11,637 matches
-
cozii este de alți 10-20 cm. Greutatea dihorilor variază în funcție de sex, un dihor mascul ajunge la maturitate în jurul greutății de un kilogram în schimb o femelă cântărește la maturitate 650-850 g. Femele au opt glande mamare din care se hrănesc puii pe timpul perioadei de alăptare. Dihorii nu prezintă dimorfism sexual. Culoarea blănii variază între cenușiu, maro sau bej pe spate cu lăbuțele și burta de culoare neagră. În jurul botului și în vârful urechilor prezintă niște dungi albe în dosul ochilor. Maxilarul
Dihor () [Corola-website/Science/327330_a_328659]
-
domesticit poate trăi până la 15 ani. Dihorii sunt animale nocturne. Se deplasează distanțe mici pentru a-și face rost de hrană comparativ cu alte animale precum jderii. Dihorul este un mamifer singuratic, excepție făcând femela, în perioada de creștere a puilor. Uneori dihorii folosesc vizuinile vulpilor sau iepurilor de casă. Asemeni multor alte mamifere, dihorul are glande odorifere în regiunea anală cu ajutorul cărora marchează teritoriul. S-a dovedit că dihorii disting dacă mirosul a fost lăsat de un mascul sau o
Dihor () [Corola-website/Science/327330_a_328659]
-
înainte de a prezenta boala, ceea ce prezintă pericol pentru celelalte animale. De asemenea, unii dintre dihori sunt purtătorii unui defect congenital, numit sindromul lui Waardenburg. Sindromul se manifestă prin: deformări craniene, surzire parțială sau totală, fisuri în cerul gurii. Mulți dintre puii cu sindromul lui Waardenburg se nasc morți sau au o speranță de viață scăzută. Majoritatea crescătorilor de dihori renunță la puii bolnavi încă de la fătare. Dihorul trăiește în Europa Continentală și în insulele din Marea Britanie, lipsind din insulele mediteraneene și
Dihor () [Corola-website/Science/327330_a_328659]
-
sindromul lui Waardenburg. Sindromul se manifestă prin: deformări craniene, surzire parțială sau totală, fisuri în cerul gurii. Mulți dintre puii cu sindromul lui Waardenburg se nasc morți sau au o speranță de viață scăzută. Majoritatea crescătorilor de dihori renunță la puii bolnavi încă de la fătare. Dihorul trăiește în Europa Continentală și în insulele din Marea Britanie, lipsind din insulele mediteraneene și atlantice. Arealul său de răspândire se întinde din sudul Europei până în Sudul Suediei, centrul Finlandei și peninsula Kola. Spre est se
Dihor () [Corola-website/Science/327330_a_328659]
-
în zăpadă, se observă urmele lăsate de coadă. Sunetul cel mai frecvent folosit de dihor sună asemănător unui "che, che, che!!!" . Țipătul dacă este mai ascuțit înseamnă că animalul este speriat sau nervos sau dacă femela vrea să-și alerteze puii. În vocabularul dihorilor mai intră și mormăieli mai rar întrebuințate. Excrementele măsoară 6-8 cm lungime și doar 9 mm grosime. Sunt de culoare închisă în general, cu eventuale resturi ale animalelor cu care s-a hrănit precum puf, pene, smocuri
Dihor () [Corola-website/Science/327330_a_328659]
-
unor jderi dar acesta nu este un lucru obișnuit, iar în conviețuirea cu nevăstuicile, acestea din urmă pot cădea ocazional victime dihorilor. Dihorii sunt animale singuratice, ele trăind împreună cu alți membri ai speciei sale doar în timpul împerecherii și a creșterii puilor. Perioada de împerechere este cuprinsă între lunile februarie și aprilie, perioadă în care masculii își lasă obiceiurile nocturne, devin agresivi și pot fi observați cu ușurință țipând sau luptându-se cu alți masculi. Când un mascul devine învingător se apropie
