12,028 matches
-
dar Ulise știe că gloria sa este un monstru care trebuie hrănit fără încetare. După ce a trăit pe picior mare, Mica Itaca și nici chiar Penelopa nu-l mai interesează. Stă mult la barul "Ulise", pe plaja pentru turiști cu tovarășii săi pe jumătate beți, cu sticlele de whhisky în mână, cântând pe aria din Tipperary. Itaca e încă departe/ Călătoria e lungă/ O dată acolo, o dată dincolo/ Călătorești, călătorești și nu ajungi niciodată, / O dată acolo, o dată dincolo/ Călătorești, călătorești și nu
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
în timp ce naviga, n-a urcat cu gândul această scară! Astfel încât acum scara reală i se părea falsă, și reală cea pe care o visase"206. Desigur, el o regăsește pe Lopy, o fostă logodnică și pe câinele său Argos. Dar tovarășii săi sunt estropiați de către viață (un braț lipsă, pierdut în timpul războiului civil, tuberculoză căpătată în minele de cărbuni din Belgia, degete tăiate într-o uzină germană). Cetatea organizează o serbare pe tema întoarcerii lui Ulise (turismul crește uluitor și trebuie
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
cu un câștig frumușel și fără să fi suferit nici o silnicie". Pelerinii erau bine primiți, hainele lor umede erau uscate lângă vatră și "după ce se îndestulau începeau să-și povestească călătoriile"380. Pe lângă asta, castelanul îi primea pe vechii săi tovarăși de arme și evocau împreună luptele la care luaseră parte. Educația primită de Iulian a făcut din el un tânăr caritabil care dădea de pomană cu modestie celor săraci. Cum oare atunci Iulian a putut să strice această virtute ospitalieră
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
teama câștigă progresiv teren până în momentul funestei revelații, cea unui secret refulat care reapare. Povestea e bine cunoscută. Care este sensul acestei dorințe de ospitalitate care îl stăpânește pe ultimul descendent al casei Usher? De ce această chemare adresată unui vechi tovarăș din copilărie de care nu mai știe nimic de mulți ani? Mai întâi este vorba de a găsi lângă un prieten o societate în lupta cu singurătatea, un reconfort pentru chinul său, o ușurare a bolii sale. Dar și (fiindcă
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
mama, "negru, negru, biet copilaș țigănos și drăgălaș!" El era străin și pentru fiul său. Când vasul Hammerfest se întoarce în cele din urmă, el zboară către vapor ("Nu mai era în toate mințile. Ah! Să plece, să fugă cu tovarășii săi, să vorbească iarăși limba lui, să se simtă în țara lui acolo, pe vas [...] să scape de acest exil, de această moarte!"). Întreg echipajul crede că bucuria de a-i revedea și a-i strânge în brațe îi provoacă
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
străine, întotdeauna oaspete în trecere, fără legătură, fără continuitate, fără contacte autentice cu schimbări de trenuri, legăturile pe care le pierde, mesele proaste, chipurile noi, "ale unor oameni pe care nu-i va revedea niciodată, cu care nu poți fi tovarăș". Dar o asemenea existență, o asemenea libertate sunt vecine cu dezmățul. Gregor Samsa copleșit de culpabilitate rămâne acasă, ca o ființă dezgustătoare. Viața lui de gândac răspunde unei aspirații de care abia dacă îndrăznește să ia cunoștință. Nu e doar
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
culturii moștenite. Și în această lume nouă materialistă și atee, eroul plachează mituri, necesare înțelegerii aventurii sale, pe un pământ care și-a pierdut credința și un spațiu care a pierdut sensul sacrului. Referințele religioase sunt foarte numeroase cu imaginea tovarășilor de suferință care își continuă mersul lor precum poporul evreu 558, cu referințe la Cartea Exodului 559, și în special la orașul lui Ramses (termenul exod este folosit de Kafka la începutul capitolului IX în legătură cu mutarea Bruneldei), referirea la cădere
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
pare să interpreteze evenimentele, dar care - într-un vis cu ochii deschiși care amintește de poveștile cu zâne - le face să se nască direct din gândurile lui. "Bizar" își spune călătorul întorcându-se într-o parte "de parcă aș avea un tovarăș". Și de îndată un om apare lângă el. Nevoia de tovărășie a călătorului solitar este imediat împlinită, nu fără restricții totuși, de vreme ce prezența lui e acolo "parcă pentru a mă stingheri". Ca și mingile de celuloid ale lui Bendemann, omul
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
aspectelor mizerabile faptul că ei "formează un singur popor". Dar o asemenea căldură umană, pentru cel care ezită mereu să treacă pragul, în ciuda dorinței lui puternice de o face, e sursă de angoasă, de culpabilitate, teamă de tentație incestuoasă. Chipul tovarășului său îi apare din momentul descrierii hanului foarte respingător; el notează mișcarea maxilarelor în aceste trăsături descompuse. Călătorul, care este conștient de motivele stingherelii lui (" Totul pare repede bizar unui străin") hotărăște totuși să meargă acolo, poate datorită proprietarilor, un
