19,447 matches
-
ne duce cursa dezlănțuită spre fericirea privată? Ne condamnă ea oare să suferim la infinit chinurile lui Tantal? Cultura pe cale de a se structura se conturează sub semnul senzualismului debordant sau al dezincarnării plăcerilor? Civilizația eficacității generalizate sau eliberarea plăcerii simțurilor? Un nou carpe diem sau adâncirea dificultății de a trăi? Mai precis, aceste perechi de opoziții sunt realmente pertinente? Și ce-i cu toate aceste obstacole în calea fericirii: frustrarea, decepția, invidia? Repetăm spusele lui Saint-Just, potrivit cărora fericirea e
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de la sfârșitul anilor 1970, numărul minorilor vinovați de acte de violență s-a multiplicat cu patru. E greu să nu legăm acest fapt de fragilizarea familiilor, de pierderea autorității parentale, de deficiențele de educație din care rezultă o erodare a simțului limitelor, regulilor și interdicțiilor, un tineret lăsat în propria-i grijă și care, deposedat de repere, dovedește o mai mică aptitudine de a suporta frustrările și constrângerile. Coincidența fenomenelor e frapantă: în paralel cu destructurarea cadrelor colective și cu dezinstituționalizarea
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
întrucât poate antrena frustrări, complexe și alte neajunsuri. Astfel, numeroși părinți au renunțat să mai impună reguli și cadre stabile pe motivul că ar violenta personalitatea copilului și i-ar provoca suferințe interioare; ei nu mai caută atât să insufle simțul limitelor, respectul și ascultarea, cât să asculte și să satisfacă dorințele copilului. Deși această psihologizare a educației concretizează, prin exces, anumite căi deschise de psihanaliză și de noile pedagogii de la începutul secolului XX, ea n-a putut să se impună
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
Roszak ne propune imaginea centaurilor, acești adoratori ai lui Dionysos care, în frenezia beției lor, nesocotesc ordinea civilizată a lui Apollo 2. Tot cam pe atunci, Daniel Bell caracteriza sensibilitatea anilor 1960 ca o răzvrătire contra rațiunii, „o revanșă a simțurilor asupra spiritului”, o „căutare disperată a lui Dionysos”3. Într-un strălucit eseu datând din aceeași epocă, Jean Brun se străduia să teoretizeze resurgența lui Dionysos în societatea abundenței pradă extazului sexual, psihedelismului și „furiei consumului”4. Lucrarea constituie un
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
fericirea adusă parcă la îndemâna trecătorilor și imagini pline de sex-appeal. Moda senzualizează trupurile și chipurile. Panourile publicitare legate de plajă și vacanțe stârnesc visuri și dorințe. Întreaga viață cotidiană vibrează de imnuri în cinstea divertismentului, a plăcerilor trupului și ale simțurilor. Seducție publicitară, oraș ludicizat, febra divertismentelor, nebunia vacanțelor, tot atâtea trăsături care, în mod evident, dau semnalul fericirii dionisiace, universului său marcat de abundență și de plăceri, de lipsa de griji și de absența muncii. Divertisment și timp pentru sinetc
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de altele, dar despre care minimul ce se poate spune este că nu oferă câtuși de puțin spectacolul unui dionisism debordant. La urma urmei, acesta a încetat să mai constituie un pol de referință al epocii noastre. Pe când dereglările tuturor simțurilor sperie tot mai mult, spiritul timpului a trecut de la cultul lui W. Reich la acela al lui Dalai-Lama, de la teatrul lui Artaud la zen, de la „mașinile care exprimă dorințe” la „înțelepciune”. Idealul nu mai e acela de a dizolva Eul
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
dimensiunea senzitivă a produselor industriale. Sunt numeroase produsele care, prin materialele utilizate, prin felul cum se închid, prin ambalaje, vor să creeze senzații tactile, sonore și olfactive. Produsele nu se mai mulțumesc să funcționeze eficace, ele trebuie să trezească plăcerea simțurilor, să ofere o calitate sonoră sau olfactivă, să furnizeze un supliment de realitate tactilă, să favorizeze o experiență senzitivă și emoțională. E vorba de a sugera funcția îmbunătățind, în același timp, calitățile percepute sau contactul sensibil cu produsul. După un
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
vorba de a sugera funcția îmbunătățind, în același timp, calitățile percepute sau contactul sensibil cu produsul. După un design rece, unidimensional, compartimentat, se dezvoltă designul global și expresiv care presupune producerea de senzații corporale, a unei stări de satisfacere a simțurilor compatibilă cu fericirea. Primul, centrat pe tehnică, impunea din afară creațiile sale publicului; cel de-al doilea, focalizat pe om, apare ca un răspuns la așteptările de calitate a vieții, de satisfacere senzorială superioară într-o vreme care asistă la