Dihor () [Corola-website/Science/327330_a_328659]
-
luptându-se cu alți masculi. Când un mascul devine învingător se apropie de femelă și o supune cu o mușcătură de ceafă, copulând-o în timp ce scoate niște țipete caracteristice. După 6 săptămâni de la copulare se nasc între 3 și 12 pui goi, complet neputincioși. Puii încep să deschidă ochii la patru săptămâni de la naștere iar la sfârșitul celei de-a șaptea săptămâni femela îi va înțărca. Puii încep să devină independenți după 2-3 luni, dar nu se pot reproduce decât peste
Dihor () [Corola-website/Science/327330_a_328659]
-
masculi. Când un mascul devine învingător se apropie de femelă și o supune cu o mușcătură de ceafă, copulând-o în timp ce scoate niște țipete caracteristice. După 6 săptămâni de la copulare se nasc între 3 și 12 pui goi, complet neputincioși. Puii încep să deschidă ochii la patru săptămâni de la naștere iar la sfârșitul celei de-a șaptea săptămâni femela îi va înțărca. Puii încep să devină independenți după 2-3 luni, dar nu se pot reproduce decât peste 9 luni sau chiar
Dihor () [Corola-website/Science/327330_a_328659]
-
niște țipete caracteristice. După 6 săptămâni de la copulare se nasc între 3 și 12 pui goi, complet neputincioși. Puii încep să deschidă ochii la patru săptămâni de la naștere iar la sfârșitul celei de-a șaptea săptămâni femela îi va înțărca. Puii încep să devină independenți după 2-3 luni, dar nu se pot reproduce decât peste 9 luni sau chiar 2 ani. Dihorii au dus la distrugerea faunei indigene în anumite regiuni ale globului precum în Noua Zeelandă, unde au fost introduși prima
Dihor () [Corola-website/Science/327330_a_328659]
-
de 4 hectare - se aflau 6 exemplare de zimbri găzduite în scop turistic, alți 19 adulți și 3 pui fiind în țarcul de aclimatizare (o suprafață împrejmuită de 180 ha). În libertate se aflau 3 masculi, două femele și 2 pui, exemplarele având montate în jurul gâtului un suport pentru un radioemițător - pentru a putea fi monitorizate. În martie 2013 alte 5 exemplare au fost eliberate în sălbăticie. Alte 8 exemplare (din care 6 aduse din Anglia) urmează a fi eliberate în
Rezervația de Zimbri - Neamț () [Corola-website/Science/327392_a_328721]
-
Florin Piersic l-a cunoscut pe Ion Popescu-Gopo în avionul cu care mergea la Paris, pentru a participa la Festivalul de Film de la Cannes ca reprezentant al filmului "Ciulinii Bărăganului". Actorul povestește că mama sa îi pusese în bagaje un pui fript, pe care l-a scos în avion pentru a le face o bucurie celor cu care călătorea. Gopo i-a atras atenția că în avion se servește mâncare, iar Piersic a pus puiul înapoi în bagaje, mâncându-l în
De-aș fi... Harap Alb () [Corola-website/Science/327389_a_328718]
-
sa îi pusese în bagaje un pui fript, pe care l-a scos în avion pentru a le face o bucurie celor cu care călătorea. Gopo i-a atras atenția că în avion se servește mâncare, iar Piersic a pus puiul înapoi în bagaje, mâncându-l în camera de hotel din Paris. Pe drumul de întoarcere, regizorul i-a spus că vrea să facă „o poveste ca-n basme” și i-a oferit un rol în film. Actorul nu a susținut
De-aș fi... Harap Alb () [Corola-website/Science/327389_a_328718]
-
recomandări, chinezii consumă carnea de câine în sezonul rece pentru a-și păstra o temperatură normală a corpului. În ultimii ani, s-a născut obiceiul de a încrucișa o rasă locală de câine cu câinele St. Bernard, datorită faptului că puii rezultați cresc repede și este o rasă hibridă foarte prolifică. Câinii se sacrifică la vârsta cuprinsă între 6 luni și un an, pentru ca să se păstreze frăgezimea cărnii. Din cauza prețurilor ridicate ale cărnii de câine, chinezii de clasă medie și joasă
