12,621 matches
-
vor aștepta să vină peste două zile. Era iarnă, frig și multă zăpadă. Curent electric la sate nu era. Se întuneca devreme, așa cum este iarna. În ziua cu pricina, mirele își pregăti devreme calul și sania pentru plecare, apoi se îngriji bine și el și, spre seară, porni la drum, în căutarea aceleia care urma să-i fie iubita sa soție, pentru tot restul vieții. Părinții fetei îl primiră foarte bucuroși, îl invitară în casă, unde gospodina umpluse masa cu bucate
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și de copii, care erau patru, trei băieți și o fată. Era o familie pusă bine pe picioare, o familie ce nu ducea lipsă de nimic material. Moș Ion avea o vie foarte frumoasă pe care o lucra și o îngrijea cu multă dragoste, își puse sufletul în ea, doar că cel mai mult timp lucra în ea în zilele de duminică și de sărbători, pentru că, în celelalte zile din săptămână, nu lipsea de la colhoz. Chiar și în ziua de Paști
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
din ei oricine va dori. Nicolae adăugase grădina moșului la grădina sa, mutându-și gardul, dar pomii îi lăsase așa cum îi poruncise moșul ca și mai departe să rămână pentru toți cei ce vor trece pe lângă ei. Îi curăță, îi îngrijește dar nu calcă cuvântul lui moș Anton. Iată, asta-i povestea pomilor lui moș Anton, îmi zise mama. Eu am rămas încântată de această istorioară. I-am spus mamei: - Da’ eu, mamă, de câte ori am luat fructe din pomii lor, niciodată
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
în curtea casei părintești, intră în casă, deschizând ușa la toate odăile, căutând pe mama și pe tata, alergă prin curte, fugi apoi în grădină, unde începuse a cuprinde toți pomii și tufele de vie pe care taică-său le îngrijise toată viața, sperând că, după el, se va îngriji mai departe un copil de al său sau nepot... Își aminti cum bunelul își ridica cu dragoste nepoții pentru a-și alege strugurul pe care-l doreau din via pe care
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
la toate odăile, căutând pe mama și pe tata, alergă prin curte, fugi apoi în grădină, unde începuse a cuprinde toți pomii și tufele de vie pe care taică-său le îngrijise toată viața, sperând că, după el, se va îngriji mai departe un copil de al său sau nepot... Își aminti cum bunelul își ridica cu dragoste nepoții pentru a-și alege strugurul pe care-l doreau din via pe care o ridicase cu măiestrie în sus, care apăra toată
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
are nimic pe dedesubt... Ioniță Dragu roși violent și întoarse capul. Florence scrîșni: ― Ești penibil! ― Dar, draga mea... Șerbănică clipea buimac: Nu văd ce te vexează! O știm cu toții, ai fost totdeauna o cochetă. Splendid, numai că trebuie să te îngrijești. La urma urmelor, un chilot cu picioruș... Spune tu, Ioniță, găsești ceva degradant în asta? ― Taci! țipă doamna Miga apucând o scrumieră de marmură. Taci! Înțelegi să taci?! Melania Lupu o măsură cu ochi micșorați. " Ce se întîmplă cu Florence
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mica cenușăreasă Sluga Dtale sunt. (fuge) În zădar eu nici odată De orice slujbă grea nu fug Și nimenea nu-mi arată Puțintel prieteșug; Las ce-or vrea toți facă, zică, Tac dar am dreptate eu, De-o cenușăreasă mică Îngrijește Dumnezeu. 453 {EminescuOpVI 454} No. 58 Verde frunză foaie lată, Pentru tine Stanco fată Mâncai Vinerea odată Și Lunea niciodată, Dumineca o postii Până mi te dobândii; Pentru tine Stanco fată, Vândui erghelia toată, Rămăsei c-un cal ș-o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cu ei mai mult decât o valiză mică sau un simplu rucsac cu un rând de schimburi, periuță de dinți și mașină de bărbierit. Ar fi surprinzător ca o firmă botezată cu fericitul nume de providențial să nu se fi îngrijit să ofere celor cărora le oferea adăpost temporar, articolele și produsele de igienă indispensabile comodității și bunei desfășurări a misiunii cu care fuseseră însărcinați. O jumătate de oră după aceea, adjutanții se aflau fiecare în patul lui, băgat în pijamaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cu orice preț, Și el, A răspuns că în cazul acesta eu trebuia să fiu singurul agent al autorității aflat în serviciu în capitală, de vreme ce breslele polițienești dispăruseră de nu știu câte săptămâni și că, prin urmare, îmi mulțumea mult că mă îngrijisem de