11,877 matches
-
să lupte în cadrul falangei. Deși această măsură, nemaiîntâlnită până atunci în regatul ptolemaic (unde minoritatea greco-macedoneană domina complet majoritatea egipteană) a avut efectul scontat pe termen scurt, ea a fost unul din factorii ce au dus la izbucnirea a numeroase revolte ale egiptenilor împotriva clasei conducătoare grecești, un fapt ce a slăbit masiv regatul ptolemaic pe termen lung. Cele două armate s-au întâlnit în apropiere de orășelul Raphia, aflat la mică distanță de granița Egiptului, ambele fiind comandate de către regii
Bătălia de la Rafia () [Corola-website/Science/328602_a_329931]
-
învins pe fiul lui Ptolemeu, Ptolemeu al V-lea. Unul din principalele motive pentru victoria lui Ptolemeu a fost contingentul de falangiți egipteni. Potrivit lui Polybius, încrederea în propriile forțe astfel câștigate de egipteni a fost una din principalele cauze a revoltei Egiptului Superior in perioada 207-186 î.Hr. sub faraonii Hugronaphor și Ankhmakis. Bătălia a marcat de asemeni un punct de cotitură în privința influenței egiptene în cultura și administrația ptolemaică. Un exemplu sunt stelele folosite de Ptolemei pentru a marca anumite evenimente
Bătălia de la Rafia () [Corola-website/Science/328602_a_329931]
-
care a valorificat prin acest film „disponibilitățile civice” ale satirei și a continuat colaborarea fructuoasă cu regizorul de comedie Geo Saizescu începută prin filmul "Secretul lui Bachus" (1984). Titus Popovici a adăugat: „sunt prea trist ca să scriu drame”, mărturisindu-și revolta și dezgustul față de personajele incriminate în scenariu. Filmul a fost realizat în studiourile Centrului de Producție Cinematografică București. Regizor secund a fost Lidia Slavu. Animația titlurilor a fost realizată de Florica Vintilă. Imaginile au fost filmate de operatorul Aurel Kostrakiewicz
Secretul lui Nemesis () [Corola-website/Science/328638_a_329967]
-
au convins-o că existau prea multe informații ca să reducă textul la o simplă secțiune, așa încât a lăsat deoparte ideea (folosind-o, ulterior, la redactarea romanului "Preoteasa din Avalon") și a apelat la un alt episod din istoria Britaniei romane, revolta lui Carausius. Pentru a atenua impresia că volumul cuprinde trei povestiri separate, Bradley și Paxson au decis să le unească prin intermediul temei sacrificiului regelui sacru. Protagoniștii primei părți sunt Caillean și Gawen (fiul Eilanei), prezentați în "Sanctuarul". Caillean devine Mare
Doamna din Avalon () [Corola-website/Science/328636_a_329965]
-
fiu al lui Dirk, Otto. Când tatăl său a murit în 1122, Dirk avea vârsta de numai șapte ani, iar mama sa Gertruda (devenită, prin schimarea numelui, Petronilla) a guvernat comitatul din poziția de regentă. În 1123, ea a sprijinit revolta fratelui ei vitreg, Lothar de Süpplingenburg, ducele de Saxonia împotriva împăratului Henric al V-lea. După ce Lothar a fost la rândul său ales ca rege al Germaniei în 1125, el a restituit Leiden și Rijnland comitatului de Olanda, care fuseseră
Dirk al VI-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328676_a_330005]
-
august 1131 Floris a acceptat o ofertă din partea frizonilor occidentali de a deveni stăpânul întregului lor teritoriu, fapt care a condus la reizbucnirea conflictului cu Dirk al VI-lea. Imediat după aceea, cei din Kennemerland s-au alăturat și ei revoltei. Un an mai târziu, în august 1132, regele Lothar a intervenit și a reușit să îi reconcilieze pe cei doi frați. Acest lucru nu a condus la pacificarea frizonilor, care și-au continuat revolta, care a fost totuși suprimată în
Dirk al VI-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328676_a_330005]
-
