12,312 matches
-
subjugat de farmecele trupeșelor tahitiene atât de filotime, privind oferta atractivă și irezistibilă a nurilor ispititori și provocatori: "Qui sommes-nous? D-où venons-nous? Qù allons-nous?" ("Cine suntem? De unde venim? Încotro mergem?") (Paul Gauguin) "Deci a venit și toamna cu palele-i tristeți Și curg încete frunze și-s pașii mai înceți Pe-arginturile minții tresaltă întrebări, Cum joacă pe icoană lumini de lumânări." (N. Labiș) Și iată-ne în luna decembrie, când toți creștinii de pe mapamond sărbătoresc Nașterea Domnului. Frigul începe să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Încât atât de beat eu n-am fost niciodată. O, arbore puternic, tăcut și solitar Ne vom vedea din ce în ce mai rar Tu ești simbolul forței ce urcă pân' la nor În timp ce eu, neobservat, spre asfințit cobor. Și atunci mă invada o tristețe maladivă și o revoltă greu disimulată, împotriva hahalerei de Adam străbunicul meu făcându-mă să caut degrab-o scurtătură și să-i aplic o corecție corporală binemeritată pentru impardonabilul act de vandalism comis, subtilizând și înfulecând, cu o inconștiență condamnabilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Bursier postdoctoral și asistent de cercetare la Universitatea Laval din Québec-Ville, Canada / 190 Câteva rânduri Paginile care urmează nu au nici o legătură cu un "jurnal" ținut riguros, zi de zi, jurnalul unei autobiografii curente sau intelectuale. Totul a început cu tristețea asociată unei istorii de dragoste sfârșite prost. De fapt, una dintre sutele de istorii de dragoste terminate prost în ziua de 8 iunie 1998 în lumea largă. Foarte repede mi-am dat seama că paginile pe care le scriam "terapeutic
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pseudo-vintage, gen pornografie rusă fabricată special pentru trupele de pe frontul anului 1917. În sală, cel mult zece spectatori. Imposibilitatea limbii franceze de a reda substanța filmului; propoziții de genul "ce faci mă boule?" sunt traduse cu "ça va l'abruti?". Tristețe maximă la ieșire în Geneva gri, în ploaia gri, persistentă. 11 februarie 1999 Citit la ora trei dimineața: Femeia este un animal fără blană, dar nu știu cum se face că este vânatul cel mai râvnit de toată lumea". Autorul are un nume
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
România". Chiar așa mi-a spus, "focul pe România", în timp ce ridica ușor spre bărbie o bară încărcată cu 50 de kilograme pentru a lucra mușchii deltoizi. Părea vesel și sincer. Iar eu am fost tare trist după acest episod, o tristețe profundă și inexplicabilă. De ce poartă Masek din Cenușă și diamant, ochelari negri? Răspuns dat chiar de el însuși: Pentru că dragostea de patrie nu a fost reciprocă". Am recitit Craii de Curtea-Veche în scurta vacanță de Paște. La sfârșit am impresia
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
stă scris cu litere mari: CUMPĂR PĂR, cantinate mare, lungime X centimetri, numai în data de... decembrie.) 6 decembrie 2001 Particip cu statul de auditor liber la un curs de teologie protestantă. Citat din Luther: Nu suntem mântuiți doar prin tristețea noastră". Publicul din sală este extraordinar: doi-trei pastori în ceea ce s-ar putea numi "formare continuă", câțiva studenți, printre care se distinge asistenta profesorului titular de curs. O elvețiancă de o distincție și frumusețe absolută, rasată, cu foarte mulți bani
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
fascinație, acest sentiment de "disperare" în fața rafturilor pline de cărți în biblioteca de patru milioane de volume a Universității Laval din Canada. Bucuria că mă găsesc într-o bibliotecă ce conține aproape tot ce a scris omenirea mai de preț, tristețea că imensa majoritate a cunoașterii de acolo îmi va rămâne pe veci necunoscută din cauza neputinței mele mentale și fizice de a citit tot. Momentele unice când citeam la ore târzii de noapte, pierdut între rafturile kilometrice, cu sentimentul acut că
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
în spatele benzinăriei, între un tomberon și o ieșire de urgență. Nu strică nici un radio mic sau un MP3 player, fie pentru orele nesfârșite de așteptare din vamă, unde autocarele sunt oprite adesea fără nici un motiv aparent, fie pentru a învinge tristețea nopților în care mașina înghite kilometru după kilometru, iar gândurile zboară aiurea, la fel de toxice și greu de suportat ca și oboseala adunată în oase. Miile de kilometri din autocar te ajută să descoperi o altă Europă, care nu se vede