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de valorile invenției și ale imaginației, ale deconstrucției și ale contrastelor de textură. În societatea de hiperconsum, nu mai e suficient să savurezi specialitățile, masa trebuie să fie ocazia unei „călătorii”, a unei experiențe sinestezice care satisface toate cele șase simțuri, „cel de-al șaselea fiind emoția, sensibilitatea” (F. Adrià). Eclipsa lui Dionysos nu înseamnă regresia plăcerilor senzoriale, ci dezvoltarea unei culturi hedoniste supuse legii varietății, a schimbării accelerate, a fanteziei-spectacol. Baudelaire semnala deja că, în modernitate, „curiozitatea a devenit o
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
inhibiții, să se lase în voia firii, gustând atât plăcerile simple, cât și satisfacțiile bacanalei extatice. Tocmai acest etos al bucuriei îl redescoperim noi, declară noii apostoli, insistând asupra culturii cotidiene, caracterizată prin cultul senzațiilor imediate, al plăcerilor trupului și simțurilor, al voluptăților prezentului. Hedonism accentuat, sărbătoarea simțurilor, existență prezenteistă: etica dominantă incită, ni se spune, la a profita de clipă, la luarea în considerație a ceea ce e bun în viață, la savurarea maximă a plăcerilor existenței, fără inutile proiecții ale
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
gustând atât plăcerile simple, cât și satisfacțiile bacanalei extatice. Tocmai acest etos al bucuriei îl redescoperim noi, declară noii apostoli, insistând asupra culturii cotidiene, caracterizată prin cultul senzațiilor imediate, al plăcerilor trupului și simțurilor, al voluptăților prezentului. Hedonism accentuat, sărbătoarea simțurilor, existență prezenteistă: etica dominantă incită, ni se spune, la a profita de clipă, la luarea în considerație a ceea ce e bun în viață, la savurarea maximă a plăcerilor existenței, fără inutile proiecții ale propriului eu în viitor, fără grija zilei
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
declarată, a femeilor pentru melanjismul sexual se află dorința expresă de a conta pentru cineva, plăcerea de a fi obiectul unei atenții speciale, de a exista ca persoană „privilegiată”. Se impune observația că, în societățile hiperindividualiste, dorințele de exacerbare a simțurilor, oricât de prezente ar fi, n-au izbutit câtuși de puțin să împingă în planul secund idealul de a fi subiect pentru celălalt, de a fi o persoană de neînlocuit, de nepreschimbat. Dimpotrivă. Civilizația hedonistă a antrenat nu atât cultul
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
-se la valorile de fond ale ordinii cotidiene. Din principiul excesului în cursul vechilor demonstrații festive nu mai păstrăm decât un palid simulacru: până și extracotidianul a devenit doar o formă a hegemoniei cotidianului. În sărbătoarea dionisiacă trebuiau trezite toate simțurile, iar rațiunea era răsturnată cu capul în jos prin anularea tuturor interdicțiilor. Dar astăzi? Homo festivus s-a preschimbat într-un simplu trecător, într-un gură-cască amator de ambianță fun, de animație și de spectacol. Sărbătoarea hipermodernă s-a redus
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
sfârșit eliberată de automobile, să asculte orchestre, să asiste la spectacole folclorice. Numai decibelii și mareea umană, ceea ce E. Canetti numea „masă deschisă” și bucuria specifică pe care aceasta o procură 37, mai amintesc de vechile forme de exces. Beției simțurilor și cheltuielilor transgresive le-au urmat bucuria cuminte a plimbării, a privitului, a pierderii în mulțime. Este ora petrecerilor „super” sau conviviale: nebunia festivă a cedat locul rațiunii distractive. Carnavalul era momentul veseliei „de sărbătoare”, a râsului general, nestăvilit 38
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
cu cincizeci de ani. „Planeta râsului” ziceați? Dacă-i așa, cine nu vede că ea nu se mai aseamănă câtuși de puțin cu râsul în hohote al lui Dionysos? 9tc "9" Superman: obsesia performanței, plăcerile simțurilortc "Superman \: obsesia performanței, plăcerile simțurilor" Dacă vreo școală de sociologie face caz de o maree dionisiacă, un alt diagnostic, exact la opusul acesteia, apare din cultura fondată pe idealurile de competiție și de autodepășire. S-a terminat cu mitologia bucuriilor transgresive și senzuale, societățile noastre
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
comportamentelor normale, eclectice, experiențiale ale hiperconsumului. Sporturi fun, practici sportive multiple - e timpul supravalorizării sistemelor de referință senzitive, ludice și conviviale mult mai mult decât al celor specifice câștigătorului. La baza vârstei fun a sportului se află, în principal, aventura simțurilor, căutarea de noi experiențe, nevoia de a evada. Până la urmă, asocierea sportului-divertisment cu idealul performanței apare ca un proces relativ limitat, nicidecum sortit să se dezvolte la nesfârșit. Fenomenul central constă în anexarea sportului de către forțele individualizării și ale mercantilizării
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
lectură, unii autori contemporani consideră că stăpânirea de dragul stăpânirii nu numai că a dus la dispariția vechilor logici, dar că ea tinde să ruineze ancorarea carnală a existenței și „savoarea lumii”. Deja imaginea televizată ne îndepărtează de lume, înlocuind experiența simțurilor cu o teleprezență dezincarnată 31. Și mai radical, ciberspațiul favorizează o comunicare abstractă în care celălalt nu mai e decât informație, identitate virtuală fără corp și chip. Astfel, universul marilor viteze tehnologice n-ar duce decât spre derealizarea lumii, pierderea
