mare frumusețe reprezintă dorința de înălțare, evoluția interioară reală a subiectului; la polul opus, o ființă urâtă exprimă tendințele inferioare cărora li se abandonează persoana în cauză. Interpretarea este cu atât mai exactă cu cât este însoțită de sentimente de frică și de teroare pe care le inspiră urâțenia unui personaj sau a mediului
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
ce visează descoperă o ascunzătoare. Este pregătit, în realitate de data aceasta, să găsească soluția, cheia unui mister, să înțeleagă cauzele unei situații problematice. Sat, oraș Mediul joacă adesea un rol preponderent în simbolistica visului. Astfel, semnificațiile date sunt diametral opuse dacă acțiunea se derulează la țară sau, dimpotrivă, într-un oraș. Proverbul englezesc «Dumnezeu a făcut satul, iar omul a făcut orașul» permite sesizarea evidentă a oricărei diferențe de sens dintre cele două spații. Natură, sat Visele ce se derulează
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
speranțelor vane și a viselor sterile. Cald, frig Căldura simbolizează iubirea, afecțiunea, starea de bine și destinderea, în timp ce răceala exprimă restricția, distanța relațională, tristețea. Astfel, în vis, un radiator în pană simbolizează pierderea iubirii ori a confortului, în timp ce, la polul opus, o temperatură prea ridicată indică excesul, preaplinul, sufocarea ce urmează unei copleșiri a sentimentelor sau emoțiilor. Totuși, interpretarea este mai complexă decât pare, deoarece căldura, prin confortul pe care îl asigură, prezintă pericolul adormirii, adică încetarea dezvoltării și a creșterii
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
eforturile unui an întreg reduse la zero. Zăpadă Spre deosebire de gheață, simbolistica zăpezii este mai degrabă pozitivă. Mai mult decât răceala, evocă puritatea, inocența și candoarea. Aceste noțiuni sunt puse în valoare în imaginea Albei-ca-Zăpada, care în basm este personajul pozitiv, opus mamei vitrege, personajul negativ. Totuși, imediat ce devine murdară, zăpada își pierde calitatea și exprimă pierderea purității originare, ce poate merge până la coruperea sufletului. Eroismul Albei-ca-Zăpada este tocmai acela de a rămâne pură, în ciuda tuturor încercărilor ce îi ies în cale
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
cu anturajul familial, amical sau profesional. Compas, echer, riglă Instrumentele geometrice simbolizează posibilitataea de organizare și ordonare a lumii. Se referă și la rigoare, la obiectivitate, la gândirea rațională și metodică. Prin mânuirea lor cu îndemânare, ele personifică lumina științei opusă obscurantismului. Fondate pe repetiție și sistematizare, ele reproduc ordinea cosmică, gândită, judicioasă și controlată. Rigla și echerul, în vis, sunt în relație cu legea, spiritul dreptății și exprimă dorința sau obligația de a rămâne pe sau de a regăsi drumul
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
traumatismul nașterii. Utilizarea metaforică referitoare la căsătorie - «a-și băga capul în laț» - se explică prin proiecția fantasmatică a alianței dintre două persoane, generată de frânghie. Corp Corpul întreține cu sufletul o relație simbolică complexă. Îi este în același timp opus, reprezentând elementul profan, chiar impur, dar și strâns legat, deoarece este învelișul de care nu se poate lipsi. Psihologia recunoaște legătura psihosomatică fundamentală ce unește spiritul (psyché) cu corpul (soma). Procesul somatizării confirmă faptul că trupul posedă un limbaj simbolic
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]