11,661 matches
-
și reacția ELISA (imunoabsorbția enzimelor linkate). Un test serologic se consideră pozitiv dacă titrul (concentrația) IgE pentru un tip specific de alergen este de peste 4 ori mai mare față de valorile normale. Spre deosebire de testele cutanate, ale căror rezultate pot fi interpretate subiectiv, gen «da», «nu», «dubios», testele serologice dau rezultate cantitative, cu posibilitatea de a calcula statistic pertinența testului, sensibilitatea și specificitatea (testele de calcul binar „2x2", sau curba ROC (). Pe baza unor studii pe un mare număr de analize testele serologice
Alergie () [Corola-website/Science/304589_a_305918]
-
valorilor și înțelesurilor proprii. Psihoterapia umanistă a apărut ca reacție la behaviorism și psihanaliză și este ca urmare cunoscută sub numele de A Treia Forță în dezvoltarea psihologiei. Psihoterapia umanistă se ocupă de contextul uman al dezvoltării individului subliniind înțelesul subiectiv, respingând determinismul și preocupându-se de creșterea pozitivă mai degrabă decât de patologie. Scopul acestei psihoterapii este de a crea un mediu relațional în care persoana să poată prospera. Psihoterapia de scurtă durată este un termen generic pentru o varietate
Psihoterapie () [Corola-website/Science/303839_a_305168]
-
amenințată de agenții stresori de toate tipurile. În plus adaptarea presupune realizarea unui echilibru dinamic cu mediul. ul apare în momentul când acest echilibru al adaptării se perturbă. Această perturbare este reversibilă. Stresul reprezintă, după Landy, un dezechilibru intens perceput subiectiv de către individ între cerințele organismului și ale mediului și posibilitățile de răspuns individuale. În funcție de natura agentului stresor, stresul poate fi psihic, fizic, chimic și biologic. În funcție de numărul persoanelor afectate, stresul poate fi individual sau colectiv. Paul Frasse definește stresul psihic
Stres () [Corola-website/Science/304126_a_305455]
-
Eisenstein istoriei în ultimul său film, parcursul metafizic al acestor oameni este, de asemenea, o parabolă arătând în ce mocirlă s-a înfundat Uniunea Sovietică În acei ani de confuzie numai arta putea fi un mijloc de a părăsi timpul subiectiv, de a face omul privat de libertăți să-și găsească un refugiu, de a salva ceea ce se mai putea din conștiința umana. Din toate artele, cea mai nouă dintre ele, cinematograful, putea să arate omului săturat de doctrină și ură
Călăuza () [Corola-website/Science/304152_a_305481]
-
și prin rostirea unor formule magice. Ca participanți au fost admiși inițial doar atenienii, mai târziu cercul adepților s-a extins și au fost incluși toți cei devotați cultului Demetrei. Cercetările actuale explică popularitatea serbărilor și longevitatea lor prin implicarea subiectivă a participanților, bazată pe o experiență personală a transei. Walter Burkert afirmă chiar caracterul prevalent al acestei experiențe în raport cu doctrina inițiatică, date fiind interesul obsesiv pentru moarte și ritualurile extatice. "Micile Mistere" ("Myesis") se țineau primăvara, în aparență numai în
Misterele din Eleusis () [Corola-website/Science/304202_a_305531]
-
Generative Art Gallery", Londra (1976) etc În perioada 1998-1999 a realizat la Roma împreună cu teologul, antropologul și diplomatul Teodor Baconsky (pe atunci ambasador al României pe lîngă Sf. Scaun), o mărturie ilustrată despre "Roma bizantină": "Roma caput mundi. Un ghid subiectiv al Cetății Eterne " (sprijinit pe dialoguri, note, fotografii, acuarele și desene) - adevărată "nouă punere în scenă" a miracolului roman. Pictorul Horia Bernea a fost membru al Comisiei Monumentelor Istorice și al Grupului de Reflecție pentru Înnoirea Bisericii. În anul 1997
Horia Bernea () [Corola-website/Science/304207_a_305536]
-
