114,442 matches
-
pe de o parte iarna rusă care va explica, parțial, înfrângerea lui Napoleon, și pe de alta, indiferența naturii la zbaterile spasmodice ale războiului. Oamenii mor, împărații dispar și fulgii, indiferenți, își continuă zborul. Ninge... în timp ce pe circulara din fundal pădurile au dispărut făcând loc norilor. Concretul se derealizează! La ceasul încercării supreme, fiecare își înalță privirea spre cer, mistic sau laic, dar cer! Tolstoi în 1868 La capătul acestei expediții devastatoare, viața se reconstituie și spectacolul o desemnează într-un
Un spectacol de Silviu Purcărete: «Război și pace» la Ljubljana. Teatrul și confruntarea cu epopeea tolstoiană by GEORGE BANU. Corespondență din Paris () [Corola-website/Journalistic/105829_a_107121]
-
ale unui caz la care lucra și nu are de ales, știe că altfel riscă excluderea din Poliția Metropolitană. Totul i se pare fără rost până într-o zi când dă, din întâmplare, peste o maiestuoasă casă abandonată, izolată de păduri, pe marginea unui lac. Locatarii par să o fi părăsit în mare grabă, căci prin ferestre se zăresc o cească de ceai uitată pe o măsuță, niște flori uscate într-un vas și portretul unui copil frumos, făcut de o
Volume incitante: dragoste, spionaj, memorii și istorie… by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105787_a_107079]
-
Chang’an călare pe măgar și Femeia cu buchetul de flori, amintesc de tradiția prozei fantastice chineze și aduc în prim-plan personaje feminine, a căror frumusețe exercită o fascinație irezistibilă, la granița supranaturalului. Altele, cum ar fi Bătălia din pădurea plopilor albi sau Cătușe la degetele mari, au în centru secvențe din realitate văzute prin ochii copiilor. „O copilărie nefericită este o sursă de inspirație inepuizabilă“, consideră Mo Yan, iar micii protagoniști îi oferă ocazia de a povesti, pendulând între
Invitație la lectură by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105843_a_107135]
-
îngenunche, desfăcu parașuta pilotului, o strânse și fugi cu ea cât de departe putu, îngropând-o cât mai bine sub un morman de frunze uscate. Apoi alergă înapoi la pilot și, prinzându-l de încheieturile mâinilor, îl tărî în adâncul pădurii. - Trebuie să stai liniștit. Înțelegi? O să mă întorc, dar să stai fără să scoți un cuvânt. - Chiar așa... am să fac, îi auzi vocea slabă, aproape o șoaptă. Isabelle îl acoperi cu frunze și crengi, dar, când se ridică, văzu
Invitație la lectură by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105808_a_107100]
-
bruma de orgolioasă identitate, în care nu se mai înțelegea cine e mai de dreapta și cine e de stânga sau de care centru, stânga sau dreapta, cu licitații de mântuială, când se adjudecau "în urma unor bătălii de culise ucigătoare" păduri, rafinării, moșii de mii de hectare, lacuri întregi, terenuri de vânătoare, apar personaje cu nume de un comic covârșitor, sugerând vane aspirații către o ascendență aristocratică sau o răsunătoare faimă de mahala: Coriolan Pomposu, Elefterie Teoforu, Bebe Burtosu, Ică Gorun
Dinu Săraru, un romancier pentru toate anotimpurile… by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105826_a_107118]
-
se așeze în curentul limbii și să-și înalțe pânzele în direcția în care sufla duhul ei”. Să nu uităm nici ce scria George Călinescu despre marele poet: ”Ape vor seca în albie și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate și câte o stea va veșteji pe cer, în depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale”. Așa cum afima Lucian Boia în volumul
Cu Eminescu deschidem toate porțile spiritului by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105854_a_107146]
-
