12,786 matches
-
este numele atribuit " Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord" și fostelor dominioane, colonii, și altor teritorii aflate sub stăpânirea Coroanei Britanice de la sfârșitul secolului al XVI-lea până la mijlocul secolului al XX-lea. Apogeul Imperiului Britanic a fost atins la începutul secolului al XX-lea, cuprinzând peste 20% din suprafața uscată a Terrei și mai mult de 400 milioane
Imperiul Britanic () [Corola-website/Science/304798_a_306127]
-
a sporit și comerțul cu sclavi care traversau Atlanticul (70.000 de sclavi aduși anual din Africa către America). În timpul Războiului de 7 ani (1756-1763), Marea Britanie a obținut câștiguri teritoriale în defavoarea Franței. Prin Tratatul de la Paris (1763), Franța recunoștea oficial stăpânirea britanică asupra Canadei, însă britanicii restituiau francezilor controlul asupra insulelor Guadelupa și Martinica. Prin acest tratat se asigura securitatea coloniilor nord-americane. Pentru britanici, extinderea imperiului însemna noi responsabilități și noi costuri. Guvernul britanic dorea să adapteze veniturile americane la necesitățile
Imperiul Britanic () [Corola-website/Science/304798_a_306127]
-
Napoleon de a izola insulele britanice, și totodată asigura supremația navală britanică în tot secolul XIX. America nu a fost teatru al nici unei operațiuni militare, până la tulburările legate de drepturile comerciale ale statelor neutre. Americanii au căutat să-și extindă stăpânirea asupra Canadei. În războiul din 1812, americanii au ocupat York (azi Toronto), în Canada de Sus. Ca urmare, britanicii au jefuit capitala Washington. Incapacitatea armatei americane de a avansa în Canada, a confirmat supraviețuirea stăpânirii britanice în America de Nord. În timpul Războaielor
Imperiul Britanic () [Corola-website/Science/304798_a_306127]
-
au căutat să-și extindă stăpânirea asupra Canadei. În războiul din 1812, americanii au ocupat York (azi Toronto), în Canada de Sus. Ca urmare, britanicii au jefuit capitala Washington. Incapacitatea armatei americane de a avansa în Canada, a confirmat supraviețuirea stăpânirii britanice în America de Nord. În timpul Războaielor Napoleoniene, Olanda a fost aliata Franței, și Marea Britanie a ocupat numeroase posesiuni olandeze inclusiv Colonia Capului, în Africa de Sud; Ceylon (mai târziu, Sri Lanka), în apropiere de coasta indiană; Java, în Indonezia; părți din Guiana, în America de Sud
Imperiul Britanic () [Corola-website/Science/304798_a_306127]
-
din 1815. Achiziția Coloniei Capului de la olandezi, în timpul Războaielor Napoleoniene, a permis britanicilor o prezență puternică în Africa de Sud. Sute de coloniști britanici au început să sosească după 1820, și engleza a devenit limba oficială, în 1822. Sclavia, adânc înrădăcinată sub stăpânirea olandeză, a fost abolită în 1833. În 1843, britanicii au înființat colonia de coastă Natal. Burii, descendenți ai coloniștilor olandezi și germani, au respins conducerea britanică și sute dintre ei au migrat spre nord, înființând în interiorul continentului republicile libere africane
Imperiul Britanic () [Corola-website/Science/304798_a_306127]
-
înlocuit persana, ca limbă oficială a guvernului din India, și totodată a crescut activitatea misionară creștină. Superioritatea britanică a fost completată, în final, cu cucerirea provinciilor Punjab și Sind, în anii 1840. Totuși, populația indiană a început să respingă treptat stăpânirea britanică, simțind că britanicii nu au respect pentru cultura și tradiția locală. Aceste sentimente au atins apogeul în revolta șipailor din 1857, în care soldații indieni (numiți șipai), aflați sub comanda Companiei Indiilor Orientale, au pus la cale o revoltă