ideologiile care oferă o valoare absolută individualului, și nu generalului, statului. Însă statul, "generalul", societatea de războinici nu recunoaște nici munca, nici "personalitatea" muncitorului, ci cel mult "produsul" impersonal al muncii sclavului. Atât timp cât sclavul nu luptă, valoarea sa individuală rămâne subiectivă; el singur se autorecunoaște. Contradicția dintre Revenind la dialectica stăpân sclav, trebuie spus că partea umilitoare, servilă a satisfacerii trebuinței stăpânului a fost preluată de sclav. Astfel, prin faptul că stăpânul stăpânește sclavul, el stăpânește (direct și indirect) natura și
Fenomenologia spiritului () [Corola-website/Science/304203_a_305532]
-
Astfel: Acțiunea subordonată lui "trebati" „a trebui” că verb impersonal se exprimă la infinitiv dacă cel la care se referă obligația nu este precizat: "Treba sačekati „Trebuie să se aștepte / așteptat”. Dacă subiectul este precizat, acesta este al unei propoziții subiective introdusă prin conjuncția "da" și cu predicatul la indicativ prezent: "Treba da sačekamo „Trebuie să așteptăm”. Când există o acțiune subordonată alteia, ambele având același subiect, limba sârbă preferă exprimarea celei subordonate prin propoziție completiva directă introdusă prin "da" și
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
cele mai multe instalații, intervenția spectatorului este indispensabilă. Creațiile "in situ" ale lui Andy Goldsworthy implică mediul înconjurător ca parte componentă a relației actor/spectator. Sub imperiul percepției sensoriale, privitorul este "instalat" într-un sistem artificial cu un apel la percepția sa subiectivă, ca scop final al aranjamentului artistic. Ilya Kabakov realizează "instalații totale", în care folosește diverse materiale, fotografii sau desene, texte scrise, animate de variații luminoase, uneori pe fond sonor. Alții folosesc doar materialele aflate întâmplător la locul instalației. Ea apare
Instalație (artă) () [Corola-website/Science/304318_a_305647]
-
singur, fără speranță, în haosul existenței. În fața dilemei "Ori, ori" ("Enten - Eller", 1843), pentru a ieși din plictiseala existenței, pendulează între un hedonism rafinat și o disperare fără mijloace de consolare. În sensul lui Kierkegaard, tezele pur teologice sunt adevăruri subiective și nu pot fi nici infirmate, nici confirmate de știință, adică de cunoașterea obiectivă. De aceea, pentru el a opta pentru sau contra unui anumit adevăr subiectiv este o alegere pur arbitrară. Trecerea de la cunoașterea obiectivă la credința religioasă este
Søren Kierkegaard () [Corola-website/Science/298030_a_299359]
-
fără mijloace de consolare. În sensul lui Kierkegaard, tezele pur teologice sunt adevăruri subiective și nu pot fi nici infirmate, nici confirmate de știință, adică de cunoașterea obiectivă. De aceea, pentru el a opta pentru sau contra unui anumit adevăr subiectiv este o alegere pur arbitrară. Trecerea de la cunoașterea obiectivă la credința religioasă este numit de Kierkegaard salt al credinței, deoarece este vorba de acceptarea subiectivă a unor teze care nu pot fi justificate rațional. Credința creștină este pentru el rezultatul
Søren Kierkegaard () [Corola-website/Science/298030_a_299359]
-
de cunoașterea obiectivă. De aceea, pentru el a opta pentru sau contra unui anumit adevăr subiectiv este o alegere pur arbitrară. Trecerea de la cunoașterea obiectivă la credința religioasă este numit de Kierkegaard salt al credinței, deoarece este vorba de acceptarea subiectivă a unor teze care nu pot fi justificate rațional. Credința creștină este pentru el rezultatul făgașului pe care îl împing pe subiect astfel de alegeri care nu au și nu pot avea temei rațional (în sensul că rațiunea nu este
Søren Kierkegaard () [Corola-website/Science/298030_a_299359]
-