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
La Kafka: Se vedea ciocârlii zburând sus în cer, dar și rândunici care treceau destul de aproape de capetele călătorilor". În cartea Exodului prepelițele au precedat dăruirea manei de către Dumnezeu pentru poporul evreu în cursul nopții. La Kafka, Karl și cei doi tovarăși se opresc pentru a mânca și devorează cu această ocazie faimosul salam. 560 "Sute de femei îmbrăcate în îngeri, drapate în stofă albă, cu aripi mari în spate, suflând în lungi trompete aurite care străluceau". 561 Pentru studiul comparat al
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
procesele de modernizare care să țină seama de tendințele apărute în dezvoltarea noii societăți. Referirea directă la situația din România nu lasă nici un dubiu asupra modului în care era privită aceasta de la Moscova. „Indiferent dacă ne plac sau nu metodele tovarășului Ceaușescu - sublinia Mihail Gorbaciov -, noi știm că în România s-au făcut multe și în mod obiectiv fiecare își alege metodele sale pe calea progresului și a construcției socialiste”. Liderul sovietic nu scapă prilejul să-i reproșeze interlocutorului faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Dilema României față de relațiile sino-sovietice și privirile binevoitoare către China nu numai că nu i-au mișcat pe chinezi, dar au fost percepute ca neputincioase în a determina o adevărată ruptură cu revizionismul sovietic. Albania a devenit cel mai intim tovarăș al Chinei în lupta antiimperialistă și antirevizionistă; România era privită numai ca un „aliat indirect” al Chinei, și nu ca un iubit tovarăș. Din acest moment până în 1971, China nu a evitat chiar să nu recunoască României statutul de țară
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ca neputincioase în a determina o adevărată ruptură cu revizionismul sovietic. Albania a devenit cel mai intim tovarăș al Chinei în lupta antiimperialistă și antirevizionistă; România era privită numai ca un „aliat indirect” al Chinei, și nu ca un iubit tovarăș. Din acest moment până în 1971, China nu a evitat chiar să nu recunoască României statutul de țară socialistă. în următorii doi ani, România a rămas „primul apărător al partidului chinez” într-un număr de instanțe, ca și înainte. La întâlnirea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
fost făcută și cum a pornit ea, dintr-o cerere imperioasă a Poloniei, ci la noi a pornit cu totul de la alte baze și tovarășii în câteva rânduri au subliniat că în România situația este cea mai bună, este sigură, tovarășii stăpânesc problemele, stau cu picioarele pe pământ. De câteva ori s-a subliniat că în România este o altă situație [...]. Acest document politic este bazat pe asemenea condiții din țara noastră și pe asemenea momente, nu este făcut cum a
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Biroului Politic”. Această din urmă frază arată în mod clar că liderii regimului de la București primiseră asigurări că se bucurau de încrederea conducerii sovietice. Declarația româno-sovietică urma să servească drept model și pentru semnarea unor documente similare cu alte state: „Tovarășii sovietici acordă o deosebită importanță acestui document. Ei, între altele, au spus că după părerea lor se vor semna asemenea declarații și între alte state și guvernul sovietic. în curând, va veni o delegație chineză condusă de Ciu En-lai și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
cu reprezentanți ai Partidului Muncitoresc Socialist Ungar și ai guvernului ungar; în urma discuțiilor purtate, a fost dat publicității comunicatul comun de la 25 noiembrie 1956”. Conducerea PMR a luat asupra sa și inițiativa acordării de azil grupului Nagy, „lucru cu care tovarășii unguri au căzut de acord”. Chiar dacă a „răpit” sovieticilor paternitatea ideii privind aducerea lui Nagy în România, Gheorghiu-Dej a recunoscut Moscovei calitatea de „centru al întregii mișcări muncitorești internaționale”, iar pentru proletariatul rus aceea de „avangardă a proletariatului revoluționar internațional
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