trebuie să lupte încă odată pentru supraviețuire. „Nu știa cine erau acei bărbați, iar agenții nu-i puteau spune. Aveau fețele acoperite cu măști de incendiu, așa că nu puteau vorbi ca să o liniștească sau să se identifice. Arătară spre capătul pădurii în timp ce Ariana se zbătea. Îl striga pe Jorge într-una, dar el nu putea s-o audă. Se lupta cu flăcările împreună cu ceilalți bărbați. Înainte ca vreunul dintre ei să-și dea seama ce se întâmplase, Ariana dispăruse, purtată spre
Invazie de cărți emoționante cu „acoperiți” și spioni by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105869_a_107161]
-
Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir”. În 1918, între mănăstirea Curchi și schitul care aparținea mănăstirii intervine un conflict, care duce la despărțirea lor. În octombrie 1959 "schitul Pripiceni-Curchi" se desființează, iar averea este confiscată (80 ha. pământ arabil, 25 ha. pădure, o moară și o oloiniță), călugării la rândul lor sunt transferați la mănăstirea Căpriana. Chiar în altarul bisericii „Adormirea Maicii Domnului” se înființează bucătăria unei cantine a spitalului TBC, instalat în mănăstire. Până în anul 1961 edificiile mănăstirii sau aflat sub
Mănăstirea Pripiceni-Curchi () [Corola-website/Science/333928_a_335257]
-
călduroase din silvostepa din sud-estul Europei (inclusiv în România și Republica Moldova), Asia Mică și vestul Asiei. În România este mai des întâlnită în sudul Olteniei și Munteniei, sudul Banatului, sud-estul Moldovei și în mai multe localități din Dobrogea. Preferă liziera pădurilor, tufărișurile, coastele sau viroagele cu loess sau stâncile unde există vegetație arbustivă sau arborescentă. Are spatele cafeniu, brun-gălbui sau brun-cenușiu cu o dungă mediană longitudinală deschisă pe fiecare solz. Abdomenul este galben. Se hrănește cu șopârle de ziduri, gușteri, hârciogi
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
în toată Dobrogea. Izolat, se întâlnește la vest de Galați. A fost semnalat în următoarele județe: Șarpele rău este o specie euritopă, xerofilă și termofilă, fiind iubitor de căldură și de locuri uscate. Trăiește în stepă deschisă, în silvostepă, prin pădurile de stepă și de munte nu prea umbrite, la marginile pădurilor de stepă, în tufărișurile din apropierea drumurilor, în semideșert, în nisipurile și pantele pietroase și argiloase tari de munte acoperite cu vegetație (arbori și arbuști), în grohotișurile pietroase și printre
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
fost semnalat în următoarele județe: Șarpele rău este o specie euritopă, xerofilă și termofilă, fiind iubitor de căldură și de locuri uscate. Trăiește în stepă deschisă, în silvostepă, prin pădurile de stepă și de munte nu prea umbrite, la marginile pădurilor de stepă, în tufărișurile din apropierea drumurilor, în semideșert, în nisipurile și pantele pietroase și argiloase tari de munte acoperite cu vegetație (arbori și arbuști), în grohotișurile pietroase și printre stânci, pe pantele vâlcelelor și ravenelor, pe malurile râpelor, pe coastele
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
alte locuri similare. În munți se urcă până la o altitudine de 2000 metri deasupra nivelului mării. În Caucaz se întâlnește la înălțimi de până la 1500-1600 m. În România șarpele rău trăiește în silvostepă în locuri uscate și călduroase. Preferă liziera pădurilor, preajma tufișurilor, pantele sau viroagele cu loess sau stâncăriile, unde există o vegetație arbustivă sau arborescentă. Ca adăposturi servesc galeriile rozătoarele (popândăilor și gerbililor), fisurile solului, golurile din grămezile de pietre, grohotișurile pietroase din vâlcelele de stepă, tufișurile, golurile de lângă
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
