14,124 matches
-
Manolios este pus în situația de a accepta să fie spânzurat în locul altcuiva, alege să moară pentru a salva alte vieți. Creștinismul tradițional, cel pe care Kazantzakis îl respinge poate și sub influența maeștrilor săi spirituali, purcede la o răstignire simbolică a lui Hristos, gest repetitiv reiterat cu fiecare Liturghie. - Ideologiile, ca și politicile de marketing, sunt sisteme de vrăjire. Oamenii au nevoie de un sistem de idei, nu doar de pâine și circ. Se găsesc ideologii care promit să le
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
timp să devină membru de partid și că în ultima perioadă trăia o adevărată dramă. Dispariția sa, în plin succes al celui mai contestatar roman publicat (deocamdată, n.n., 1996) în țară, a produs un gol imens și a căpătat dimensiuni simbolice. Un stâlp al culturii române independente se prăbușea. Evident, se pot da și alte exemple de independență literară. Multe din piesele lui D.R. Popescu nu pot fi jucate, altele au finalul transformat. Cezar, măscăriciul piraților constituie o netă demistificare a
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
unde vrea de bună credință să se integreze (universitate, edituri etc.), ca și în cadrul noii vieți sociale a insulei (hrană, locuință, piață, stradă). Prezentare metodică, lucidă, rece, necruțătoare, condusă de o mână expertă. Scenele rapide, scenele-cheie, dialogurile de șoc, situațiile simbolice se succed vertiginos, evocate cu pricepere, cu un talent viguros, care și-a dat deja măsura (Bujor Nedelcovici a publicat 6 romane și numeroase scenarii). Nici o fisură sau sentimentalism ieftin, nimic dintr-o polemică naivă sau lungimi inutile. Și mereu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
autor pentru a ne explica pasivitatea, resemnarea, capitularea totală a locuitorilor acestei nenorocite insule unde cartea de căpătâi ar trebui să fie De la servitude volontaire a lui La Boătie. Nici un singur gest de revoltă: nici o contestare, afară de aceea cu desăvârșire simbolică și gratuită a eroului cărții. Bujor Nedelcovici dă două explicații (p. 7, 103, 139, 200, 218-219, pagini de citit și recitit) de ordin polițienesc și de psihologie colectivă și națională etc... S-ar putea adăuga și alte multe ipoteze, care
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Colaboraționismul, considerat inevitabil, soluție necesară, de expedient, de supraviețuire, după unii chiar creator etc., de o evidentă și complexă ambiguitate. Ea a produs, la rândul său, o serie de alte relații nu mai puțin ambigue. Cazul Constantin Noica, emblematic și simbolic, pune în cea mai vie lumină atât drama, cât și amoralismul acestui proces. Analiza s-a dorit cât mai rece și obiectivă, lipsită de orice spirit partizan sau iconoclast. 2. Resemnarea istorică, pasivitatea, renunțarea la orice rezistență, prin recunoașterea generală
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
altfel și credem departe de o astfel de concepție. O totală roza vânturilor morală... Care erau, în concluzie, dilemele morale și sociale concrete ale oricărui om de cultură sub regimul ceaușist, considerând mereu reacțiile lui Noica drept tipice, reprezentative și simbolice? El se afla, pe scurt, în fața unei triple alternative: 1) conformism integral, total, servil atitudine extrem de răspândită; 2) refuzul oricărui conformism și compromis eroic, extrem de rar, cu rezultat direct: tăcerea, moartea intelectuală, ratarea; 3) conformism parțial, printr-o soluție pur
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
pur personală, resemnată la a face doar ce se poate, în condiții date, de precizat de la caz la caz. Nici eroism spectaculos, nici capitulare totală, ci o supraviețuire activă, cu motivare complexă, profundă. Este chiar miezul problemei Noica, exemplară și simbolică pentru o întreagă categorie de intelectuali care au supraviețuit sub ceaușism. Și, în unele cazuri, chiar au produs, au creat, au rezistat efectiv, în felul lor, prin cultură. Nu în toate împrejurările, doar simplu pretext al neangajării lor în rezistența
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
au lăsat prinși de voie, de nevoie în angrenajul situației ireversibile, dintr-un motiv absolut scuzabil: salvarea operei, intenția de a construi, de a produce chiar și în condiții disperate. Am analizat în Cazul Constantin Noica un astfel de caz simbolic, paradigmatic. Am adus și alte exemple. Unii au crezut efectiv, cu deplină convingere, că situația este definitivă, iremediabil pierdută. Că drum de întoarcere nu există. Au refuzat deci să fie autori doar postumi, să se rateze, să se sinucidă literar
