11,773 matches
-
implicit la promovarea în funcție așa cum nici promovarea în funcție nu implică automat înaintarea în grad. Paradoxal, uneori se întâlnește situația când un grad superior ocupă o funcție inferioară unui grad inferior (ex: un comandant de unitate e maior, iar adjunctul său e colonel ). În acest caz nu se mai respectă înțelesul termenului ierarhie militară. Ofițerii, respectiv subofițerii, pot ocupa aceleași funcții indiferent de gradul lor. Aceste funcții au din acest motiv denumiri generice, cum ar fi “ofițer specialist”, "subofițer tehnic
Gradele militare în România () [Corola-website/Science/310949_a_312278]
-
și Ioan Rus. În perioada 1986-1989 a fost redactor al revistelor "Viața studențeasă" și "Amfiteatru". În ianuarie 1990, a fost unul dintre fondatorii Revistei 22 (redactor-șef Stelian Tănase), editată de Grupul pentru Dialog Social, unde a fost redactor-șef adjunct pînă în noiembrie 1992. În această perioadă a primit o bursă de studii în jurnalism din partea United States Information Agency, administrată de Center for Foreign Journalism. A fost într-un "internship" la săptîmânalul de opinie politică și culturală, "The New
Dan Pavel () [Corola-website/Science/310998_a_312327]
-
for Foreign Journalism. A fost într-un "internship" la săptîmânalul de opinie politică și culturală, "The New Republic", din Washington. În 1992, împreună cu Stelian Tănase, fondează prima revistă de științe politice din România, lunarul "Sfera politicii", unde este redactor-șef adjunct pînă în 1995. În 1993, împreună cu sociologul Călin Anastasiu, fondează trimestrialul de științe politice "Polis", unde este redactor-șef adjunct pînă în 1995. În 1994, ocupă prin concurs poziția de lector universitar la Facultatea de Istorie-Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai” din
Dan Pavel () [Corola-website/Science/310998_a_312327]
-
În 1992, împreună cu Stelian Tănase, fondează prima revistă de științe politice din România, lunarul "Sfera politicii", unde este redactor-șef adjunct pînă în 1995. În 1993, împreună cu sociologul Călin Anastasiu, fondează trimestrialul de științe politice "Polis", unde este redactor-șef adjunct pînă în 1995. În 1994, ocupă prin concurs poziția de lector universitar la Facultatea de Istorie-Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, secția științe politice. Împreună cu Emil Boc, Vasile Pușcaș și Vasile Boari alcătuiește un grup de inițiativă care în 1995
Dan Pavel () [Corola-website/Science/310998_a_312327]
-
de „Overlord (Suzeranul)”, dar declanșarea lui a fost amânată până în 1944. Procesul de planificare a fost început în primele zile ale lunii martie 1943 de către „Șeful Statului Major al Comandantului Suprem Aliat” (COSSAC), generalul locotenent Frederick E. Morgan, secondat de adjunctul său american, generalul maior Ray Barker. Planul a fost adoptat și adus la zi în ianuarie 1944 de „Cartierele Generale ale Forțelor Expediționare Aliate” (SHAEF), conduse de generalul Dwight D. Eisenhower. Raza mică de acțiune a avioanelor de vânătoare britanice
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
infanterie parașutată nr. 502 și 506 și Divizia a 101-a aeropurtată. Acest succes a fost datorat în parte unei greșeli de parașutare. Despre deriva de la curs a vaselor de debarcare se povestește că generalul de brigadă Theodore Roosevelt Jr., adjunctul comandantului Diviziei a 4-a, ar fi spus: „We'll start the war from right here” (Vom începe războiul chiar de aici). Până seara, Divizia a 4-a a reușit să facă joncțiunea cu elementele Diviziei a 101-a. Pierderile
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
Tunisia]] și să atace forțele germane din spate. Generalul [[Dwight D. Eisenhower]] a primit comanda supremă în cadrul acestei operațiuni, iar el și-a stabilit cartierul general la [[Gibraltar]]. Forțele navale aliate s-au aflat sub comanda lui amiralului Andrew Cunningham. Adjunctul acestuia din urmă, viceamiralul Bertram Ramsay, a fost cel care s-a ocupat de planificarea întregii acțiuni. Consulul american la Alger Robert Murphy a primit sarcina să obțină informații în legătură cu starea de spirit a forțelor Regimului de la Vichy și să
Operațiunea Torța () [Corola-website/Science/309670_a_310999]
-