în hrana exemplarelor studiate au fost găsite reptile - șopârla de câmp ("Lacerta agilis"), șopârla de iarbă ("Podarcis tauricus"), șopârla de stâncă ("Darevskia saxicola") și șarpele de casă ("Natrix natrix"), păsări - presura ("Emberiza") și mamifere - popândăi ("Spermophilus"), arvicoline ("Arvicolinae"), șoareci de pădure ("Apodemus sylvaticus"), hârciogi ("Cricetidae") și chițcani ("Soricidae"). În regiunea Astrahan șarpele rău din regiunile de semideșert se hrănește cu șopârle de nisip ("Eremias arguta") și șopârle rapizi ("Eremias velox") (31,5%), șopârle de câmp ("Lacerta agilis") (22,5%), pui de
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
sectoarele Leova și Ștefan-Vodă. trăiește în regiunile de stepă și silvostepă, în semideșerturi pietroase și în pajiștile premontane și montane fiind găsit prin locuri pietroase și nisipoase acoperite cu plante, tufișuri, lunci, pe pante stâncoase acoperite cu arbuști, la marginea pădurii și în pădurile rare riverane și de stepă. În munți, este găsit la altitudini de până la 2500 m deasupra nivelului mării (în Caucaz). Este deseori găsit în apropierea locuințelor omenești, prin vii și livezi, și chiar în podurile caselor unde
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
Ștefan-Vodă. trăiește în regiunile de stepă și silvostepă, în semideșerturi pietroase și în pajiștile premontane și montane fiind găsit prin locuri pietroase și nisipoase acoperite cu plante, tufișuri, lunci, pe pante stâncoase acoperite cu arbuști, la marginea pădurii și în pădurile rare riverane și de stepă. În munți, este găsit la altitudini de până la 2500 m deasupra nivelului mării (în Caucaz). Este deseori găsit în apropierea locuințelor omenești, prin vii și livezi, și chiar în podurile caselor unde vânează porumbei. Exemplarele
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
nivelului mării (în Caucaz). Este deseori găsit în apropierea locuințelor omenești, prin vii și livezi, și chiar în podurile caselor unde vânează porumbei. Exemplarele capturate de Ion E. Fuhn au fost colectate de pe dealurile stâncoase de lângă Greci (vârful Țuțuiatul, liziera pădurii) sau din lucernierele de la Valul lui Traian, vecine cu o pădurice. Se adăpostește în galeriile popândăilor, gerbililor și rozătoarelor mici, în golurile de sub pietre, fisurile și rigole solului și în scorburile arborilor. În stepa virgină înțelenită se întâlnesc până la trei
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
Bulgaria, Croația, Grecia, Ungaria, Macedonia, România, Serbia, Slovacia, vestul și centrul Turciei. În România a fost semnalată în sudui Olteniei, în câmpia Dunării și în Dobrogea. Lipsește în nord-vestul României, în Transilvania, Moldova și Bucovina. Șopârlița de frunzar trăiește în pădurile de stepă din regiunea de câmpie, ca și în cele din silvostepă, de obicei în porțiunile mai uscate și însorite, cu frunzar și vegetație ierboasă, în luminișuri, rariști sau la lizieră, de-a lungul potecilor. Uneori apare și în regiunile
Șopârlița de frunzar () [Corola-website/Science/333935_a_335264]
-
se înscriau în tradiția misionară veche de secole a Bisericii Ortodoxe Ruse, care a dus Ortodoxia printre mongoli prin călugării Hourg și Varsanufie, precum și prin Sfântul Cuvios Ștefan din Perm (1340-96), care a călătorit în Kazan, dincolo de Munții Urali, până în pădurile Siberiei, pentru a duce ortodoxia păgânilor zirieni. Călugării ruși au propovăduit Ortodoxia încă și mai spre est, în cele din urmă stabilind o rețea de misiuni de-a lungul și de-a latul Siberiei și de-a lungul întregii coaste
Biserica Ortodoxă Americană () [Corola-website/Science/333930_a_335259]
-
în centrul și sudul Europei (inclusiv în România și Republica Moldova), în jurul Mării Caspice, în Turcia, Armenia, Caucaz. În România trăiește în toate provinciile țării, acolo unde găsește condiții favorabile de trai și este ocrotit prin lege. Îi place căldura. Preferă pădurile cu teren uscat și porțiunile însorite, rariștile de foioase cu luminișuri, coastele stâncoase cu tufișuri, ruinele invadate de vegetație. Este un șarpe mare cu o lungime de până la 2 m. Are un aspect zvelt, capul mic și îngust, coada lungă