siguranța cuplului și, spera el, și a altora, întrucât nu putea crede că fusese trimis special un polițist numai din cauza celor două persoane care se aflau acolo, Și apoi, Situația devenise dificilă, eu nu puteam să merg mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și i-a spus în ce situație ne aflăm, „i s-ar fi părut urât din partea lui“ să nu ne găzduiască timp de câteva zile. Personalul nu a fost încă angajat, dar are să ne facă el paturile și are să se îngrijească să stăm cât mai confortabil, în circumstanțele date. A vorbit deja cu fiica lui, din Brattleboro, iar ea a consimțit să vină până la han în fiecare zi, să ne gătească masa de seară. Ne asigură că gătește bine. Eu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
valoarea cărților și manuscriselor din încăperea în care mă aflam acum, moștenirea reprezenta o mică avere, bani mai mulți decât ar fi visat vreodată vreunul dintre ei. În ultima clipă, Harry făcuse totuși gestul măreț, pusese cireașa pe tort. Se îngrijise de băieții lui. Am înțeles atunci cât de mult îl subapreciasem. Poate omul ajunsese un drăcușor și un pungaș, dar o parte din el rămăsese copilul de zece ani care își închipuia că salvează orfani din orașele bombardate ale Europei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
sălbatice sau domestice - constată Francis Wolff. În locul lor, societățile noastre post domestice au făcut din animale fie o victimă, fie un fetiș. O victimă a bestiei umane, care le măcelărește, sau un fetiș al oamenilor cu suflet bun, care le îngrijesc. Peste 71 de milioane de familii americane trăiesc cu un animal de companie, pe care au cheltuit în 2008 peste 43 de miliarde de dolari. Trebuie să salvăm deci animalele - și natura în general - de om, marele (și singurul) prădător
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
dar mă urmează. Ne-a povestit neîntrerupt ; ne-a povestit cum a dres drumurile și a astupat gropile, spunîndu-le că o să se poticnească în ele pe lumea cealaltă ; cum au făcut fîntîni, ca să nu le fie sete acolo, fiindcă se îngrijesc mai mult de ce va să fie decît de ce este. Și cum i-a convins pe săteni să ardă grajdurile vechi, în care se încuibase molima, spunîndu-le că e o campanie împotriva Satanei. Ne-am despărțit, la un pahar de izvor
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
printre tinerii din Europa dă o formă statistică acestui paradox : tinerii din țara noastră se îngrijorează cel mai mult în legătură cu sănătatea, dar în același timp obțin și cel mai mare procent de pe continent la afirmația „sînt conștient că nu mă îngrijesc de sănătatea mea atît cît ar trebui”. Altfel spus, la categoria juniori, sîntem pe primul loc la îngrijorare și pe ultimul loc la îngrijire. Ce ne spune acest lucru ? Păi, generalizînd puțin, s-ar zice că sîntem tot mai post
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de doctorat despre ele. Și aceasta în primul rînd deoarece, după cum remarcă el, cîmpul semantic al „îngrijirii” acoperă sau înso țește practic toate activitățile omului, motivat de griji și îngrijorări și străduindu-se să le rezolve purtînd de grijă și îngrijind oamenii, spațiile și bunurile care îi definesc viața. „în acest sens, îngri jirea poartă în sine semințele propriei sale raison d’être, mai ales în context domestic, deoarece a îngriji este prin sine o construcție a domesticității îngrijite.” Spațiul se
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și străduindu-se să le rezolve purtînd de grijă și îngrijind oamenii, spațiile și bunurile care îi definesc viața. „în acest sens, îngri jirea poartă în sine semințele propriei sale raison d’être, mai ales în context domestic, deoarece a îngriji este prin sine o construcție a domesticității îngrijite.” Spațiul se împarte astfel în două : îngrijit, curat, frumos, de o parte, și neîngrijit, murdar, urît, de cealaltă. „în timp ce termenii «curățenie» și «îngrijire» sînt adesea folosiți pentru descrierea casei, tot ce este
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
e profet în țara sa, se spune...), care mi-a atras atenția cît de des revine „îngrijirea” în plîngerile chiriașilor alungați din case de proprietarii de drept. „Cum vine el să-mi spună că e casa lui, dacă eu am îngrijit-o toată viața ! ?”, se revolta un astfel de chiriaș. Îngrijire, domesticire, apropriere, proprietate... Un lanț cauzal care ne scapă, dar care are o perfectă logică pentru cei în cauză. Să îngrijești trotuarul din fața casei, partea ta de fațadă de bloc