Kennemerland s-au alăturat și ei revoltei. Un an mai târziu, în august 1132, regele Lothar a intervenit și a reușit să îi reconcilieze pe cei doi frați. Acest lucru nu a condus la pacificarea frizonilor, care și-au continuat revolta, care a fost totuși suprimată în cele din urmă. În același an, în 26 octombrie, Floris a fost prins într-o ambuscadă în apropiere de Utrecht, fiind ucis de către Herman și Godfried de Kuyk, fapt care l-a lăsat pe
Dirk al VI-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328676_a_330005]
-
abia din epoca elenistică timpurie, din secolele IV-III î.e.n.. După relicvele arheologice, în această perioadă Yodfat era o așezare mică locuită de idolatri și doar după cucerirea Galileei de către regii Hasmonei a început stabilirea evreilor în localitate. În vremea marii revolte a evreilor împotriva stăpânirii romane, în anul 67, cetatea Yodfat a fost asediată timp de 47 zile de către forțele romane de sub comanda generalului Vespasian. Yodfat era una din localitățile fortificate din porunca lui Yosef ben Matityahu după numirea sa în
Yodfat (antic) () [Corola-website/Science/328675_a_330004]
-
pe fostul comandant al răsculaților din zonă. Yosef a rostit la rândul său vorbe alese și măgulitoare,și, dând de înțeles că ar avea daruri de proroc, i-a prezis lui Vespasian că va ajunge împărat la Roma. După reprimarea revoltei Yodfat a fost reclădit și a continuat să subziste aici o așezare evreiască. Talmudul povestește despre Menahem Yodfaah, care a trăit la două sute de ani după marea revoltă. Rashi, în comentariul său la Talmudul babilonean (Zevahim 110,2) tălmăcește:"Yodfaah
Yodfat (antic) () [Corola-website/Science/328675_a_330004]
-
a prezis lui Vespasian că va ajunge împărat la Roma. După reprimarea revoltei Yodfat a fost reclădit și a continuat să subziste aici o așezare evreiască. Talmudul povestește despre Menahem Yodfaah, care a trăit la două sute de ani după marea revoltă. Rashi, în comentariul său la Talmudul babilonean (Zevahim 110,2) tălmăcește:"Yodfaah - din Yodfat". La Yodfat s-a stabilit o familie de cohanim numită Miyamin, a cărei ședere în localitate este pomenită în mai multe poezii liturgice - piutim - din epoca
Yodfat (antic) () [Corola-website/Science/328675_a_330004]
-
fost un savant ale cărui cercetări în domeniul radioactivității a dus la crearea diferitelor rase de mutanți întâlnite pe parcursul călătoriei și a cărui muncă de cercetare a fost distrusă la un moment dat de o explozie nucleară cauzată de o revoltă. Dominique Warfa apreciază că romanul este "superior altor opere recente ale autorului, apropiindu-se de primele sale creații", catalogându-l drept "un bun roman de aventuri în forma clasică a romanului de aventuri", dar tratat într-un stil "paranoico-modernist". Cu
Carnavalul de fier () [Corola-website/Science/328692_a_330021]
-
proiectat de Brunel, era cel mai lung pod din lume la data construirii sale, având o lungime de 210 m și o înălțime de 61 m (de la oglinda apei). Lucrările de construcție începuseră în 1831, dar au fost suspendate din cauza revoltelor din Bristol; ele au fost reluate abia în 1862 și terminate în 1864, la cinci ani după moartea lui Brunel. Acest pod este funcțional și în prezent, peste 4 milioane de autovehicule traversându-l anual. Podul "Royal Albert" a fost
Isambard Kingdom Brunel () [Corola-website/Science/328704_a_330033]
-
veniturilor regale pentru 2 ani. Prada fiind una imensă. Franța a fost aruncată în doliu profund. Vicerege a devenit Carol al V-lea. Eșecul în război și opresiune răscumpărării a indus oamenii de rând ai Franței la o serie de revolte cunoscute sub numele de Jacqueria. Luptă propriu-zisă ca și bătălia de la Crécy a demonstrat că tacticile și strategiile pot fi mai importante decât superioritatea cantitativă și calitativă.