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
făcea ravagii la Geneva (să nu uităm, orașul de adopție a Regelui Mihai), sau pur și simplu teribila ură de sine românească, greu de purtat și paralizantă din punct de vedere social iată doar câteva cauze ale dramei actuale. Ce tristețe! BEEONEprepaid telephone card. Puteți compune mai multe numere de apel gratuite unde sunteți întâmpinați de o voce (în cele mai multe cazuri feminină) care vorbește, pe lângă engleză și franceză și shqip, russki, swahili, thai, lingala (sună ca un cuvânt din Kama-Sutra, dar
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
intens până la vârsta de 25-26 de ani, fiindcă după aceea devine brusc femeie și își pierde gustul. Nu am cum să traduc în cuvine ceea ce (re)simt, și sunt foarte trist. George Steiner vorbea în al său After Babel de tristețea foarte specială a traducătorului care simte că a eșuat în înteprinderea sa. Ei bine, tinerețea pierdută nu se poate traduce fără a eșua în banal, vulgaritate sau poezie. Sau toate trei la un loc. 08 august 2003 Mare, mare foc
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ascunde o adevărată dramă, cea a exilului și a distanței. Tot ceea ce constituia cadrul amintirilor tale se duce, se prăbușește și moare fără ca tu, exilat, să-ți poți face le travail de deuil. Le primești ca vești, ca fapte diverse. Tristețea omului modern, ce-și ia doar animal de companie, rupându-se de firescul lucrurilor. Câinele trebuie sa fie prezent în gospodărie în mod natural, ca paznic și companion de nădejde, nu doar ornament sau tratament pentru diverse nevroze. 4 iulie
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cultură, dar care nu vor (sau nu pot) să scrie un rând. Ceea ce m-a frapat, de când am intrat în camera sa deprimant de aseptică, este faptul că a început să semene din ce în ce mai mult cu Primo Levi. Trist într-o tristețe generală. Bătrâni elvețieni exilați la marginea orașului, deșeuri umane de care nimeni nu mai are nevoie, dopați simultan și cu vitamine și cu tranchilizante. Personalul de îngrijire este compus în imensa sa majoritate din africani și portughezi, care-i privesc
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
umărul ei gol... Din colțul de fereastră deasupra ei veghează, Aceeași lună plină urcând pe cer domol... E liniște, adâncă, doar șipotul din vale, Suspina în vraja nopții și murmura ușor, Iar undeva departe... s-aud încă cavale Cântând mereu tristețea unui pribeag amor...
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Octavian Loghin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93336]
-
limpede că ochii lui îmi spun: „N-avem timp de glume!”. Mă trimise la spețpoliclinica cu mașina corespondentului Scânteii, însoțit de fetița acestuia care, la 14 ani câți avea, știa nu numai rusa, dar și Moscova pe dinafară; avea o tristețe imediată, care mă făcu s-o numesc, în gând, „Netocika Nezvanova” și s-o rog să stea lângă mine cât durează electrocardiograma; acceptă, ținându-mi strâns palma între degetele ei lungi și subțiri; am întrebat-o dacă învață pianul și
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
doctorița, „cum a ieșit? care e adevărul?”. Fetița fu simplă și clară: - Mi-a zis că n-aveți nimic la inimă! - Nu se poate... nu mă minți! Ea clipi des, ca în fața unei situații necunoscute, fără să-și poată modifica tristețea. - Mi-a spus că puteți merge cu hârtia asta la orice doctor din lume... (Nici unul din aceste cuvinte prekrasnaia nu se potrivea cu chipul ei - nu mai întâlnisem acest fenomen de contrast.) Sunteți perfect! I-am cerut, fără rușine, să
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
nu putea fi conștientă, se îndepărtă puțin de mine și îmi zise clar că doctorița mă sfătuiește să-mi fac și analize de zahăr. De ce nu-mi spusese până acum? „Fiindcă ați cântat foarte frumos...” - și pentru prima oară din tristețea ei se contură un surâs. Șoferul - cu blândețea necesară pentru a-l face pe un bețiv să coboare dintr-un taxi - mă liniști în sensul că și el are zahăr și n-a murit din asta, „da’ trebuie să mănânci
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
realității și a adevărului.“ (România liberă, 6 aprilie 1958) Eusebiu Camilar pe culmi (nota V. I.) „Literatura noastră a atins culmi frumoase și pentru că scriitorii nu mai stau cu frunțile încruntate de grija zilei de mâine, ca vechile generații ale tristeții. Din viața patriei noastre răbufnește bucuria, ca florile și ca mugurii.“ („La izvoarele energiei“, România liberă, 30 noiembrie 1958) Slava lui Eusebiu Camilar (nota V. I.) „Ne mândrim și avem tot dreptul să ne mândrim, cu marea dezvoltare a României