Carne de câine () [Corola-website/Science/330792_a_332121]
-
aseamănă între ele. Cuibul este format dintr-o gropiță căptușită cu scoici și resturi de alge. Prin mai-iunie femela depune de obicei 3 ouă galbene, pătate cu brun. Clocitul durează circa 26-27 de zile și este asigurat de ambele sexe. Puii sunt nidifugi. Când se află pe malul mării, scoicarul se hrănește îndeosebi cu moluște bivalve (midii, scoici). Hrana este completată cu gasteropode (litorine), crabi și viermi marini. Când se află în interiorul uscatului, hrana constă în principal din râme și insecte
Scoicar () [Corola-website/Science/330120_a_331449]
-
inclusiv în România și Republica Moldova) pentru acvacultură și controlul proliferării algelor. Se crește în heleșteie și iazuri. În Europa a fost introdus pe scară largă, mai ales în Europa de Est. În România a fost adus în anul 1960, în stadiul de pui, fiind aclimatizat în apele naturale și, în special, în iazuri și heleșteie. Are o lungime obișnuită de 35-45 cm, maximală 110 cm; greutatea maximală 50 kg. Poate trăi 20 ani. Corpul este moderat alungit, înalt, ușor comprimat lateral. Spatele ușor
Sânger (pește) () [Corola-website/Science/330227_a_331556]
-
canibalism dintre toți peștii îl găsim la lostriță) și doar în lipsa puietului consumă insecte, larve de insecte și diferite specii de nevertebrate bentonice. Pentru a prinde insectele și larvele de insecte cutreiere lungul apei uneori kilometri întregi, iar dacă găsește pui de scobar nu se deplasează departe. Lostrița este susceptibilă la boli bacteriene, cum ar fi boala enterică a gurii roșii ("Yersinia ruckeri"), ciuma lostrițelor ("Bacillus salmonis") și la infecțiile virale și este gazdă a diverși paraziți. Ciupercile "Saprolegnia" și "Achlya
Lostriță () [Corola-website/Science/330408_a_331737]
-
de 4,8-6 mm. La temperaturi ale apei între 8 și 10°C, dezvoltarea embrionară durează aproximativ 25-40 zile, după care din ele ies larvele. Larvele se află în fisurile dintre pietriș până la resorbția sacului vitelin (8-14 zile). După apariția puilor, lostrița își reia traiul solitar și recapătă pofta de mâncare și se așază din nou pe trai zbuciumat în fundul adânc al apei. Timpul minim de dublare a populației este scăzut: 4,5-14 ani (t = 5; t = 15). Specia are o
Lostriță () [Corola-website/Science/330408_a_331737]
-
lungul secolelor, influențată de circumstanțele istorice. Bucătăria națională poloneză are unele asemănări cu alte bucătării din Europa Centrală și de Est tradiții, precum și asemănările cu bucătăriile franceză și italiană.Acesta este bogată în carne, în special carne de porc, de pui și de vită (în funcție de regiune) și legume de iarnă (varză în vase bigos ), și condimente De asemenea, este caracteristică utilizarea diferitelor tipuri de tăiței de mai notabile sunt kluski precum cereale, cum ar fi kasha (de la cuvântul polonez kasza).. În
Bucătăria poloneză () [Corola-website/Science/329125_a_330454]
-
hering (preparată în oricare cremă, ulei, sau în aspic); sau alte produse din carne conservate și salate de legume. Felul principal include, de obicei, o porție de carne, cum ar fi friptură sau cotlet schabowy (cotlet de porc pane), sau pui. Legumele, care au fost înlocuit în prezent de salată verde, au fost nu cu mult timp în urmă cel mai frecvent servit ca acritură (surówka [suruvka]) - rădăcină de legume mărunțită cu lămâie și zahăr (morcov, țelină, sfeclă) sau varză (în
