KorAP: Find »[drukola/base=plasă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...454 455 456 ...481 >

12,012 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389

partea de sus, scutul tău nu are colțuri, tocmai pentru ca plasa să nu se poată prinde de el, iar tu să nu fii imobilizat. Maestrul apucă scutul și-l împinse înainte, oblic, invitând un rețiar să-l atace. Rețiarul aruncă plasa. Proculus o lăsă să cadă pe scut și-și ascunse capul în spatele acestuia. — Vezi? Făcu o mișcare, și plasa căzu. Proculus se întoarse spre Valerius. Plasa rețiarului îi răvășise părul, iar maestrul semăna cu un cocoș sălbatic gata de luptă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
tu să nu fii imobilizat. Maestrul apucă scutul și-l împinse înainte, oblic, invitând un rețiar să-l atace. Rețiarul aruncă plasa. Proculus o lăsă să cadă pe scut și-și ascunse capul în spatele acestuia. — Vezi? Făcu o mișcare, și plasa căzu. Proculus se întoarse spre Valerius. Plasa rețiarului îi răvășise părul, iar maestrul semăna cu un cocoș sălbatic gata de luptă. — Trebuie să faci în așa fel încât plasa să alunece pe partea rotunjită a scutului. Acoperișul sub care îți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
scutul și-l împinse înainte, oblic, invitând un rețiar să-l atace. Rețiarul aruncă plasa. Proculus o lăsă să cadă pe scut și-și ascunse capul în spatele acestuia. — Vezi? Făcu o mișcare, și plasa căzu. Proculus se întoarse spre Valerius. Plasa rețiarului îi răvășise părul, iar maestrul semăna cu un cocoș sălbatic gata de luptă. — Trebuie să faci în așa fel încât plasa să alunece pe partea rotunjită a scutului. Acoperișul sub care îți ascunzi capul lasă partea din spate a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
un cocoș sălbatic gata de luptă. — Trebuie să faci în așa fel încât plasa să alunece pe partea rotunjită a scutului. Acoperișul sub care îți ascunzi capul lasă partea din spate a crestei coifului să iasă puțin în afară, împiedicând plasa să acopere capul și umerii. Trebuie să faci o legătură între creastă și scut, și când simți că plasa se sprijină pe aceste obiecte, anume concepute pentru a reduce cât mai mult frecarea, te lași în jos și fandezi în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
a scutului. Acoperișul sub care îți ascunzi capul lasă partea din spate a crestei coifului să iasă puțin în afară, împiedicând plasa să acopere capul și umerii. Trebuie să faci o legătură între creastă și scut, și când simți că plasa se sprijină pe aceste obiecte, anume concepute pentru a reduce cât mai mult frecarea, te lași în jos și fandezi în direcția opusă celei din care vine plasa. Ai înțeles? întrebă Proculus răsuflând mai repede ca de obicei. Valerius încuviință

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
să faci o legătură între creastă și scut, și când simți că plasa se sprijină pe aceste obiecte, anume concepute pentru a reduce cât mai mult frecarea, te lași în jos și fandezi în direcția opusă celei din care vine plasa. Ai înțeles? întrebă Proculus răsuflând mai repede ca de obicei. Valerius încuviință fără prea multă convingere. — Aceste două acțiuni îți vor îngădui să eviți cu ușurință plasa. Dar trebuie să fii atent, pentru că dacă nu ai o poziție de apărare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
te lași în jos și fandezi în direcția opusă celei din care vine plasa. Ai înțeles? întrebă Proculus răsuflând mai repede ca de obicei. Valerius încuviință fără prea multă convingere. — Aceste două acțiuni îți vor îngădui să eviți cu ușurință plasa. Dar trebuie să fii atent, pentru că dacă nu ai o poziție de apărare corectă și nu ții picioarele cum trebuie, vei fi prins în plasă. Proculus făcu un semn. Valerius se aruncă înainte, luptând cum nu mai făcuse niciodată până