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
lui Dumitru Dascălu se bucură de ceea ce li se oferă. Sufletul i se încălzește și vibrează satisfăcut că se află în mijlocul copiilor săi, iar chipul i se luminează la strălucirea de pe fețele și din ochii acestora. Concomitent, bătrânul dascăl trăiește tristețea unei realități dureroase pentru el. Vârsta foștilor săi elevi îi dezvăluie incontestabil dimensiunea senectuții sale. Stau mărturie ridurile adânci de pe obraz, ochii stinși cu albastrul lor decolorat, părul argintiu, trupul împuținat cu spatele adus sub povara toamnelor pe care le
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
de amintiri - a evocat o întâmplare cu mare încărcătură emoțională care îl urmărește și astăzi, spune el. Cu privirile abia strecurate printre pleoapele întredeschise, încercând să străpungă zăgazurile anilor care s-au scurs de atunci, cu glas unduios ce trăda tristețe și regrete, ne-a împărtșit-o și nouă... În ultimul lui stagiu de „expulzare” la țară (după absolvirea clasei a II-a primară) își petrecea mai tot timpul în tovărășia vărului său Adrian, cam de aceeași vârstă cu el, cu care
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
pentru a le retrăi, pentru a-mi potoli setea de ele, pentru a-mi reîncărca sufletul cu parfumul lor nostalgic. Revenirea acasă, adică la izvorul nesecat și emoționant al aducerilor aminte, este pentru mine prilej de bucurie, dar și de tristețe, în același timp. Sunt bucuros că revin în locurile care mi-au legănat și însoțit primii ani de viață, și mă întristez când îmi dau seama că oamenii, împreună cu care am crescut și de la care am primit primele lecții de
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
de sport al Școlii „Al. Vlahuță”, am fost nevoit să merg singur, deoarece cu două zile înainte, pe 22 mai, îl condusesem pe bardul Cordărenilor la locul de veșnică odihnă, alături de iubita lui soție, Adela. În aceste zile încărcate de tristețe, cu sufletul răvășit și îndurerat, i am scris prietenului meu un poem din care reproduc un fragment: ...Acum, Când ai plecat să scrii pentru îngeri, acolo, în împărăția drepților, Colegul și prietenul tău, Vasile Fetescu, cu o lacrimă între pleoape
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
mele; că la gândul de a mă despărți de părinții mei, de frații mei, de prietenii mei, de casa mea, de grădina mea, de munții mei, de Bistrița mea, de libertatea mea, mă simțeam inundat de o așa de chinuitoare tristețe, încât numai cu greutate reușeam s-o disimulez și, cu mai multă greutate încă, s-o înving. Mă văd și acum în tren; în minusculul tren, care străbătea cu așa copilărească vioiciune valea Bistriței până la Bacău. O adevărată jucărie, trenul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
iar vagoanele scârțâiau ca și cum ar fi suferit de reumatism. Și m-am gândit, cu melancolie, că în compartimentele sale micuțe, odată cu valizele pline de albituri, de cărți, de caiete, de borcane cu dulceață, el a dus cândva imponderabila sarcină a tristețelor, a bucuriilor, a visurilor și a iluziilor mele... Călătoria aceasta a fost totuși una din cele mai frumoase din câte am făcut vreodată. Pân-atunci nu umblasem decât cu trăsura, pe drumuri de țară și pe drumuri de munte; căci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
a vieții de afară, a tuturor lucrurilor atunci inaccesibile mie. Peste toate imaginile din epoca aceasta a existenței mele, plutește o umbră nedefinită; din toate lucrurile ce aparțin acelui timp și de care-mi mai aduc aminte, se desprinde o tristețe vagă, un amestec de regret și de nemulțumire, nu de regret și de nemulțumire că ce a fost a trecut, sau nu numai de aceasta, cât mai curând, poate, că ce-a trecut n-a fost altfel decât cum a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
care nu mai intrasem de atâta timp, am avut o vie și stranie impresiune. Da, da, stranie; inefabilă, în orice caz. Căci cum aș putea-o caracteriza altfel, impresiunea aceasta, în care era și atracție și frică și bucurie și tristețe? De demult, odată, casa aceea fusese ocupată de pensionatul Weitzecker, unde am petrecut primii ani de școală secundară. Mai trecusem, e drept, de atunci pe acolo de multe ori, cu dorința de a revedea locurile familiare și de a evoca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]