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de politologie: lunarul Sfera politicii (ed. Stelian Tănase) și Polis. Revistă de științe politice (ed. Călin Anastasiu), publicații de foarte bun nivel, am spune chiar internațional. Și fiindcă facem astfel de afirmații într-o revistă destinată mai ales exilului (noțiune simbolică), nu credem că este exagerat să solicităm atenția diasporei și asupra unor astfel de publicații. Ele trebuie sprijinite, inclusiv material. Și ar mai trebui să convingem pe compatrioții noștri de pretutindeni că actuala cultură română nu este numai una de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
perioada actuală) rămâne o cultură minoră. O cultură majoră își pune însă în limbajul său toate problemele universale ale omului și ale momentului istoric specific. Iar formularea lor cere un cu totul alt stil de expresie decât cel metaforic și simbolic, un alt aparat conceptual și, bineînțeles, o altă bază de documentare. Când se va înțelege bine acest lucru fără a denigra în nici un fel poezia cultura română în ansamblul său va fi făcut un enorm pas înainte. Opera politologului Vladimir
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
nu mi-am dat seama la revenire, la început, în 1963, cât de profund comunizată și ceaușizată, mai ales, devenise, între timp, noua Românie. Treptat, treptat, momentul 1947 mitizat încă în închisori și diverse locuri de deportare devenea tot mai simbolic și, la limită, utopic. Tot mai îndepărtat și ireversibil. Mulți dintre noi, în această situație, au trecut atunci printr-o criză profundă. După 1989, ceaușizarea din ultimele decenii a devenit și mai evidentă. Libera exprimare a ideilor și a regrupărilor
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
atât mai mare în cultura actuală unde, pe de o parte, din cauza izolării anterioare, astfel de forme de colaborare științifico-publicistice seduc, sunt chiar strict necesare și, pe de alta, unde din lipsă încă de specialiști, o mie de inși (cifră simbolică) trebuie să facă mereu, și în același timp, de toate: și publicistică și universitate și cercetări și politică și multe, multe altele. Situație de evidentă subdezvoltare culturală: lipsă acută de cadre și de buni profesioniști în toate domeniile. încă prea
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
realităților interne. în acest sens, cu un instinct cultural sigur, lucrează Alina Mungiu, Sorin Antohi, Andrei Cornea, Dan Pavel și alții. în străinătate, Vladimir Tismăneanu oferă un model de prim ordin. Alte două gesturi au, nu mai puțin, o valoare simbolică și exemplară. Amintim, în primul rând, de textele lui M. O nou cultură română 292 Adrian Marino Nițescu, de sertar: Sub zodia proletcultismului. Dialectica puterii. Eseu politologic. (1975, 1988), recent dezvăluite. Primul a încercat, totuși, să fie editat. La drept
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
admitem că acesta, și nu altul, este destinul (lamentabil) al culturii române. Lipsa cadrelor medii specializate, în toate domeniile, este una din lipsurile cele mai grave ale societății românești actuale, în ansamblul său. O mie de inși foarte capabili (cifră simbolică) sunt deocamdată obligați să facă, în același timp, de toate: și cultură și publicistică și politică și multe altele. Revenim încă o dată la această concluzie. O reală specializare și diviziune a muncii sociale și intelectuale încă nu există. De unde o
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
constituie un eveniment, într-adevăr, capital. Idealul său este de a deveni o cultură europeană integrală sau, cel puțin integrabilă, în anumite condiții precise. Universalizarea nu este posibilă decât în aceste cadre și sub această emblemă. Valoarea sa este riguros simbolică: Europa, într-o astfel de perspectivă, presupune nu numai un imens salt cultural calitativ, dar și o schimbare radicală de optică: acceptarea și asumarea, până la capăt, a tuturor consecințelor sale. Urmările potențiale sunt enorme. în secolul XX, cultura română s-
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ultima generație de politologi în formație pare să fi depășit acest important obstacol. Ne gândim, în primul rând, la Alina Mungiu, Stelian Tănase, Dan Pavel, Sorin Antohi. Acesta din urmă întreprinde o analiză sistematică a complexului, convertit într-o geografie simbolică și ajunge la concluzia (pe care o împărtășim integral): Consider că misiunea istorică a «românitățiiă metafizice omogene, agresive și izolaționiste s-a împlinit 26. S-a făcut chiar exces de speculații pe tema o viziune românească a lumii (doar pe
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
controverse românești. 1990-1995. Antologie și prefață de Adrian Marino (Craiova, Aius, în curs de apariție). 24 E. Lovinescu, Memorii, 1916 1930 (Craiova, 1932), II, p. 225. 25 cf. Z. Ornea, op. cit., p. 145. 26 Sorin Antohi, Românii în 1995; geografie simbolică și identitate socială, III, in: 22, 50, 13-19 decembrie 1995. 27 Eugen Ionescu, Nu (București, editura Vremea, 1934), p. 288. 28 Scrisori despre exil. Matei Călinescu și Ion Vianu. Matei Călinescu Itaca, in: Viața românească, XC, 9-10, 1995, p. 108