Șarpele lui Esculap () [Corola-website/Science/333940_a_335269]
-
fost semnalat în următoarele județe: În clasificările mai vechi specia "Elaphe longissima" cuprindea patru subspecii: În prezent specia "Zamenis longissimus" este monotipică (adică nu este împărțită în subspecii) Șarpele lui Esculap este o specie termofilă (îi place căldura) și preferă pădurile cu teren uscat și cu porțiuni însorite, în rariștile de foioase cu luminișuri, pe coaste stâncoase cu vegetație arborescentă și printre ruinele invadate de vegetație. Șarpele lui Esculap se mișcă relativ lent, dar se cațără în arbori cel mai bine
Șarpele lui Esculap () [Corola-website/Science/333940_a_335269]
-
frică și o groază chiar și față de acest șarpe inofensiv, și în zilele noastre întâlnim mulți oameni care îl omoară pe loc odată ce îl observă. Specia este amenințată de fragmentarea habitatului prin extinderea suprafețelor agricole și de pășunat și defrișarea pădurilor. Ca și în cazul mai multor șerpi, această specie este, în general, ucisă de către localnici. Este amenințată și de mortalitatea accidentală pe drumuri, în special în zonele în care specia este relativ comună. Ouăle acestui șarpe care sunt depuse în
Șarpele lui Esculap () [Corola-website/Science/333940_a_335269]
-
Iancule, de mi-ai spune numai minciuni de-astea și de acum încolo!”") și semnează chiar pe patul de moarte o declarație care-l scapă pe fostul arhivar de urmărirea penală. Baronul este proprietar de terenuri arabile, livezi, podgorii și păduri întinse, dar este cu totul lipsit de simț practic, neștiind nici câte moșii mai are, nici pe unde sunt situate și cu atât mai puțin care ar fi valoarea lor. Pus să fixeze prețul vânzării unei livezi, el privește într-
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natură 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 577 hectare. Aceasta include rezervatia naturală omonima (2 ha). Situl reprezintă o arie naturală (abrupturi stâncoase, păduri de foioase, păduri în tranziție, păduri caducifoliate, pajiști ameliorate, pășuni, râuri) încadrată în bioregiunea alpina a Munților Apuseni. Din punct de vedere geologic acesta prezintă în mare parte o zonă de cheiuri (versanți abrupți) săpate în roci metamorfice (gnaise și
Cheile Cernei (sit SCI) () [Corola-website/Science/333950_a_335279]
-
de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natură 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 577 hectare. Aceasta include rezervatia naturală omonima (2 ha). Situl reprezintă o arie naturală (abrupturi stâncoase, păduri de foioase, păduri în tranziție, păduri caducifoliate, pajiști ameliorate, pășuni, râuri) încadrată în bioregiunea alpina a Munților Apuseni. Din punct de vedere geologic acesta prezintă în mare parte o zonă de cheiuri (versanți abrupți) săpate în roci metamorfice (gnaise și feldspați) de apele
Cheile Cernei (sit SCI) () [Corola-website/Science/333950_a_335279]
-
ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natură 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 577 hectare. Aceasta include rezervatia naturală omonima (2 ha). Situl reprezintă o arie naturală (abrupturi stâncoase, păduri de foioase, păduri în tranziție, păduri caducifoliate, pajiști ameliorate, pășuni, râuri) încadrată în bioregiunea alpina a Munților Apuseni. Din punct de vedere geologic acesta prezintă în mare parte o zonă de cheiuri (versanți abrupți) săpate în roci metamorfice (gnaise și feldspați) de apele râului Cerna. Relieful
Cheile Cernei (sit SCI) () [Corola-website/Science/333950_a_335279]