12,814 matches
-
pe care socotesc necesar să vi le reamintesc aici, dat fiind că teroarea lui Stalin le-a acoperit cu un văl gros de uitare. În Declarația sa de la 26 octomvrie 1917, când Lenin a luat în mâinile sale cârma Rusiei revoluționare, el a spus printre altele: „Prin anexiune sau acaparare a unor teritorii străine, guvernul înțelege, potrivit cu concepțiile despre drept ale democrației, în general, și a claselor celor ce muncesc, în special, orice alipire la un stat mare sau puternic a
Onisifor Ghibu () [Corola-website/Science/305079_a_306408]
-
strigătoare la cer. În legătură cu această declarație, îmi permit a vă reaminti și următoarele cuvinte ale aceluiași Lenin, adresate ca răspuns către socialiștii-democrați ai Elveției, în ziua de 17 martie 1917, când acesta se îndrepta, din lungul său exil, spre Rusia revoluționară. La întrebarea pusă de coreligionarii săi politici din Elveția: „Ce ar face partidul nostru dacă ar ajunge chiar acum la putere?”, Lenin a răspuns: „Am începe imediat și am duce la capăt eliberarea popoarelor asuprite de Velicoruși”. Spre marea nenorocire
Onisifor Ghibu () [Corola-website/Science/305079_a_306408]
-
v-o dorește din adâncul sufletului său și în convingerea că exprimă totodată și dorința tuturor oamenilor de bine din lumea întreagă, scriitorul rândurilor prezente. - Onisifor Ghibu Profesor universitar onorar, fost deputat, fost senator, fost secretar de stat în guvernul revoluționar român din Transilvania în anii 1918-1920, fost membru în Comitetul național român din Transilvania și Basarabia, luptător în revoluția rusească din 1917-1918 pentru dreptul popoarelor la autodeterminare, președinte-delegat al Comitetului pentru apărarea Transilvaniei lovite de Dictatul de la Viena din 1940
Onisifor Ghibu () [Corola-website/Science/305079_a_306408]
-
și ale forțelor paramilitare de dreapta Freikorps. Înaintarea spre apus a Armatei Roșii amenința să distrugă sistemul păcii de la Versailles, și prin aceasta să elibereze Germania de limitările umilitoare care îi fuseseră impuse. Mulți germani considerau că o nouă mișcare revoluționară era un preludiu necesar al luptei pentru scăparea din constrângerile Antantei victorioase. Așa cum de altfel a remarcat și Lenin, " A fost un moment în care toată lumea în Germania, inclusiv cei mai negri reacționari și monarhiști, declarau că bolșevicii vor fi
Cauzele războiului polono-sovietic () [Corola-website/Science/305095_a_306424]
-
și Italia. S-a întors în Moldova la sfârșitul anului 1841. În anul 1842, era Venerabilul unei loji masonice din Bârlad. Izbucnirea revoluției de la 1848 l-a găsit pe Negri la Paris, unde s-a înscris ca voluntar în gărzile revoluționare și a prezentat guvernului francez noul tricolor românesc. În martie 1848 i s-a interzis să se întoarcă în Moldova, dar împreună cu un grup de exilați moldoveni a reușit să ajungă la Brașov. Acolo a luat parte la întocmirea declarației
Costache Negri () [Corola-website/Science/305984_a_307313]
-
a reușit să ajungă la Brașov. Acolo a luat parte la întocmirea declarației de principii din mai 1848 și a proclamației de demitere a domnitorului Mihail Sturdza. După aceea a trecut în Bucovina, unde a coordonat munca și propaganda comitetului revoluționar din Moldova, aflat în exil, Alexandru Ioan Cuza sprijinindu-l în eforturile sale. Înfrângerea revoluției în Țara Românească a spulberat iluziile moldovenilor în posibilitatea de face schimbări politice majore și în Moldova. Datorită unei epidemii de holeră, și a opoziției
Costache Negri () [Corola-website/Science/305984_a_307313]
-