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
ochelarii sunt vânduți în mod frecvent ca produse de modă sau de „fantezie”. Piețele de consum semnalează pretutindeni reculul „eficacității” stricte în avantajul unui proces de hibridare în care performanța tehnicistă nu are valoare decât amestecată cu ceea ce provoacă plăcerea simțurilor și a aparenței, hiperconsumatorul arătându-se a fi mereu mai sensibil la imaginea personală, la stilul și la estetica produselor. Poziționarea „funcțională” nu mai e suficientă: faza III e mult mai puțin sinonimă cu derealizarea-desenzualizarea lumii, decât cu cosmetizarea generalizată
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de a satisface dorința feminină. Nu mai e cazul astăzi, când satisfacerea femeii este considerată subînțeleasă. Desigur, avem de-a face cu un nou imperativ sexual: în plus, acesta nu trebuie asimilat pur și simplu cu un narcisism operatoriu închis simțului celuilalt. În fapt, imaginarul excelenței tehniciste și imaginarul relațional merg mână în mână: triumfă nu sexualitatea monadică, ci un model fondat pe dimensiunea intersubiectivă, care integrează alteritatea dorinței celuilalt. În cadrul vieții sexuale, individualismul contemporan nu coincide cu preceptul „fiecare pentru
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
ea e dublată acum și de oroarea libidinală 61. La urma urmelor, individualismul și liberalismul cultural n-au făcut decât să izoleze tot mai mult oamenii, să-i facă egocentrici, incapabili să aducă fericire celuilalt. Departe de a favoriza bucuria simțurilor, revoluția sexuală a provocat o formidabilă dezvoltare a frustrărilor și a depresiilor. Eliberarea corpului - singurătatea individului. Există și adevăr în aceste interpretări pesimiste. În particular, nu putem pune la îndoială faptul că mizeria sexuală a indivizilor e mai greu de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
același timp, a crescut și numărul celor care se simt dezamăgiți și frustrați. Fericirea erotică este mai accesibilă pentru femei și homosexuali, dar multiplele manifestări de m3izerie sexuală nu încetează să dezmintă triumfalismul sondajelor și al promisiunilor de satisfacere a simțurilor. În cele din urmă, suntem martorii nu atât ai eșecului revoluției sexuale, cât ai limitelor categoric de nedepășit pe care le întâmpină proiectul politic de împlinire libidinală universală. A fost o iluzie să se creadă că el putea să progreseze
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
dérision, Fayard, Paris, 2000, pp. 135-243. 39. Paul Yonnet, Travail, loisir, ed. cit., p. 200. 40. Ibidem, p. 214. 41. Gérard Mermet, Francoscopie 1993, Larousse, Paris, 1992, p. 241. 9. Superman: obsesia performanței, plăcerile simțurilortc "9. Superman\: obsesia performanței, plăcerile simțurilor" 1. Luc Boltanski, Eve Chiapello, Le nouvel esprit du capitalime, Gallimard, „NRF Essais”, Paris, 1999; Pierre Veltz, Le nouveau monde industriel, Gallimard, Paris, 2000. 2. Alain Ehrenberg, Le culte de la performance, Calmann-Lévy, Paris, 1991, pp. 13-19. 3. Convorbire cu Jean
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
cuminte 211 Frenezia lui Eros 211 Un hedonism bine temperat 213 Sex, iubire și narcisism 214 Nopți de beție și zile de sărbătoare 217 Droguri, destructurare și criminalizare 217 Reînvierea sărbătorii 219 Petrecerea „super” 224 9. Superman: obsesia performanței, plăcerea simțurilor 228 Viață profesională, viață privată 230 Munca și timpul liber 232 Fericit la locul de muncă? 234 Trupuri performante și trupuri leneșe 238 Euforia sportivă 240 Societate dopantă, sportul-divertisment și lenevia trupului 241 Ce alegem: să ne autodepășim sau să
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
Nu fă o concesie și apoi să te gândești că mai târziu îți va fi returnată. Negociază comisionul tău înainte de a te apuca de muncă. CAP. 9 Gambiturile Intermediare: Nu te oferi să împarți diferența. În țara aceasta există un simț al corectitudinii incredibil. Astfel știm că, dacă ambele părți dau părți egale, atunci e corect. Dacă Fred îțui scoate casa la vânzare cu 200.000 de dolari, iar Susan face o ofetă de 190.000 de dolari și ambii sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2304_a_3629]
-
femeilor care se prostituează. O astfel de etică determină ocultarea. Răul făcut victimelor, adică „femeilor de treabă” devenite „stricate”, trebuia îndreptat, însă bordelurile, „locurile de reconfortare”, nu erau considerate un rău în sine, dacă în cadrul lor lucrau „stricate” (adică prostituate). Simțul moral național ce acționează în cadrul instituțional al ordinii statale existente nu poate recunoaște faptul că politica de creare a instituției „locurilor de reconfortare” este îndoielnică și lipsită de etică. În schimb, standardul dublu susține că victimele ar trebui despăgubite, fără
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]