dușmani mai vechi. Atât Himmler cât și Göring au salutat decizia lui Hitler, deoarece ambii aveau mult de câștigat din prăbușirea lui Röhm—independența SS pentru Himmler, și eliminarea unui rival pentru conducerea armatei pentru Göring. Pregătind epurarea, Himmler și adjunctul său Reinhard Heydrich, conducător al Serviciului Secret al SS, au construit un dosar cu dovezi fabricate care să sugereze că Röhm fusese plătit cu douăsprezece milioane de mărci de către Franța să-l răstoarne pe Hitler. Ofițerilor superiori din SS li
Noaptea cuțitelor lungi () [Corola-website/Science/309657_a_310986]
-
Liga Ofițerilor Germani, și punând armata în stare de alertă. Hitler se simțea suficient de încrezător în poziția sa, și s-a dus la o nuntă la Essen, deși părea oarecum agitat și îngrijorat. De acolo l-a chemat pe adjunctul lui Röhm la Bad Wiessee și a ordonat liderilor SA să se întâlnească cu el pe 30 iunie. La orele 4:30 în dimineața zilei de 30 iunie 1934, Hitler și anturajul său a luat avionul până la München. De la aeroport
Noaptea cuțitelor lungi () [Corola-website/Science/309657_a_310986]
-
iunie 1952, Gheorghe Gheorghiu-Dej a apărat-o personal pe „tovarășa Anuța“ contra diverselor atacuri. Astfel, Iosif Chișinevschi a afirmat răspicat că „partidul are încredere în tovarășa Anuța, care a adus servicii importante conducerii“. a fost șeful Gospodăriei de partid (1945-1948), adjunct pentru probleme de securitate al rezidenței INU (Direcția de Informații Externe a NKVD) la București și unul dintre comuniștii implicați într-o serie de afaceri sângeroase. În iunie 1945 el a condus echipa care l-a răpit pe fostul lider
Gheorghe Pintilie () [Corola-website/Science/309667_a_310996]
-
pe fostul lider comunist Ștefan Foriș și, în anul 1946, La 30 august 1948, odată reorganizarea Siguranței Statului în Direcția Generale a Securității Poporului, Gheorghe Pintilie a fost numit în gradul de general-locotenent de Securitate, devenind director al DGSP și adjunct al ministrului afacerilor interne. Adjuncții săi au fost Alexandru Nicolschi și Vladimir Mazuru. Pintilie a fost direct implicat în toate acțiunile securiste ordonate de PCR, inclusiv în realizarea experimentului Pitești. Majoritatea deportărilor în lagărul de muncă forțată de la Canalul Dunăre-Marea
Gheorghe Pintilie () [Corola-website/Science/309667_a_310996]
-
Foriș și, în anul 1946, La 30 august 1948, odată reorganizarea Siguranței Statului în Direcția Generale a Securității Poporului, Gheorghe Pintilie a fost numit în gradul de general-locotenent de Securitate, devenind director al DGSP și adjunct al ministrului afacerilor interne. Adjuncții săi au fost Alexandru Nicolschi și Vladimir Mazuru. Pintilie a fost direct implicat în toate acțiunile securiste ordonate de PCR, inclusiv în realizarea experimentului Pitești. Majoritatea deportărilor în lagărul de muncă forțată de la Canalul Dunăre-Marea Neagră au fost aprobate de
Gheorghe Pintilie () [Corola-website/Science/309667_a_310996]
-
fost Alexandru Nicolschi și Vladimir Mazuru. Pintilie a fost direct implicat în toate acțiunile securiste ordonate de PCR, inclusiv în realizarea experimentului Pitești. Majoritatea deportărilor în lagărul de muncă forțată de la Canalul Dunăre-Marea Neagră au fost aprobate de Pintilie și adjuncții săi. El a supravegheat pregătirea plenarei PMR din mai-iunie 1952, când a fost înlăturat de la putere grupul de activiști de partid Pauker-Luca. Conform celor declarate de fostul ministru din perioada comunistă Alexandru Bârlădeanu, „Dej avea multă încredere în el, în urma
Gheorghe Pintilie () [Corola-website/Science/309667_a_310996]
-
repetent, pierzând astfel un an de facultate și implicit și un an de salarizare. Ulterior, după zece ani de la evenimentele din decembrie '89, Marius Mioc i-a dat în judecată pe Traian Sima, fostul șef al Securității Timiș, Radu Tinu, adjunctul acestuia, și Filip Teodorescu, care activase în cadrul Securității în București, pentru arestare ilegală în timpul Revoluției. El a cerut ca daună materială salariul pe un an la nivelul lui 1993, adică primul lui an de angajare, actualizat la rata inflației. După ce
Marius Mioc () [Corola-website/Science/310080_a_311409]
-
regiunilor ucrainene de pe malurile Niprului. În conformitate cu sursele mai înainte menționate, Mihailo a fost cel care a fondat proprietatea de Cihirin și mai apoi propria proprietățile de la Subotiv și de la Novoselți. s-a considerat un nobil, iar statutul tatălui său de adjunct al starostelui Cijirunului i-a făcut pe contemporani să-l considere șleahtic și pe Bogdan. Mai târziu, în timpul răscoalei, Bogdan avea să pună un mare accent pe originile căzăcești ale mamei sale și pe faptele de arme ale tatălui său