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
-mi spună că e casa lui, dacă eu am îngrijit-o toată viața ! ?”, se revolta un astfel de chiriaș. Îngrijire, domesticire, apropriere, proprietate... Un lanț cauzal care ne scapă, dar care are o perfectă logică pentru cei în cauză. Să îngrijești trotuarul din fața casei, partea ta de fațadă de bloc, casa scărilor de pe palierul tău, grădinița aia dintre blocuri, eventual și amărîtul ăla de maidanez care s-a aciuat pe strada ta, toate astea nu se înscriu oare în această „logică
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mi-a împărtășit și „viziunea” ei despre istorie : „știam eu că așa va fi, că au fost și turcii, și tătarii, au fost și comunștii ăștia... dar știam eu că or să plece și ei...”. În fața buldozerelor comuniste, bătrînica își îngrijea via și se bucura de ea, dînd astfel dovadă de convingeri ferme și de curaj. Dar nu de „rezistență anti-comunistă” ! Așa și cu „rezistența prin cultură” : intelectualii își îngrijeau bibliotecile așa cum bătrînica din Snagov își îngrijea via. Accesul la cultură
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
că or să plece și ei...”. În fața buldozerelor comuniste, bătrînica își îngrijea via și se bucura de ea, dînd astfel dovadă de convingeri ferme și de curaj. Dar nu de „rezistență anti-comunistă” ! Așa și cu „rezistența prin cultură” : intelectualii își îngrijeau bibliotecile așa cum bătrînica din Snagov își îngrijea via. Accesul la cultură, a trăi în și prin cultură - atît cît se putea -, asta era ceea ce știau ei să facă mai bine. Dar era, în primul rînd, o bucurie, era ca o
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
buldozerelor comuniste, bătrînica își îngrijea via și se bucura de ea, dînd astfel dovadă de convingeri ferme și de curaj. Dar nu de „rezistență anti-comunistă” ! Așa și cu „rezistența prin cultură” : intelectualii își îngrijeau bibliotecile așa cum bătrînica din Snagov își îngrijea via. Accesul la cultură, a trăi în și prin cultură - atît cît se putea -, asta era ceea ce știau ei să facă mai bine. Dar era, în primul rînd, o bucurie, era ca o iubire interzisă și tocmai de aceea cu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Redacția Universul a adresat acestă întrebare unui grup de 100 de respondenți. Iată, pentru cititorii noștri, ce explicații am primit. Unele grave, altele glumețe, după firea omului. 21 au răspuns: Eu, unul, postesc pentru că așa-i obiceiul. 13 Ca să mă îngrijesc. 13 Ca să mă stimeze vecinii. 1 Ca să fac hatârul soacră-mii. 3 Ca să-mi curăț stomacul. 3 Pentru că așa mi-a lăsat bunică-mea (maică-mea, taică-meu) în testament. 3 Pentru că-mi place fasolea. 4 Pentru că un de post
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
împreună! Tu cu 10 ani, eu de cinci ori pe-atât.“ Numai că el se simțea de fapt foarte bine și în putere. Repertoarul era la îndemână, în biblioteca frumos ordonată, cu toate cotoarele de piele scrise cu litere aurii, îngrijite de mâna aceluiași legător. Încă în cămașa de noapte albă, ornamentată cu niște alambicate broderii albastre, conu Costache se așeză pe un jilț comod, acoperit cu piele întunecată, și se apucă de lucru, așa cum se afla. Părul, de o culoare
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în sfârșit, pe domnul Dan Crețu. L-a adus chiar papa, care a fost să-l ia de la hotel cu trăsura noastră și-un vizitiu din vecini, de la domnul Văleanu, tatăl Elisabetei. Nelu al nostru e bolnav, tot papa îl îngrijește și eu îi duc de mâncare, fiindcă toată lumea e ocupată. Să scriu măcar aici că așteptam venirea străinului cu sufletul la gură, și supărarea cu tăcerea lui Alexandru a trecut pe planul doi. Cât am reușit să văd afară, că
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și înghițea iute, nu-i plăcea să-și piardă timpul mestecând ca oile. Doctorul era foarte bun cu el și-l controla mereu, să nu aibă nici o boală, iar dacă tușea îi dădea hapuri și-i spunea cum să se îngrijească, odată l-a pus să respire aburi de la o oală în care fierbea apă cu sare. Altă dată l-a învățat să dea capul pe spate și să facă gargară, adică să facă „clocot în gât“ spunând a-a-a-a-a. L-a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]