muzica simfonică -, mărturisită permanent prin legăturile indestructibile între noile forme și genuri muzicale, sfârșind totuși prin revenirea la același refren obsesiv din "Poarta soarelui" - devenit emblema inconfundabilă a unui compozitor particular. Chiar dacă Anton Șuteu afirma, în singurul său "jurnal componistic subiectiv", obsesiv intitulat " Deschideți poarta soarelui" (București, Arpeggione Publishing House, 2006), cd «în fața acestor coloane sonore mă simt pe deplin împlinit», deoarece muzica sa de scenă a devenit o componentă activă a spectacolului și doar una conjunctural - ambientală, totuși se pare
Anton Șuteu () [Corola-website/Science/311990_a_313319]
-
fiind idealismul obiectiv - iar cealaltă consideră că esența lumii nu există decât ca spirit al individului și tot ce există în lume nu este decât produsul conștiinței individuale din care omul nu poate ieși orice ar face - acesta fiind idealismul subiectiv. "" este un termen cu câteva înțelesuri înrudite. Provine de la "idea", ce la rândul său provine de la grecul "idein" (ἰδεῖν), care înseamnă „a vedea”. Termenul a intrat în limba engleză prin 1743. În înțelesul obișnuit, el în general sugerează prioritatea idealurilor
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
experimentală în esența sa. Pe lângă asta, idealiștii nu sunt de acord cu faptul că anumite aspecte ale mentalului ar fi mai fundamentale. Idealismul platonic afirmă că abstracțiile sunt mai fundamentale pentru realitate decât lucrurile pe care le percepem, pe când idealiștii subiectivi și fenomenaliștii tind să privilegieze experiența senzorială în detrimentul raționamentului abstract. Idealismul epistemologic este o viziune potrivit căreia realitatea poate fi cunoscută doar prin idei, că doar experiența psihologică poate fi sesizată de minte. Idealiștii subiectivi precum George Berkeley sunt în
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
care le percepem, pe când idealiștii subiectivi și fenomenaliștii tind să privilegieze experiența senzorială în detrimentul raționamentului abstract. Idealismul epistemologic este o viziune potrivit căreia realitatea poate fi cunoscută doar prin idei, că doar experiența psihologică poate fi sesizată de minte. Idealiștii subiectivi precum George Berkeley sunt în termeni de lume independentă de minte, în timp ce idealiștii transcedentali ca Immanuel Kant sunt foarte sceptici față de o astfel de lume, susținând idealismul epistemologic, nu metafizic. Astfel Kant definește "idealism"ul ca „aserțiunea că noi niciodată
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
afirmații despre o lume transempirică, dar pur și simplu neagă că această lume este în esență divorțată de mental sau ontologic anterioară acestuia. Așadar, Platon și Gottfried Leibniz afirmă că există o realitate obiectivă și cognoscibilă ce depășește coștientizarea noastră subiectivă—o respingere a idealismului epistemologic—dar propune ideea că această realitate este fundamentată în entități ideale, o formă de idealism metafizic. Nu toți idealiștii metafizici sunt în acord asupra naturii idealului; pentru Platon, entitățile fundamentale au fost forme abstracte non-mentale
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
Kant susțin partea epistemică a idealismului fără a fi încredințați că realitatea este până la urmă mentală; idealiștii obiectivi ca Platon susțin baza metafizică a realității, în real sau abstract, fără să-și restrângă epistemologia la o experiență obișnuită; iar idealiștii subiectivi ca Berkeley susțin atât idealismul metafizic, cât și cel epistemologic. Idealismul monistic susține că conștiința, nu materia, este baza a tot ce există. Este o concepție monistică deoarece susține că există un singur tip de lucru în univers și idealistă
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