Bucătăria poloneză () [Corola-website/Science/329125_a_330454]
-
după ce tatăl lui a fost "declasificat" (și-a pierdut clasificarea civilă și, ca atare, statutul economic și social), și că Elijah nu și-o amintește. Totuși, în "Roboții de pe Aurora", Baley își amintește mama îmbiindu-l să mănânce supă de pui și spunându-i că nici măcar Spațienii nu mănâncă așa bine. În "Caverne de oțel" aflăm că are o soră, dar ulterior nu mai există nicio referire la ea. În același mod, referirile la rușinea intensă care-l cuprinde pe Baley
Elijah Baley () [Corola-website/Science/329163_a_330492]
-
insecte și larve și își folosesc limba lungă și lipicioasa pentru a le extrage. Ciocănitorile se mai hrănesc și cu seva copacilor, nuci, fructe de pădure, semințe, mai ales în timpul iernii, iar primăvară se vor hrăni chiar cu ouăle și puii altor specii de păsări direct din cuiburile acestora. Ciocănitorile lovesc scoarță copacilor cu ciocul cu o frecvență mai mare de 40 de bătăi pe secundă. Au craniul armat suplimentar astfel încât forțele de impact nu afectează creierul, foarte bine căptușit în
Ciocănitoarea pestriță mare () [Corola-website/Science/329244_a_330573]
-
mijlocul lui aprilie până la începutul lui mai. Ouăle, în număr de 8-10, sunt de culoarea smântânii până la brun-ruginii. Incubația durează 21-23 de zile. Clocitul începe o dată cu depunerea ultimului ou, fiind asigurat de femele. Are loc o singură clocire pe an. Puii sunt nidifugi (acoperiți cu puf, imediat după ieșirea din ou) și sunt conduși de femele; pot zbura la 5-6 săptămâni. Puii sunt acoperiți cu un puf cafeniu închis, cu pată galben deschisă între aripi; cenușiu pe abdomen și au ciocul
Rață cârâitoare () [Corola-website/Science/329292_a_330621]
-
de zile. Clocitul începe o dată cu depunerea ultimului ou, fiind asigurat de femele. Are loc o singură clocire pe an. Puii sunt nidifugi (acoperiți cu puf, imediat după ieșirea din ou) și sunt conduși de femele; pot zbura la 5-6 săptămâni. Puii sunt acoperiți cu un puf cafeniu închis, cu pată galben deschisă între aripi; cenușiu pe abdomen și au ciocul brun-cenușiu; tarsurile și picioarele gri-galbene. În România este răspândită în toată țara; în timpul migrărilor se întâlnește până sus la munte, pe
Rață cârâitoare () [Corola-website/Science/329292_a_330621]
-
iarna și din semințe. Cuibul și-l fac pe pământ, în crăpături de stânci, în desișuri sau în scorburi de arbori, uneori în diferite construcții. Femelele depun 2-7 ouă, frecvent albe, maro sau cenușii, pe care le clocesc 2-3 săptămâni. Puii sunt nidicoli (ies din ou golași și orbi) și părăsesc cuibul după 12-18 zile. le sunt răspândite pe întregul glob pamântesc, cu excepția arhipelagului polinezian, și singura specie de paseriforme din regiunea antarctică face parte din această familie. Speciile care clocesc
Motacilide () [Corola-website/Science/329325_a_330654]
-
apă a unei cascade. Cuibul este asemănător cu o cupolă, format din mușchi, căptușit de obicei cu iarbă și frunze, cu intrarea printr-o gaură laterală. Femela depune 3-6 ouă albe. Durata incubației este de 15-18 zile. Clocește numai femela. Puii sunt nidicoli, fiind hrăniți de ambii părinți. Imediat ce părăsesc cuibul, puii sunt capabili să se hrănească sub apă. Cele cinci specii cunoscute de cinclide trăiesc în apropierea unor cursuri rapide de apă în munți și pe dealuri și sunt răspândite
Cinclide () [Corola-website/Science/329330_a_330659]