12,874 matches
-
veni greu să creadă că o discuție în care se repetă două idei poate dura mai mult de zece minute. Au fost ore și ore de emisie... Dar la un moment dat cineva, nu țin minte cine, dar care nu pricepuse regulile jocului de-a nimicul, a întrebat ce înseamnă concret autonomia pretinsă de politicienii maghiari. Autonomie administrativă? Păi, ea există - în măsura în care o au toate județele din România. Mai multă autonomie administrativă? Cât de multă? Ar dori ca județele majoritar maghiare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
compusă. Vecinele, gălăgioase, se oferă să le care pe scări. Însă după câteva încercări renunță, obiectele-s grele, complicate. Atunci rămâne soluția liftului! Numai că aceste fragmente ciudate sunt aplicate pe pereții liftului, și, ajuns la etajul meu, nu mă pricep să le dezlipesc. Până la urmă reușesc. Mai rămân două piese importante, încastrate cumva în peretele liftului. Le desprind cu grijă pe amândouă. Și trebuie să le sui într-un avion, ca să ajung la destinație cu ele. Pe aeroport ninge din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
să nu joace, să nu supraliciteze deviația mentală. În And Björk..., visele din copilărie sunt centura de siguranță a maturității. Inițierea în fericire e cursa cu obstacole pe care fiecare participant la terapia pe creier deschis o parcurge cum se pricepe mai bine. Momentele de tăcere, de tandrețe și de tristețe se topesc în timpul concentrat al împlinirii. Björk cântă. Ședința de psihoterapie continuă mult după ce spectacolul s-a terminat. Aici, în România, unde prea puțini nefericiți se întâlnesc ca să se asculte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
sloganul atefist „regia de film nu e meserie, ci vocație“, fie s-au apucat de altceva, fie au îngroșat obrazul și au cerut bani de la CNC pe bază de diplomă, să-și facă filmele de autor. Faptul că nu te pricepi la nimic în viață pare să fie un motiv suficient de bun să te faci regizor de film. Și uite-așa te apucă dorul de Sergiu, în zilele lui bune. Eu Nu-mi place de mine când constat că sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
sloganul atefist „regia de film nu e meserie, ci vocație“, fie s-au apucat de altceva, fie au îngroșat obrazul și au cerut bani de la CNC pe bază de diplomă, să-și facă filmele de autor. Faptul că nu te pricepi la nimic în viață pare să fie un motiv suficient de bun să te faci regizor de film. Și uite-așa te apucă dorul de Sergiu, în zilele lui bune. Eu Nu-mi place de mine când constat că sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
apropiat de microfon. — Iată forța noastră! a strigat el, arătând cu un gest larg spre o intrare. În scenă au pătruns câțiva elefanți îmbrăcați în hăinuțe, cu cei trei trandafiri desenați în alb pe fond roșu. — Nu spunem că ne pricepem, dar judecați și voi! a strigat iar bărbatul. A început un număr de dresură, în care elefanții jucau fotbal, săltau pe niște butoaie plasate la distanță unul de altul, iar la sfârșit s-au ridicat în două picioare și au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
a lui Erri de Luca am citit că „întreaga noastră poveste e ca un pantof care ne desprinde de suprafața lumii“ și am vrut s-o scriu cu carioca pe tălpile sandalelor mele preferate, ca să citească „suprafața lumii“ și să priceapă că, din când în când, mai trebuie să călcăm și pe aer. M-am răzgândit și am început să adun, de prin cărți sau de aiurea, fragmente de text care vorbeau despre pantofi. Pentru că am visat întotdeauna să găsesc forma
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
Rămâne cum ne-am Înțeles: cea mai mare bucurie după prea multă zdrobeală ar fi să nu fac nimic. Sau să mă arunc În brațele unor treburi la care visam de când eram mică și pe care le maimuțăream cum mă pricepeam. Până pe la 10-11 ani am fost convinsă că pentru o femeie raiul pe pământ e să stea În spatele unui ghișeu sau al unui pult, să vândă bunătăți, să taie chitanțe, să linieze borderouri, să vorbească mult cu lumea, să pună
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
atare), adică potrivește sunetele vocii cu muzica instrumentelor, așa Încât vocea nu mai e sursă de limbaj, ci e și ea, Într-un fel, instrumentală. Nu vreau să mă amestec acum În chestiuni de teoria muzicii, mai ales că nu mă pricep (și văd că am scris deja prea multe cuvinte În italic). Vreau doar să spun că, ascultând Sigur Rós, participi la o experiență de creare de sens (sună pompos, dar e un alt fel de a spune pentru jocul din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