Bătălia de la Poitiers (1356) () [Corola-website/Science/328737_a_330066]
-
care sosesc în țară cu gânduri de răzbunare. Uzurpatorii confiscă pământurile boierilor inamici pentru a le dărui boierilor aliați, iar încălcarea rânduielilor țării devine o practică frecventă. Luând exemplul domnitorilor, boierimea începe să ocupe sub diferite motive pământurile răzeșilor, generând revolte mai mici sau mai mari. Boierul Stroe Orheianu este un răzvrătit la adresa domniei, susținându-i pe Movileștii filopoloni împotriva lui Ștefan Tomșa al II-lea. Se refugiază în Polonia alături de Movilești și se întoarce în țară după căderea lui Tomșa
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
și Delos. Odată ajunși pe insula Eubeea, perșii au distrus cetatea Carystos, care refuzase să se predea, apoi au cucerit Eretria, abandonată de aliații săi atenieni. A fost prima etapă a răzbunării lui Darius pentru intervenția Atenei și Eretriei în revolta ioniană: Eretria a fost complet distrusă, iar populația care a mai scăpat cu viață a fost deportată tocmai în interiorul Persiei (la Arderika, în apropiere de capitala Susa). Flota persană a navigat apoi spre sud, spre coasta peninsulei Attica, pentru a
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
cetatea. Plateea a fost însă din nou distrusă de către tebani în 373 î.Hr., locuitorii ei confruntându-se cu un nou exil la Atena. După bătălia de Chaeronea din 338 î.Hr. și reprimarea de către Alexandru cel Mare în 335 î.Hr. a revoltei tebane, Plateea a fost reconstruită. Ea nu a mai jucat însă niciun rol mai important în istoria Greciei, având aceeași soartă ca și celelalte cetăți din Beoția. În secolul al VI-lea d.Hr. zidurile de apărare ale orașului au
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
de pornire al acestor evenimente nefaste pare a fi Marea Posedare, un eveniment care a divizat populația în două: unii cred că a fost o înscenare pusă la cale de conducătorii cherhanalelor pentru a avea ocazia să înăbușe în sânge revolta populară pe cale să izbucnească, în timp ce alții cred că a fost vorba despre sosirea pe Pământ a funebrului Doctor Schelet, aflat în căutare de suflete pe care să le piardă. În folclorul local, Marea Posedare a rămas ca un eveniment încărcat
Doctorul Schelet () [Corola-website/Science/328845_a_330174]
-
câteva luni la Najran pentru a îi învăța pe membrii tribului mai multe despre islam. Aceasta a fost ultima misiune efectuată de Khalid în timpul vieții Profetului Muhammad. După moartea profetului Muhammad, unele triburi arabe puternice au pornit un soi de revolte împotriva conducerii de la Medina. În realitate, unele forme de apostazie ale unor triburi arabe au început încă din timpul vieții lui Muhammad, însă acestea au început să reprezintă un pericol abia după moartea sa. Primul calif, Abu Bakr, avea misiunea
Khalid bin al-Walid () [Corola-website/Science/329361_a_330690]
-
unde a trăit în pace până la sfârșitul vieții" (670). În 680, "Mu‘ăwīyya moare și este urmat la tron de fiul său Yazid. Husayn, fiul cel mic al lui Ali, acceptă cererea soldaților din garnizoana Kufa de a conduce o revoltă împotriva acestei monarhii ereditare" . În drum spre Kufa, în deșertul de la Karbala, Husayn și armata sa au fost înconjurați de către soldații lui Yazid și nu au fost lăsați să înainteze spre râul Eufrat. La Karbala, unul dintre generali lui Yazid
Ta٬ziya () [Corola-website/Science/329377_a_330706]
-