sprijinindu-l în eforturile sale. Înfrângerea revoluției în Țara Românească a spulberat iluziile moldovenilor în posibilitatea de face schimbări politice majore și în Moldova. Datorită unei epidemii de holeră, și a opoziției în creștere din partea autorităților habsburgice, întregul grup de revoluționari, între care și Negri, au fost obligați să părăsească Bucovina și să se întoarcă în Franța. Alături de alți exilați români, în 1849 Costache Negri și-a dedicat eforturile cauzei unioniste, dar în curând a avut posibilitatea să se întoarcă în
Costache Negri () [Corola-website/Science/305984_a_307313]
-
de Galați, militant pentru ideile Revoluției de la 1848 și ale luptei pentru unire"“. În comuna Costache Negri din județul Galați, lângă consiliul local se găsește Casa Memorială „Costache Negri”. Aceasta a fost deschisă la 2 iunie 1968, chiar în casa revoluționarului moldovean, construită în stilul unei case țărănești de tip evoluat, cu două cerdace pe stâlpi de lemn. În fața casei memoriale, la 19 mai 1973, a fost dezvelit bustul lui Costache Negri, realizat în piatră de Boris Leonovici. În timpul vieții, Costache
Costache Negri () [Corola-website/Science/305984_a_307313]
-
10 clase (1954-1955), pentru ca în anul școlar 1958-1959 să se revină la 11 clase. Din 1956-1957 la liceu se adaugă secția serală. Numele liceului devine Școala Medie Nr. 3 (1955), iar clasele devin mixte. În martie 1957 școala primește numele revoluționarului pașoptist Eftimie Murgu. Din septembrie 1965, se trece la învățământul mediu cu 12 clase, iar școala primește denumirea de „Liceul Eftimie Murgu”. Din 1965, liceul începe cu clasa a IX-a, iar, din anul următor, clasele a X-a s-
Liceul Pedagogic „Carmen Sylva” din Timișoara () [Corola-website/Science/305982_a_307311]
-
sfârșit, fiind înlocuită de una parlamentară pe 3-14 septembrie 1789, care, la rândul ei, a luat sfârșit pe 10 august 1792. Prima Republică a luat ființă pe 21 septembrie 1792, prin editarea "Constituției anului I", avînd la conducere un guvern revoluționar. Pe 22 august 1795 "Constituția celui de al III-lea an" a instaurat Directoratul, înlocuit prin "Constituția celui de al VIII-lea an", 13 decembrie 1799 de către Consulat. Pe 18 mai 1804, în cel de-al XII-lea an al
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
zile, însă după înfrângerea de la Waterloo din iunie 1815, acesta abdica și este exilat, iar Ludovic al XVIII-lea revine la tron și instaurează “Teroarea Albă” prin care 70 000 de funcționari suspectați că aveau legături cu Napoleon sau convingeri revoluționare au fost demiși. După semnarea celui de-al doilea tratat de la Paris, Franța a pierdut teritorii și a fost obligată să plătească despăgubiri. Prima grijă a guvernanților francezi a fost evacuarea trupelor străine. Au avut loc alegeri pe baza legii
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
1830-1835 au loc frământări, conflicte grave care pun sub semnul întrebării autoritatea. Legitimiștii și Republicanii (deceptțonați de rezultatul revoluției din iulie 1830) erau taberele beligerante ce se vor infrunta pe parcursul timpului. Franța devenise un stat de azil politic pentru militanți, revoluționari și politicieni din Europa care se refugiau. Franța, alături de Marea Britanie, avea un regim mai liberal decât tot restul Europei. În august 1830, la Bruxelles, s-a declanșat o revoluție în favoarea independenței Belgiei. Belgienii se considerau a fi sub ocupație olandeză
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
anul 1850. Guvernul era dominat de republicani moderați care au încercat să constituie cât mai repede un guvern pentru a nu-i lasă pe republicanii radicali să devină majoritari. Guvernul provizoriu a impus o serie de măsuri sociale. Unul dintre revoluționari, Louis Blanc, era cunoscut pentru scrierile sale și pentru ideea sa de a crea ateliere naționale pentru scăderea șomajului. Un altul era Alphonse de Lamartine cunoscut ca poet. S-a constituit o comisie care trebuia să medieze conflictele între angajatori