iugoslavi, în frunte cu ambasadorul, aproape că nu pierd ocazia de a ne arăta atenția lor. Acest lucru este observat și de diplomații prieteni, care deseori se interesează asupra stadiului relațiilor noastre cu iugoslavii. De fapt, față de această chestiune și tovarășii sovietici au arătat un interes, întrebându-ne uneori”. Acest interes era explicat prin faptul că iugoslavii au remarcat întârzierea cu care presa română a luat atitudine față de divergențele ideologice dintre ei și celelalte țări de democrație populară. Alexandru Câmpeanu, corespondentul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ținut în așa fel încât să nu fie adus nici un prejudiciu, cât de mic, ameliorării relațiilor ce se prefigurează între Iugoslavia și celelalte țări socialiste”. Liderul sovietic menționa că judecarea lui Nagy înainte de Consfătuirea de la Moscova „poate influența negativ poziția tovarășilor iugoslavi în sensul participării lor la consfătuirea menționată”, cu atât mai mult cu cât, după întâlnirea de la începutul lui august, „se observă o tendință favorabilă din partea organelor de stat, de partid și a presei din Iugoslavia față de dezvoltarea prieteniei și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Situația geopolitică a Ungariei, aflată la intersecția Europei Centrale cu Balcanii, prezența unei lungi frontiere cu Iugoslavia „revizionistă” au contribuit la transformarea Ungariei într-un punct strategic important în planurile militare ale Kremlinului. După procesul lui L. Rajk și al tovarășilor săi din septembrie 1949 de la Budapesta, în cadrul căruia activiștii mișcării comuniste ungare au fost acuzați de activitate antistatală, în folosul „clicii lui Tito”, granița iugoslavo-ungară a devenit arena concentrării unui mare număr de unități și de tehnică militară, astfel apărând
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
nota din noiembrie 1955 a MAE, de exemplu, se menționa: „Detensionării relațiilor dintre Ungaria și Iugoslavia i se opune faptul că ungurii nu întotdeauna sunt suficient de diplomați în relațiile cu colegii iugoslavi. Conform observațiilor ambasadorului român în RPU, Cleja, tovarășii unguri se poartă neprietenos cu iugoslavii; lucrătorii MAE al RPU vorbesc cu ei la recepții cu un ton de superioritate, deseori îi contrazic în chestiuni neimportante, uneori sunt grosolani. Iar din partea diplomaților iugoslavi în relațiile lor cu ungurii se observă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
au apărut în contextul continuării apropierii URSS și a aliaților ei de Iugoslavia: muncitorilor nu le era clar de ce în toamna anului 1949 pe Tito nu-l numeau altfel decât „dulău cu lanț” al imperialismului american, iar astăzi e numit tovarăș, îi spunea diplomatului sovietic un funcționar al aparatului PMU. Problema originilor cazului Rajk nu putea fi ocolită de corespondentul de la New York Times în interviul luat lui Rakosi la 21 martie. Primul-secretar al CC al PMU a repetat versiunea oficială, potrivit
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și a comuniștilor condamnați împreună cu el (curând după aceasta Tribunalul Suprem al Ungariei a inițiat procedura juridică de reabilitare). Totodată, dorind să fugă de răspundere, primul-secretar al CC al PMU a hotărât să-l facă „țap ispășitor” pe unul dintre tovarășii săi apropiați, pe ministrul Apărării din anii ’48-1953, Mihaly Farkas, care a fost într-adevăr implicat în organizarea represiunilor. Prin hotărârea Plenarei din martie 1956 a CC al PMU a fost creată o comisie specială de partid pentru studierea cazului
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
trecut despre partid, Enver sau Marx. Situația intelectualilor în cele două societăți avea atâtea în comun încât nu ne surprinde să aflăm că cineva a putut fi ales președinte al Partidului Democrat după ce subiectul tezei sale de licență fusese Gândirea tovarășului Enver Hoxha despre estetică. O importantă contribuție la îmbogățirea esteticii noastre. Democrații n-au obținut decât 30% din voturi pe când Partidul Muncii a avut peste 67%. Al treilea partid în ordinea rezultatelor, care s-au limitat pentru el la cca
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
muncii lor cinstite”. Ce invidie trebuie să fi stărnit subtilitatea intelectuală a lui Justinian în rândurile comuniștilor fideli. Adeziunea patriarhului la marxism reprezenta o problemă serioasă pentru ceilalți comuniști care încercau să intre în grațiile lui Gheorghiu-Dej. Toată lumea bună a tovarășilor știa că Justinian se bucura de favorurile lui Dej. Patriarhul îl adăpostise pe acesta într-un moment de restriște, iar după ce apele s-au liniștit relațiile între cei doi au continuat prin vizitele făcute la Patriarhie de copiii lui Dej
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
fiind demis în 1952 și anchetat (pp. 241-259). Adjunctul ministrului, Gh. Pintilie, poate fi cel mai bine caracterizat prin „perlele” debitate la întâlnirile cu „activul” (pp. 132-152, 156-161), unde orice problemă „rămâne de frământat”: „La noi n-au ce căuta tovarășii care cred în Dumnezeu”, ortografiat în 1949 cu majusculă (p. 145); „Dacă unul zice ceva în cârciumă l-am luat, și pe adevăratul bandit l-am lăsat” (p. 148); „O altă metodă: vedem pe un preot curvar, pe care l-
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]