ghilotina iacobină au făcut ca România și românii să pară a fi ușor primitivi, chiar dacă încă eroici, în ochii Occidentului. Bineînțeles, occidentalii au avut o înțelegere superficială a comunismului românesc și a familiei Ceaușescu și, de aceea, nu au putut pricepe răspunsul visceral la ele, singurul răspuns posibil, atunci când posibilitatea a apărut în cele din urmă. Alte explicații, mai contextuale, ale evenimentelor din decembrie 1989 nu au fost disponibile cetățenilor occidentali. De aceea, imaginile jurnalistice superficiale au fost centrale scrierii spontane
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
cum mecanismele de manipulare profitau de deruta cetățenilor; șirul de întâmplări istorice sinistre, destructive sau doar jenante se îmbogățea pe zi ce trece cu exemple din contemporaneitatea românească. Era nevoie de un alt gen de explicații și eforturi de a pricepe fenomenul. Dictatura fusese într-un fel uniformă și, dincolo de liste de observații sistematice, nu puteai decât să te îngrozești în fața răului sau să te minunezi în fața anumitor comportamente umane. În anumite privințe, cum ar fi relațiile de putere, situația generală
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
După decembrie 1989, posibilitățile și opțiunile deveniseră mult mai numeroase. Însă începând cu enigmele "revoluției" și trecând prin feluritele evoluții stranii și direcțiile surprinzătoare pe care le-au luat lucurile, întreaga panoramă solicita o complexă abordare analitică pentru a putea pricepe situația. 2. Ce făceați în 1989? Ați fost martorul căderii regimului comunist pe cand vă aflați în Europa de Est? Cum ați perceput acele evenimente? După cum reiese din răspunsul precedent, în 1989 eram la Londra și lucram la BBC. De acolo am urmărit
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
au devenit „ultrași“ de galerie ai unor politicieni. Vorbea despre importanța ce i se acordă lui în Europa și în întreaga lume și explica în câte sinsenc-uri a fost invitat să fie membru. Zece minute ne-au trebuit doar să pricepem ce sunt sinsenc-urile în care îl tot chemau pe domnul președinte diverși guru planetari. Era vorba de think tank-uri. Oricum, râdeam prea tare ca să pot reține ceva coerent. Nici nu era nimic coerent de reținut. Îmi mai amintesc acum vag
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
emisiunii făcea act de prezență, emițând absurda propoziție „Vă înțeleg perfect, domnule președinte“. Iar noi nu înțelegeam nimic. De-aia nu ne cheamă în sinsenc-uri. De-aia am rămas în clarobscur. Mă mai frământ și azi. Un lucru însă am priceput: cheia nu e la Emil. N-a fost niciodată. Sloganul din campania electorală din 1996 era la fel de găunos ca și discursul Domniei Sale din emisiune. Dar cel puțin am avut parte de o distracție pe cinste. Mulțumesc pe această cale postului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
fi prinse într-o formulă, nu puteau fi capturate într-un insectar, deși ele erau niște vizibili fluturi cap de mort. Exista o formă de smuceală concentrică în ele, o maladie inefabilă de suflet și minte, un ceva greu de priceput. Foarte târziu am înțeles că erau, ei, da, niște femei isterice. Desigur, isteria lor făcea parte din acea stihialitate matricială, care le făcea în același timp să fascineze bărbații ori chiar alte femei din apropierea lor. Dar tot isteria le făcea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
Lanark-ul scoțian: poți face abstracție de stratul-substratul politic, alegoric sau cum vrei să-i spui. Contează atât de mult acele descrieri ale iernii care șuieră prin izbă, când lași cartea și o iei la goană de frica Zâtului, încât poți pricepe că ceea ce te gonește nu e altceva decât Răul din tine, cel capabil să ucidă în orice clipă, chiar acum... Poți elimina din gândirea ta „critică“ orice filtru pentru a te insera fără opreliști într-un iad creat special pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
ceaiului vorbește despre importanța artei ceaiului în Japonia, despre școlile diverse de preparare (ceai fiert, bătut sau opărit - noi ținem de cea din urmă variantăă, despre arhitectura unei ceainării și economia ei decorativă, despre zen și tao, despre cât a priceput Occidentul din toate astea („Suntem zugrăviți ca trăind din mireasma lotusului, sau din șoareci și gândaci“, scria în 1906 Okakura KakuzôĂ. Am savurat cele 94 de pagini nipone ca pe o ceașcă de ceai de iasomie, hotărâtă să pun drept