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
timpului de lucru săptămânal la 40 de ore, concediul anual plătit de 15 zile. Însă Guvernul Blum a întâmpinat opoziția multiplă. Crucile de Foc au devenit Partidul Social Francez cu 600 000 de membri. Au apărut Comitete Secrete ale Acțiunii revoluționare care îl acuză pe evreul Blum, antisemitismul și antiparlamentarismul amplificandu-se. Blum nu și-a putut respectă angajamentele, reușind doar să mărească controlul statului asupra Băncii Franței și naționalizând uzineel de armament și căile ferate franceze. Patronatul nemulțumit de intervenția
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
în condițiile în care la est de frontierelor apăruse o nouă putere politică și militară, Imperiul Rus ortodox. Faza muntenească a războiului pentru independența Greciei s-a consumat în conflictul dintre pandurii lui Tudor Vladimirescu răsculați împotriva otomanilor , inițial favorabili revoluționarilor greci, și Filiki Eteria. Asasinarea de către eteriști a lui Tudor Vladimirescu și creșterea animozităților româno-grecești nu a fost favorabilă decât otomanilor care au înfrânt Eteria. În 1822 Înalta Poartă punea capăt domniilor fanariote. În timp, numeroși greci au fost asimilați
Istoria grecilor din România () [Corola-website/Science/306057_a_307386]
-
iar din 1845 o tipografie, sub numele "Rosetti & Winterhalder". Eric Winterhalder se implică puternic în mișcarea liberală din acea perioadă și are o participare activă la Revoluția din 1848. În timpul revoluției, Winterhalder și-a pus experiența militară la dispoziția guvernului revoluționar și a activat în cadrul gărzii naționale. Tot în timpul revoluției înființează împreună cu C. A. Rosetti ziarul Pruncul Român unde publică numeroase articole. Pe lângă aceasta, împreună cu C.A. Rosetti, s-a ocupat de tipărirea unei părți din proclamațiile și publicațiile Comitetului Revolutionar
Eric Winterhalder () [Corola-website/Science/306127_a_307456]
-
în timpul revoluției înființează împreună cu C. A. Rosetti ziarul Pruncul Român unde publică numeroase articole. Pe lângă aceasta, împreună cu C.A. Rosetti, s-a ocupat de tipărirea unei părți din proclamațiile și publicațiile Comitetului Revolutionar. Pentru atitudinea sa românească și patriotică, guvernul revoluționar i-a acordat cetățenia română. După înfrângerea revoluției, Eric Winterhalder a fost arestat în octombrie 1848 și deținut până în aprilie 1849. Apoi, în 1852 a fost expulzat din țară. A revenit însă în Țara Românească în 1857 și devine principalul
Eric Winterhalder () [Corola-website/Science/306127_a_307456]
-
ieșiți pe străzi îl determină pe domnitorul Gheorghe Bibescu să abdice și să părăsească Capitala. La 15 iunie, pe Câmpia Filaretului (numită apoi Câmpia Libertății), circa 30.000 de oameni asistă la depunerea jurământului guvernului provizoriu, Bucureștiul devenind sediul Guvernului Revoluționar. La 13 septembrie pompierii și alte trupe se opun forțelor turcești în lupta din Dealul Spirii dar Revoluția este înfrântă, trupele turcești ocupă orașul. În octombrie își fac intrarea în București și circa 7000 de militari ruși. Începe o perioadă
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