Imperiul Britanic () [Corola-website/Science/304798_a_306127]
-
britanici erau activi de la sfârșitul anilor 1850, fiind în căutarea izvoarelor Nilului și, în 1864, Sir Samuel Baker a descoperit Lacul Albert; iar achiziția Ugandei, în 1894, a asigurat dominația politică britanică asupra regiunii. Cam în același timp, a început stăpânirea britanică în Kenya. Guvernarea britanică a lui Sir Henry Campbell-Bannerman, care a ocupat funcția de premier din 1905, a urmărit un mai puțin imperialism activ. Marea Britanie a acordat autoguvernarea în Transvaal și Orania, în 1907, deschizând drumul înființării Uniunii Sud-Africane
Imperiul Britanic () [Corola-website/Science/304798_a_306127]
-
fost urmată de alți vrednici înaintași, care au sporit bunurile bisericești ca Biserica Neamului să poată înfrunta veacurile. La altarele bisericești s-a clădit și iubirea de Neam și Țară, salvându-se pământul strămoșesc pentru noi cei de azi. Sub stăpânirea austro-ungară, averile mănăstirilor din Bucovina au fost puse sub o singură administrare, înființându-se Fondul Religionar Greco-Oriental din Bucovina. Autoritățile imperiale austro-ungare, hotărâte să controleze drastic administrarea acestor averi din care, evident, să tragă partea ocupantului, nu au tăgăduit însă
Editura Pimen Zainea () [Corola-website/Science/304821_a_306150]
-
părintele lor, logofătul Gavrilaș Mateiaș. La 1 mai 1696, fostul sulger Dumitrașco Ursachie vinde căpitanului Alexandru Ilschi jumătate de sat din Crasna, Ținutul Sucevei. La 15 iulie 1701, Constantin Duca voievod (1700-1703) întărește Episcopiei Rădăuți - unde era Nicolae Vasilievici episcop - stăpânirea peste daniile domnilor de mai înainte și ale ctitorilor, printre care se pomenește de un alt uric de la Ștefan Voievod pentru un loc de prisacă ce se cheamă în fundul Crasnii, numit Hrușca. La 10 august 1724, în Iași, Mihai Racoviță
Crasna () [Corola-website/Science/304836_a_306165]
-
mănăstirea o moșiea giumătate de sat de Crasna pe apa Sirițălului, dată daniea de la răpousatul Filothei, episcopul Hușilor, ce-au fost de postrih de mănăstirea Putna, după cum anume arată în doaă ispisoace domnești de la răpousații luminații Domni, care ispisoace întărescu stăpânirea mănăstirii pe această giumătate de sat care o stăpânește Alexandru Ilschi carele fiind așezat și cu șidere acolo și călcând hotarul satului peste tot cuprinzând și slujba a tuturor oamenilor ce lăcuescu acolo să lipsea mănăstirea Putna de tot venitul
Crasna () [Corola-website/Science/304836_a_306165]
-
răposatului Iordachi Ilschi clucer, care a fost frate cu Ilie Ilschi. La 30 august 1834, în Crasna, Ilie Ilschi dăruiește nepotului său de soră Dumitrachi Vasilco părțile sale de moșie din Budenița, ce-i sunt cumpărătură. Vasilco va intra în stăpânirea lor după moartea lui Ilie Ilschi și a soției sale Ileana. La 6 iulie 1835, Ilie Ilschi dăruiește nepotului său de soră Emanuil Stârcea și soției acestuia Ilinca Ralea, fiica căminarului și a svetnicului de coleghie a împărăției Rosiei, Zamfirache
Crasna () [Corola-website/Science/304836_a_306165]
-
acestuia Ilinca Ralea, fiica căminarului și a svetnicului de coleghie a împărăției Rosiei, Zamfirache Ralea și a soției sale Zmaranda, soră cu Ileana, soția lui Ilie Ilschi, moșia Crasna cu casele zidite, mori, crâșme, velniță, potășării, sticlărie. Va intra în stăpânire după moartea soților Ilschi. După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satele Crasna-Ilschi și Crasna Putnei au făcut parte din componența României, în Plasa Flondoreni a județului Storojineț. În perioada interbelică, populația era formată aproape în totalitate din
Crasna () [Corola-website/Science/304836_a_306165]
-