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
ca o consecință au urmat interminabile certuri între Papi și Regi sau Împărați, primii pentru a-și menține supremația, iar ceilalți pentru a-și impune suzeranitatea. Națiunile care se conturau ca entități și-și delimitau teritoriul nu au rămas indiferente. Nepricepând caritatea și rolul ei în pacificarea omenirii, s-au răsculat împotriva supremației papale, ceea ce avea să conducă la schisma națiilor odată cu apariția protestantismului. Timp de 150 de ani a fost o luptă continuă între prinți, nobili ambițioși și chiar femei
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
fost Martin Luther care, în opinia lui Paulescu, a produs cel mai mare rău omenirii pentru că „a îmbrâncit omenirea făcând-o să se prăbușească într-o prăpastie fără fund”. Concluzia lui Paulescu este că Luther pur și simplu nu a priceput, sau în mod deliberat nu a recunoscut CARITATEA ca fiind fundamentul creștinismului, cu alte cuvinte a negat facerea de bine și iubirea aproapelui. Sistemul dogmatic pe care l-a construit Luther „atât cât l-a tăiat capul” arată clar și
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
lui Ionuț Chiva ar fi fost foarte bună poate tocmai fără prea multă încărcătură „erotică“ ce strică, de fapt, aerul de autopsie rece al unei relații terminate cu o bătaie pe cinste și o deprimare cu iz de alcool. Se pricepe să inventeze ceea ce aș numi reacții în lanț, de la o scenă domestică de sex matinal înainte de programul de lucru, până la năruirea completă a securității pe care ți-o poate da, uneori, un câine pe care îl cheamă Fox. Motivul pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
lumea de carne, sânge și pământ. Poate că limbajul meu păcătuiește prin metaforism excesiv ori printr-un patetism al receptării față de acest creator tulbure, schizo. Pur și simplu este felul meu de a omagia o artă pe care nu o pricep întru totul, dar pe care o simt și intuiesc ca fiind alcătuită dintr-o psihoză pe viață și pe moarte, autentică până în măduva oaselor și, în mod paradoxal, valabilă estetic încă și astăzi. Întrucât ipostaza mea primară, creator vorbind, este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
2007. Tristă situație, mai ales când, ențiclopedic vorbind, ți se pare că ai scris mai mult despre alți ani, de mult trecuți, decât despre cel de acum. Probabil că asta-i substanța anilor în general, una care nu poate fi pricepută decât după ce a înțepenit bine în insectarul unui puști pistruiat căruia îi plac istoriile vechi. Deocamdată, pentru această ultimă ediție specială, propunem o temă de vacanță, gândindu-ne mai ales la momentele de îndestulare sarmalescă, atunci când mintea zboară aiurea, iar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
teoria educației și modificarea comportamentală e imensă. Copiii nu fac niciodată fapta corectă. De ce? Finalul rămâne fără explicații. Un fel de fabulă postmodernă? Care era impactul asupra comunității? Dincolo de micile imperfecțiuni, proiectul în ansamblu e o încercare onestă de a pricepe, în primul rând, de ce o intervenție socială coerentă e aproape imposibilă în Rahova-Uranus. Faptul că cinci regizori au ieșit din teatru pentru a reduce diferențele și pentru a explica discriminarea într-un proiect propriu reduce limita imposibilului. Ce a înțeles
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
că poziționarea fundului în nisipul de la Balcik te poate face să privești de sus o întreagă tagmă de personaje-cheie din literatură? Mă gândesc însă că, fiind tu acum la Tescani, locul unde au suferit multe personalități ale culturii române, vei pricepe mai bine chinurile bietului asesor editorial cu care porți aceste discuții epistolare... P.S.: Știu că, până să ajungi aici, ai sărit deja de indignare, cunoscând tu prea bine faptul că n-ai scris „funcționar“ nicăieri în epistola ta. O știu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
i’’ dorit-au, oare, Pe aici să se strecoare? E cuminte-acela care Rezultatul bun îl are. Întrebarea-i dificilă; Nu prea știe înmulțirea; Se încruntă, de ți-e milă, Când spre el întorci privirea... LITERA ,,Î’’ Încă n-am putut pricepe: ,,I’’-ul ce și-a pus pe frunte? E-o căciulă ce începe De la gât sau un grăunte? Are o umbrelă veche, Că e vreme înnourată? Învățat, făr’ de pereche, Fața-i e îngândurată. Îmbrăcat e cam subțire; Doar căciula
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]