(n. 1780 sau 1782 - d. 10 ianuarie 1843, București) a fost bunicul pe linie paternă al poetului Alexandru Macedonski, căpitan pandur din Țara Românească și lider revoluționar. și fratele său Pavel care participaseră, mai înainte, la răscoala antiotomană a sârbului Karagheorghevici, înăbușită în sânge, se încadrează în regimentul de cazaci valahi reînființat la cererea rușilor de către Constantin Ipsilanti, domnitorul Țării Românești (1806-1807) și, la luptele de la Obilești-Ilfov
Dimitrie Macedonski () [Corola-website/Science/306145_a_307474]
-
operațiunii din 8-19 iunie de la Abrud, neputând să treacă de el și ținând cont că majoritatea comandanților lui Iancu erau preoți, a afirmat că "„dracul să se mai bată cu popii”". În vara anului 1848 a fost arestat de autoritățile revoluționare maghiare și întemnițat la Abrud, ca agitator. Casa în care a fost închis la Abrud a luat foc, iar preotul Balint a putut scăpa desculț și cu capul descoperit. Soldatul galițian Tutsek care-l păzea l-a scăpat dintr-un
Simion Balint () [Corola-website/Science/306147_a_307476]
-
() a fost un revoluționar pașoptist român, membru de onoare al Academiei Române. În cursul vieții a activat ca agronom, economist, savant și scriitor; printre personalitățile secolului al XIX-lea care au militat cu energie și devotament patriotic pentru propășirea poporului român, numele lui se află
Ion Ionescu de la Brad () [Corola-website/Science/306146_a_307475]
-
la Mânjina cu Nicolae Bălcescu, Mihail Kogălniceanu, C. Negri, V. Alecsandri și cu alți patrioți români, a aderat cu însuflețire la programul de eliberare națională și socială dezbătut cu acest prilej. În timpul revoluției de la 1848, din inițiativa lui Bălcescu, guvernul revoluționar l-a chemat pe Ion Ionescu de la Brad la București, unde, în calitate de vicepreședinte, a condus Comisia proprietății, alcătuită din deputați, țărani și boieri. Comisia proprietății, creată în scopul de a găsi soluții problemei agrare - principala problemă a revoluției de la 1848
Ion Ionescu de la Brad () [Corola-website/Science/306146_a_307475]
-
programul acesteia dovedește totuși desprinderea, cel putin temporară, a tânărului Bălăceanu, în vârstă atunci de numai 20 de ani, de condiția lui socială și de modul de gândire proprie clasei care îi aparținea. La numai trei săptămâni după declanșarea evenimentelor revoluționare se refugia împreună cu familia la Brașov,de frica holerei ce se abătuse asupra capitalei, daca bine înțeles nu vor fi existat și alte motive. Cert este că la 23 iulie, Ministerul de interne al Țării Românești emitea o circulară prin
Ion Bălăceanu () [Corola-website/Science/306197_a_307526]
-
lista neagră comunicată de sultan autorităților politice din Țară Românească, privind "exilarea capilor revoluției." La 23 septembrie 1848, George Barițiu comunica fostului împuternicit al guvernului provizoriu muntean pe langă Parlamentul de la Frankfurt, prof. Ion Maiorescu, prezența la Brașov a câtorva revoluționari fugiți din Țară Românească, în frunte cu doi dintre locotenenții domnești (Tell și Heliade), printre aceștia aflându-se și Ion Bălăceanu. 23 decembrie 1848 Bălăceanu se află la Belgrad, împreună cu Nicolae Bălcescu, de unde cei doi intenționau să se îmbarce pentru
Ion Bălăceanu () [Corola-website/Science/306197_a_307526]
-
să se îmbarce pentru Constantinopol, via Triest. La începutul lui aprilie, Bălcescu își anunță plecarea spre Ungaria și Transilvania cu misiunea încredințată de Ion Ghica, dar predicata de Mazzini, de a înlesni reconcilierea româno-maghiară și de a forma o legiune revoluționară română care să lupte alături de forțele maghiare. În mai, legăturile cu factorii de decizie ai revoluției maghiare fuseseră stabilite. Și dacă încercarea de formare a unei legiuni românești a eșuat, în schimb unii dintre patrioții munteni (dintre ei și Bălăceanu
Ion Bălăceanu () [Corola-website/Science/306197_a_307526]