consultare și coordonare a pozițiilor naționale cu Italia. Concomitent începe și un proces de apropiere de țările Antantei, pe fondul interesului manifestat de acestea pentru diferite aspecte ale situației din Balcani. Rusia își făcuse public obiectivul urmărit în această zonă - stăpânirea strâmtorilor - „drepturi speciale” recunoscute ca legitime de Franța, prin prisma sprijinului pe care Rusia i-l putea oferi într-un posibil război cu Germania. Deși făceau eforturi pentru a determina ieșirea României din Tripla Alianță, nici Franța nici Marea Britanie, interesul
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
Cartier General în seara zilei de 14/27 iulie 1917. Armata primea ca înapoi Diviziile 7 și 12 Infanterie concomitent cu o nouă misiune de luptă: apărarea văii Trotușului și a câmpurilor petroliere din regiune, singurele care mai erau în stăpânirea statului român și care asigurau tot necesarul de război al armatei. S-au mai desfășurat o serie de acțiuni locale de mică amploare în perioada 15/28 iulie-19 iulie/1 august 1917, dată la care bătălia se încheie definitiv. Bătălia
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
sat atestat documentar este Sinești - Valea Merilor, cunoscut în vechime și sub numele de Osica, luat de la pârâul ce curge în apropiere. Satul este amintit în 22 ianuarie 1590 în porunca prin care Mihnea Voievod întărește lui Tatomir și altora, stăpânire asupra satului Osica. Zona este ușor vălurită, teritoriul fiind străbătut de pârâul Plapcea, afluent al râului Vedea. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Potcoava se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră
Potcoava () [Corola-website/Science/304874_a_306203]
-
după această înfrângere, ajungând până la urmă sub controlul acestuia. Huniazii au apărat totuși cu succes Regatul Ungariei împotriva campaniilor otomane. De asemenea, Skanderbeg și-a continuat cu succes rezistența anti-otomană, însă după moartea sa în 1468, Albania a ajuns sub stăpânire turcească. <br clear=all>
Bătălia de la Kosovo Polje (1448) () [Corola-website/Science/304903_a_306232]
-
nu este purificat. Starea este gravă dacă bolnavul are dispnee și urina puțină și cu miros înțepător și dacă transpiră la ceafă și la cap. Acea transpirație nu e bună, deoarece provine de la sufocare, raluri și violența bolii, care pune stăpânire pe el.” Hippocrate se referea însă la pneumonie ca la o boală „cunoscută de strămoși”. De asemenea, el relata rezultatele drenajului chirurgical al empiemelor. Maimonides (1135-1204 d.H.) observa: „Principalele simptome care apar la pneumonie și care nu lipsesc niciodată sunt
Pneumonie () [Corola-website/Science/304889_a_306218]
-
Amfipolisul, care a devenit de aceea o sursă a discordiei dintre macedoneni și greci. Astfel, macedonenii au câștigat minele de aur și argint din Pangaion. Sub Filip al II-lea se băteau monede în Amfipolis, așa-numiții philippeoi. Pentru perioada stăpânirii macedoneene este consemnată o donație pentru templul lui Artemis Tauropolos din Amfipolis, ceea ce dovedește venerația zeiței în oraș. Cetatea este menționată ca polis macedonean și în timpul stăpânirii diadohilor. Orașul este pomenit în cadrul rutei parcurse de apostolul Pavel și Sila în
Amfipolis () [Corola-website/Science/305573_a_306902]
-
al II-lea se băteau monede în Amfipolis, așa-numiții philippeoi. Pentru perioada stăpânirii macedoneene este consemnată o donație pentru templul lui Artemis Tauropolos din Amfipolis, ceea ce dovedește venerația zeiței în oraș. Cetatea este menționată ca polis macedonean și în timpul stăpânirii diadohilor. Orașul este pomenit în cadrul rutei parcurse de apostolul Pavel și Sila în drum spre Salonic în Noul Testament, "Faptele apostolilor", 17,1.