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
încuviință fără prea multă convingere. — Aceste două acțiuni îți vor îngădui să eviți cu ușurință plasa. Dar trebuie să fii atent, pentru că dacă nu ai o poziție de apărare corectă și nu ții picioarele cum trebuie, vei fi prins în plasă. Proculus făcu un semn. Valerius se aruncă înainte, luptând cum nu mai făcuse niciodată până atunci, dându-și seama deodată că ochii, mâinile, întregul lui corp ascultau comenzile minții, care ghicea mișcările adversarului și cum trebuia să atace sau să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Salix. — Și ce vrei să faci? întrebă batjocoritor Proculus. O să sari la gâtul lui să-l sugrumi, ca pe Vitellius? Îi întoarse brusc spatele. — Eu plec, bolborosi, și se făcu nevăzut. Valerius se așeză lângă Marcus, care verifica atent ochiurile plasei sale. — Ce-i cu tine? îl întrebă acesta, fără să-l privească. N-or să te pună să lupți cu Skorpius, dacă de asta ți-e frică... Ești bun, dar publicul e pretențios... Oamenii ar fi indignați dacă ar vedea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
campion luptând cu un începător. — Eram la Augusta când l-a ucis pe Salix. Marcus îl privi. Nu l-a ucis pe Salix. Pur și simplu a învins. Eram și eu acolo, zise, continuând să-și treacă degetele prin ochiurile plasei. Am câștigat lupta dinainte... Valerius se aplecă brusc, privind chipul lui Marcus. — Deci tu erai! exclamă pierdut. Nu te-am recunoscut. Te-am văzut cum... cum îl ucideai... Cum îl chema pe adversarul tău... Rubrus? Marcus strânse din dinți. — Da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
seama că, mai devreme sau mai târziu, piciorul avea să cedeze. În arenă n-ai voie să faci greșeli și n-ai voie să ții seama de prietenie. În arenă ești doar tu, față în față cu Moartea. Dădu drumul plasei și privi spre Skorpius, care își ungea corpul cu uleiul pe care i-l dădea un servitor. Arătă spre el. — Îl vezi? Numai el are servitori, numai el se bucură de un asemenea lux. Vitellius are grijă de campionul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
de piele cu ținte metalice, care avea să-l protejeze de loviturile în abdomen, mai ales de cele care aveau ca țintă splina și ficatul. Flamma termină înaintea lui Valerius, pentru că nu avea nici coif, nici jambiere. Se aplecă deasupra plasei, verificând cele două sute de noduri ale acesteia. Valerius luă coiful greu, din fier și bronz, mult mai gros decât la alte categorii de gladiatori, ca să poată rezista loviturilor violente ale tridentului. Depărtă cele două jumătăți atât cât să poată vârî

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
continua să alerge gâfâind; ca să se uite la spada și la picioarele lui Valerius, întorcea capul spre stânga și privea de după galerus-ul metalic, rigid, care-i proteja fața. Ținea tridentul ridicat și îl îndrepta spre adversar; în mâna dreaptă avea plasa, iar în stânga, alături de mânerul tridentului, ținea pumnalul. De fiecare dată când încerca să sară într-o parte și să se poziționeze pentru a-l lovi pe secutor, Valerius îl ataca, obligându-l să alerge în continuare. Nu te opri, ticălosule