între cele două state, consolidând Lituania împotriva unui nou război cu Teutonii, în care Polonia nu prelua oficial nici o parte. La sfârșitul anului 1401, noul război împotriva ordinului a suprasolicitat resursele lituanienilor, care s-au luptat pe două fronturi, după revoltele din provinciile din est. Unul dintre frații lui Vladislav, nemulțumitul Švitrigaila, a ales acest moment pentru a stârni revolte și pentru a se declara Mare Duce. Pe 31 ianuarie 1402, s-a prezentat în Marienburg, unde a câștigat sprijinul cavalerilor
Dinastia Jagiellonilor () [Corola-website/Science/329382_a_330711]
-
parte. La sfârșitul anului 1401, noul război împotriva ordinului a suprasolicitat resursele lituanienilor, care s-au luptat pe două fronturi, după revoltele din provinciile din est. Unul dintre frații lui Vladislav, nemulțumitul Švitrigaila, a ales acest moment pentru a stârni revolte și pentru a se declara Mare Duce. Pe 31 ianuarie 1402, s-a prezentat în Marienburg, unde a câștigat sprijinul cavalerilor. Războiul s-a încheiat cu Tratatul de la Raciąż pe 22 mai 1404. Vladislav a cedat formal regiunea Samogiția și
Dinastia Jagiellonilor () [Corola-website/Science/329382_a_330711]
-
la 28 februarie 1572, însă acesta a urmat-o șase luni mai târziu. Domnia lui Sigismund a avut loc într-o perioadă de tulburări interne și externe de expansiune. El a văzut introducerea Reformei protestante în Polonia și Lituania și revoltele democratice care au pus cea mai mare putere politică în mâinile nobililor. A văzut prăbușirea Cavalerilor din nord, care a dus la consolidarea puterii turcilor în sud. O figură mai puțin impunătoare ca tatăl său, elegantul și rafinatul Sigismund al
Dinastia Jagiellonilor () [Corola-website/Science/329382_a_330711]
-
împărțită de către vecinii săi expansioniști, după o invazie comună a Uniunii statale de către Imperiul Rus, Imperiul Austriac și Regatul Prusiei. Cucerită, Cracovia a devenit parte a provinciei Galiția din Austria. În 1794, în Piața Cracovia Tadeusz Kościuszko a inițiat o revoltă de independență, Insurecția lui Kościuszko. Armata prusacă a înfrânt revolta, și a jefuit comoara regală poloneză păstrată la Castelul Wawel. Însemnele regalitătii furate, în valoare de 525.259 de taleri, au fost în secret topite martie 1809 în timp ce pietre prețioase
Istoria Cracoviei () [Corola-website/Science/329406_a_330735]
-
Uniunii statale de către Imperiul Rus, Imperiul Austriac și Regatul Prusiei. Cucerită, Cracovia a devenit parte a provinciei Galiția din Austria. În 1794, în Piața Cracovia Tadeusz Kościuszko a inițiat o revoltă de independență, Insurecția lui Kościuszko. Armata prusacă a înfrânt revolta, și a jefuit comoara regală poloneză păstrată la Castelul Wawel. Însemnele regalitătii furate, în valoare de 525.259 de taleri, au fost în secret topite martie 1809 în timp ce pietre prețioase și perlele au fost însușite în Berlin. Când Napoleon Bonaparte
Istoria Cracoviei () [Corola-website/Science/329406_a_330735]
-
Ducatul Varșoviei (1809) ca stat independent, dar subordonat. Congresul de la Viena (1815) a restaurat împărțirea Poloniei, dar a dat independență parțială Cracoviei, Orașul liber Cracovia. Orașul a devenit din nou în centrul unor lupte pentru suveranitatea națională în 1846, în timpul Revoltei din Cracovia. Revolta nu a reușit să se răspândească în afara orașului în Polonia, și a fost înfrântă, ducând la crearea Marelui Ducat de Cracovia de către Imperiul Austriac. După Războiul Austro-Prusac din 1866, Austria a acordat autonomie parțială Galiției, făcând limba
Istoria Cracoviei () [Corola-website/Science/329406_a_330735]