Amfipolis () [Corola-website/Science/305573_a_306902]
-
1848/1849, suprafața comitatului a făcut parte din voievodatul Voivodina sârbească, iar între 1849 și 1860 din voievodatul Voivodina sârbească și Banatul timișan. Abia în anii 1860, a fost reînființat Comitatul Torontal, iar teritoriul său a intrat din nou sub stăpânirea Regatului Ungariei. În 1918, Comitatul Torontal a fost mai întâi încorporat în autoproclamata Republică bănățeana, după care a fost încorporat în nou-înființatul Regat al Sârbilor, Croaților și Slovenilor. Prin Tratatul de la Trianon din 1920, teritoriul comitatului a fost împărțit între
Comitatul Torontal () [Corola-website/Science/305622_a_306951]
-
Burdujeni a apărut inițial în jurul Mănăstirii Teodoreni, iar la început ocupația de bază a locuitorilor era agricultura. Mult mai târziu au apărut lucrătorii de la abator, de la căile ferate, de la diferiți patroni. Între 1774-1918, în perioada în care Bucovina era sub stăpânire austro-ungară, localitatea devenise punct de frontieră românească. Burdujeni reprezintă singurul cartier al Sucevei contemporane care nu a făcut parte din regiunea istorică Bucovina. Cea mai importantă perioadă de schimbări și de extindere pentru Burdujeni au fost anii comunismului. După 1960
Burdujeni () [Corola-website/Science/305626_a_306955]
-
Bucovinei sub autoritatea Imperiului Habsburgic, în anul 1775, râul Suceava devine graniță, iar satul Burdujeni punct de frontieră românească. Satul Ițcani, situat în vestul Burdujeniului, devine punct de frontieră austro-ungar, iar orașul Suceava trece și el alături de întreaga Bucovină sub stăpânire străină. Se crede că revoluția ardeleană din 1784 a dus la o înrăutățire a vieții economice din aceste părți, pentru că ea a contribuit la hotărârea locuitorilor de atunci de a înființa târg, unde să-și valorifice produsele lor. Datorită acelor
Burdujeni () [Corola-website/Science/305626_a_306955]
-
pentru piața publică. A doua împroprietărire, cea din 1879, în Burdujeni s-a făcut abia în anii 1881-1882, pentru un număr de 40 însurăței. Cele două împroprietăriri amintite, s-au făcut numai pentru săteni. Locuitorii târgului și mahalalelor aveau în stăpânire „locuri cu embatic” date de egumenii Mănăstirii Teodoreni. După secularizarea averilor mănăstirești sub Cuza Vodă, în anul 1864, târgoveții au rămas chiriași mai departe pe locurile unde se găseau, plătind o dare (bezmăn), fixată de organele în drept. La 12
Burdujeni () [Corola-website/Science/305626_a_306955]
-
Mihai. Armatele Craiovei zdrobesc oastea polono-tătaro-molodoveană lîngă Vălenii de Munte. Într-o luptă în fața taberei, Stroe Buzescu îl ucide pe nepotul hanului dar este, la rîndul lui, rănit și moare cîteva săptămîni mai tîrziu. Boierii craioveni și oștile Craiovei pun stăpînire pe țară. În această perioadă are loc o puternică depopulare a Craiovei, mulți craioveni din pătura mijlocie primesc dregătorii sau intră în posesia unor afaceri în București sau în alte zone ale țării. Iar mulți țărani fug de frica legării
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
ucide cu mîinile lui pe Tudor. Însă, ajuns față în față cu Tudor, caimacanul Craiovei a fugit, iar soldații săi au trecut de partea lui Tudor Vladimirescu. Rolul Craiovei a fost unul de importanță majoră, vestea că orașul este în stăpînirea lui Tudor Vladimirescu a avut un rol determinant în răspîndirea revoluției în toate colțurile Olteniei; în documentele vremii Craiova este frecvent numită: "capitala micii Românii". Un negustor din Craiova îi scria lui Hagi Pop la Sibiu, la 26 martie 1821
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]