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
între lucruri și fenomene, totul face parte dintr-un plan în care se repetă, ca în orice cosmogonie, actul dintâi al numirii. În acest univers în care au loc hierofanii, epifanii, kratofanii, întâmplări sacre, care se bazează pe analogii, corespondențe simbolice și pe repetiții ritualice, pe sacru saturat de ființă, care devine coerent doar prin trimitere la modelul sacru, totul, până și gestul cel mai obișnuit, trimite la un act spiritual. Această Lume "nu este nici mută, nici opacă, și nu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Doar pentru omul modern, ființă istorică, "cosmosul a devenit opac, inert și mut: nu mai transmite nici un mesaj și nu mai cuprinde nici un "cifru""4). Perspectiva mitică asupra personajului eliadesc este parte din încercarea de integrare a omului modern în simbolic și fantastic, de revrăjire a omului prin mit și simbol (Eliade anunța în 1936 apariția unei cărți, Mit și simbol, pe care nu o va scrie niciodată, dar care este reper pentru itinerariul său spiritual; o altă intenție mărturisită în
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
istoric - face cât se poate de naturală utilizarea mitologiei solstițiale"20. Între Dionisul eminescian și personajul omonim al lui Eliade din În curte la Dionis, există "o incitantă comunitate onomastică" vizându-l pe marele zeu trac, iar "legătura onomastică și simbolică dintre Ieronim și Euthanasius (din Cezara) pe de o parte, și Ieronim Thanase (din Nouăsprezece trandafiri) pe de altă parte", dovedește "sensuri care ar merita să fie supuse unei mai ample reverii hermeneutice"21. Sorin Alexandrescu aduce sugestii cu privire la substructura
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
definea personajul) și un anumit individ care împrumută astfel trăsăturile personajului 29. La Eliade, caracterul motivat al numelor personajelor este rezultatul unui efort de resemnificare a unui univers desacralizat; descompuse în elementele componente, miturile nominale relevă conținuturi ale sacrului. Valențele simbolice și mitice ale numelor proprii se nasc pe de o parte dintr-o permanentă relație de contaminare stabilită între semnificant și semnificat, astfel încât "forma semnului devine un model activ de generare a sensului, iar sensul conferă formei calități expresive"30
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
nu "aici se află un membru al clasei de persoane numite Juan", ci acest nume corespunde exclusiv acelei persoane). Lingvistul reia o veche distincție, între "cuvânt semnificativ" și "simplu cuvânt", care pornește de la vechii greci și ajunge la cercetătorii logicii simbolice, și delimitează "limbajul" de "metalimbaj". Lămurind o veche confuzie, Coșeriu afirmă că numele nu sunt multivoce în calitate de cuvinte (adică unități formate dintr-un semnificant și un semnificat), ci ca "simple cuvinte", ca semnificanți: "Două nume de Juan cu aplicare diferită
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
procesul de numire a personajului pentru ca numele său să reveleze un concept în general și pentru ca patronimele să reveleze numele tatălui celui care îl poartă; acest tip de nume a fost adesea utilizat ca nume de familie, "nume patronimic"), evocativă, simbolică, incantatorie etc. Tezelor Mill-Kripke, Russel-Frege le corespunde încercarea lui Marc Wilmet de a defini numele propriu în trei etape 79: 1) numele propriu este în afara enunțului un semn prevăzut cu un semnificant normal și cu un semnificat disponibil sau, dacă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
re)dobândește sensul în context (Onufrie Vințeler, Augustin Pop, Ștefan Badea, Mariana Istrate, Mihai Ignat). Teza este întâlnită și la Carmen Vlad, și Emma Tămâian: dacă prin valoarea semnică originară a numelor proprii se produce semiotizarea textului poetic, prin valoarea simbolică a acestora are loc o desemiotizare (deoarece se obliterează convenția primară). Resemiotizarea poetică se realizează datorită instituirii "unui referent al numelor proprii în spațiul textului, prin noi convenții referențiale impuse intradiscursiv" 153. În studiul Numele propriu în dimensiunea sintactică a
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
întreg, care este textul"161. Afirmația este susținută prin apelul la Roland Barthes ("hipersemanticitatea" numelor proprii, importanța "personajului ca nume"), Grivel (personajul ca "nume înzestrat cu calități" sau "calități legate prin nume"), Derrida (denominația și "ilizibilitatea" numelui propriu)162. Remotivarea simbolică a numelui propriu prin inserția în text este punctul unde autoarea întâlnește "resemiotizarea poetică a textului, datorită instituirii unui referent al numelui propriu în spațiul textului, prin noi convenții impuse intradiscursiv" (s.a), despre care vorbesc Carmen Vlad și Emma
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]