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Valerius întoarse instinctiv capul spre stânga, spre locul unde sărea rețiarul ca să se apere de secutor, fiindcă secutor-ul ținea în stânga scutul, iar în dreapta - sica pregătită pentru a ucide. Își dădu seama că Flamma era în spatele lui, pregătindu-se să arunce plasa, după o schemă de atac pe care Valerius o repetase de nenumărate ori în timpul antrenamentelor cu Proculus. Începu să alerge, încercând să ignore fiorul de spaimă pe care-l simțea pe șira spinării. Trebuia să-l obosească pe Flamma. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
săi. „Trebuie să reacționez“, se gândi. „Sunt un gladiator.“ În cele din urmă, păru că se trezește. Își dădu seama că Flamma era foarte aproape și că, dacă ar fi atacat, i-ar fi îngăduit rețiarului să arunce cu ușurință plasa din partea stângă. Plasa aceea constituia principalul obstacol dintre el și adversar. Trebuia să se apropie încă puțin, doar doi pași, și să atace rapid, fără să-i lase rețiarului timp să arunce plasa. Dar dacă se apropia prea mult, intra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
reacționez“, se gândi. „Sunt un gladiator.“ În cele din urmă, păru că se trezește. Își dădu seama că Flamma era foarte aproape și că, dacă ar fi atacat, i-ar fi îngăduit rețiarului să arunce cu ușurință plasa din partea stângă. Plasa aceea constituia principalul obstacol dintre el și adversar. Trebuia să se apropie încă puțin, doar doi pași, și să atace rapid, fără să-i lase rețiarului timp să arunce plasa. Dar dacă se apropia prea mult, intra în raza de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
fi îngăduit rețiarului să arunce cu ușurință plasa din partea stângă. Plasa aceea constituia principalul obstacol dintre el și adversar. Trebuia să se apropie încă puțin, doar doi pași, și să atace rapid, fără să-i lase rețiarului timp să arunce plasa. Dar dacă se apropia prea mult, intra în raza de acțiune a tridentului, care îi putea lovi scutul, coiful sau piciorul. În clipa aceea, Flamma lovi. Valerius își încordă mușchii gâtului; simți o durere cumplită în ceafă, capul îi fu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
depărtate, ca să nu cadă. Flamma ridică tridentul și începu să râdă, sigur de victorie. Valerius simți cum îl cuprinde furia. Se năpusti în față, dar imediat rețiarul făcu un salt și ajunse în stânga lui, prefăcându-se că vrea să arunce plasa. Tridentul îl lovi din nou, în tibie. Își înăbuși un strigăt de durere; simți că genunchiul cedează și, în cădere, își dădu seama că în clipa următoare Flamma avea să arunce plasa. Se simți pierdut. Reacționă rapid. Se ridică și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
în stânga lui, prefăcându-se că vrea să arunce plasa. Tridentul îl lovi din nou, în tibie. Își înăbuși un strigăt de durere; simți că genunchiul cedează și, în cădere, își dădu seama că în clipa următoare Flamma avea să arunce plasa. Se simți pierdut. Reacționă rapid. Se ridică și luă poziția de apărare, încercând să-și dea seama unde se afla tridentul. Rețiarul făcu un salt spre stânga. Valerius i-o luă înainte și îl atacă. Prin fantele pentru ochi, îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
arhitectul care-l concepuse, fusese incendiat de Nero. Vitellius își adună în grabă arhitecții și construi, în apropiere de podul Milvius, un amfiteatru din lemn împodobit cu statui luate din templele din provincie, cu fântâni rechiziționate din grădinile patricienilor, cu plase de aur și cilindri rotativi de fildeș ce aveau să apere publicul de atacurile animalelor sălbatice cu care urmau să lupte gladiatorii. Pe arhitravele celor douăsprezece porți care dădeau în arenă, Vitellius porunci să fie reprezentate cele douăsprezece munci ale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
aruncă plasa spre un secutor cu un coif uriaș, care-i făcea capul să pară mult mai mare decât trupul. În ultimul moment, secutor-ul se aplecă să-și lege șireturile de piele ale sandalelor, prefăcându-se că se ferește de plasă, care căzu peste arbitru. Hohotele mulțimii păreau să nu se mai sfârșească. Actorul rețiar își imobiliza adversarul și, în timp ce ridica mândru brațul pentru a-i da lovitura finală, îl izbea în față pe arbitru, în râsetele publicului. Când incitatores văzură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
el. — Le vezi? rânji. Astăzi îmi voi mai pune una, pe care o s-o fac din pielea ta. — Roagă-te zeului tău, Skorpius. Marcus îl văzu pe Valerius respingându-i pe îngrijitori. Își puse singur coiful, în timp ce Skorpius își flutura plasa privindu-și adversarul cu surâsul celui aflat pe punctul de a oferi încă o victimă împăratului său. După o clipă, Vitellius lăsă să cadă batista albă, poruncind începerea luptei. În aer răsună muzica flautelor și a orgii hidraulice, care curând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
văzu pe Vitellius ivindu-se furios din pulvinar. Le strigă ceva gărzilor, care intrară imediat în arenă, se îndreptară spre cei doi gladiatori și îi despărțiră. Lui Valerius îi luară scutul și îi lăsară doar pumnalul. Lui Skorpius îi luară plasa, lăsându-i tridentul și pumnalul. Din public se ridicară strigăte indignate, ce părură să zguduie cerul. — Ce se întâmplă? îl întrebă pe Marcus un îngrijitor care avea deja pregătit cârligul cu care urma să târască leșul învinsului. Ce se întâmplă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
a lupta; pugna este termenul generic ce indică lupta. Pulvinar: balcon de onoare în amfiteatru. Quazi: populație ce trăia în ținuturile danubiene. Raetia: corespunde Tirolului actual, cantonului elvețian Graubünden (Grigioni) și sudului Bavariei. Retiarius: clasă de gladiatori înarmați cu trident, plasă, pumnal și un manșon protector, cu o aripă metalică pentru apărarea feței, pe brațul stâng. Rostri: astfel era numită tribuna oratorilor din Forul roman, împodobită cu ciocurile de metal ale corăbiilor dușmane pe care romanii le incendiaseră în anul 338

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
căreia oamenii își ofereau unul altuia daruri, lumânări de ceară și statuete de lut, ce făceau trimitere la vechile sacrificii umane. Scissores: luptător derivat din secutor, adversarul tipic al rețiarului. În locul marelui scut concav, scissor-ul poartă pe antebrațul stâng o plasă metalică având la capăt o semilună cu ajutorul căreia poate să-și agațe adversarul și, dacă o trage în sens contrar, să-i sfâșie carnea. Scissores sunt amintiți și în luptele lusiari, împotriva unor adversari care nu corespund rețiarilor. Scorpio (pl.

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]