că timpul există în afara sufletului”, Ludwig Noiré wrote: "For the first time in Western philosophy we find idealism proper in Plotinus, În orice caz, Plotin nu spune dacă cunoaștem sau nu obiectele exterioare, spre deosebire de Schopenhauer și alți filozofi moderni. Idealismul subiectiv (imaterialism sau fenomenalism) descrie o relație între experiență și lumea în care obiectele sunt nu mai mult decât colecții sau „mănunchiuri” de date ale simțurilor perceptorului. Printre promotorii acestuia se numără Berkeley, episcop de Cloyne, filozof irlandez care a dezvoltat
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
lumea în care obiectele sunt nu mai mult decât colecții sau „mănunchiuri” de date ale simțurilor perceptorului. Printre promotorii acestuia se numără Berkeley, episcop de Cloyne, filozof irlandez care a dezvoltat o teorie numită imaterialism, mai târziu menționată ca „idealism subiectiv”. Potrivit acesteia, indivizii pot să doar să cunoască direct senzații și idei ale obiectelor, nu abstracții precum „materia”, iar însăși existența acestor idei depinde de faptul perceperii acestora - "esse est percipi"; „a fi este a fi perceput”. Arthur Collier a
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
cunoască lumea. Acest argument nu ia în considerare lucrurile ce țin de hermeneutică, în special fundalul filozofiei analitice. Musgrave l-a criticat pe Richard Rorty, precum și filozofia postmodernistă în general, pentru confuzie. A. A. Luce și John Foster sunt alți subiectivi. Luce, în "Sens fără Materie" (1954), încearcă să-l aducă pe Berkeley în actualitate prin modernizarea vocabularului său și punerea subiectelor pe care le-a abordat în termeni moderni. El tratează în carte accentul biblic pe materie și psihologia percepției
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
un număr infinit de minți individuale participante. Un copac nu încezează să existe dacă nimeni nu-l vede doarece mintea lumii proiectează ideea copacului pentru toate mințile. John Searle, criticând unele versiuni ale idealismului, rezumă două argumente importante în favoarea idealismului subiectiv. Primul e bazat pe percepția noastră asupra realității: prin urmare Deși este de acord cu (2) Searle argumentează că (1) este fals și arată că (3) nu rezultă din (1) și (2). Despre al doilea argument spune: Searle susține că
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
este de acord cu (2) Searle argumentează că (1) este fals și arată că (3) nu rezultă din (1) și (2). Despre al doilea argument spune: Searle susține că "concluzia 2" nu rezultă din premise. Idealismul epistemologic este o poziție subiectivă în epistemologie ce susține că ceea ce cineva cunoaște despre un obiect există doar în mintea aceluia. Printre promotori se numără Brand Blanshard. Idealismul transcendental, fondat de Immanuel Kant în secolul 18, afirmă că mintea modelează lumea pe care o percepem
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
tabula rasa", dar vine echipată cu categorii pentru organizarea impresiilor senzoriale. În primul volum al operei "Parerga și Paralipomena", Schopenhauer își scrie propria „schiță de istorie a doctrinei idealului și realului”. El definește idealul ca imagini mentale ce constituie cunoaștere subiectivă. Idealul, pentru el, este ceea ce poate fi atribuit propriilor noastre minți. Imaginile din capul nostru sunt ceea ce cuprinde idealul. Schopenhauer a subliniat că suntem limitați de conștiința noastră. Lumea pe care o vedem este doar o reprezentare sau imagine mentală
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
numără Thomas Hill Green, Josiah Royce, Benedetto Croce și Charles Sanders Peirce. Schelling (1775-1854) afirmă că „I”-ul lui Fichte are nevoie de un non-I, deoarece nu este subiect fără obiect și vice versa. Așa că nu există diferență între subiectiv și obiectiv, adică între ideal și real. Aceasta este „ absolută” a lui Schelling: ideile sau imaginile mentale din minte sunt indentice cu obiectele acestor imagini, care sunt exterioare minții. Idealismul absolut este exprimat în expunerea lui G. W. F. Hegel
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]