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
s-a întors în armată de carieră, unde a făcut cursul de ofițeri de infanterie, apoi a servit în posturi de comandă în regimentul 50 și a fost comandant de pluton în compania condusă de Itzhak Eitan Ulterior a ajuns adjunctul lui Tamari în fruntea unităților de parașutiști. În anul 1986 Yaalon a fost rănit în cursul unui incident cu teroriști la frontiera cu Libanul. Apoi a studiat la Academia Militară de la Kimberley în Marea Britanie. În anul 1987 a fost comandant
Moșe Iaalon () [Corola-website/Science/310174_a_311503]
-
general de brigadă și comandant al forțelor din Iudeea și Samaria. În 1994 a comandant baza de antrenament de la Tzeelim, apoi a stat în fruntea serviciului de contrainformații al armatei. apoi în fruntea Comandamentului de centru.În 1999 a devenit adjunct al șefului Statului Major, secondându-l pe generalul Shaul Mofaz și a comandat lupta pentru reprimarea Intifadei Al Aqsa. Între 2013-2016 Yaalon a îndeplinit funcția de ministru al apărării al Israelului în guverne conduse de Binyamin Netanyahu. În mai 2016 au
Moșe Iaalon () [Corola-website/Science/310174_a_311503]
-
comandantul forței numite " de oțel" și a fost mai pe urmă comandantul zonei militare Beirut. In anul 1983 a fost promovat comandant al frontului de centru al armatei israeliene, iar în 1986 comandant al serviciului de informații al armatei. Ca adjunct al șefului statului major (comandant al serviciului de operațiuni) al armatei, între anii 1991-1995 a comandat Operația Shlomo de aducere în Israel a evreilor Beta Israel din Etiopia. De asemenea a fost însărcinat de primul ministru Ițhak Rabin cu conducerea
Amnon Lipkin-Șahak () [Corola-website/Science/310173_a_311502]
-
sale de comandant și organizator, problemele de sănătate nu i-au permis însă să-și desfășoare activitatea de comandant așa cum și-a dorit și a trebuit, în cursul Războiului de independență al Israelului, să fie ajutat în mare măsură de adjunctul său, generalul Yigael Yadin. La data de 9 noiembrie 1949 s-a retras din cadrul armatei și generalul Yadin i-a urmat în funcția de Șef al Statului Major. În continuare, generalul în rezervă a condus Consiliul pentru probleme științifice de pe lângă
Yaakov Dori () [Corola-website/Science/310170_a_311499]
-
Operația Entebbe de salvare a ostaticilor israelieni capturați de un comando terorist germano-palestinian în Uganda. A fost rănit în timpul participării sale active în Operația Litani în sudul Libanului și și-a întrerupt pentru doi ani serviciul militar. Ulterior a fost adjunct al comandantului brigăzii Golani, în care calitate a comandat trupele care au capturat în Războiul din Liban din 1982 fortul Beaufort și orașele Nabatieh și Jabel Baruk, apoi a fost promovat la comanda brigăzii Golani. Între anii 1988 - 2000 colonelul
Gabi Ashkenazi () [Corola-website/Science/310175_a_311504]
-
petrecut o parte a copilăriei în Statele Unite și vorbea curent engleza) și cu militari francezi din Africa de Nord. Cousteau, a cărui vilă "Baobab" de la Sanary (Var) se găsește față în față cu vila "Reine" a amiralului Darlan (comandantul Marinei franceze și adjunctul lui Philippe Pétain), încearcă să deschidă un dialog între guvernul francez și Aliați. În aceste împrejurări, întreprinde o operațiune de comando împotriva serviciilor de spionaj italiene în Franța, motiv pentru care va primi mai multe decorații militare pentru fapte de
Jacques-Yves Cousteau () [Corola-website/Science/309133_a_310462]
-
PPE și participanții includ, pe lângă Președinția Partidului, toți președinții și prim-miniștrii care sunt membri ai Consiliului și aparțin PPE; președinții Parlamentului European, Comisiei Europene și Consiliului European, precum și înaltul reprezentant pentru afaceri externe, dacă aceștia aparțin PPE; prim-miniștrii adjuncți sau alți miniștri în acele cazuri în care prim-ministrul țării respective nu aparține unui partid membru al PPE (de exemplu, guvernele de coaliție); și, în cazul în care nici un partid membru al PPE nu face parte din guvern, liderul
Partidul Popular European () [Corola-website/Science/309144_a_310473]
-
dedicat tot mai mult muzicii religioase - o mulțime de fragmente de Kyrii sunt datate aparținând anilor 1787 - 1791. Compozitorul a încercat să își asigure un mijloc suplimentar de venit în domeniul muzicii sacre, dovadă fiind numirea sa în funcția de adjunct al lui Leopold Hofmann, capelmaistrul (în ) Catedralei Sfântul Ștefan din Viena. Funcția de adjunct era neplătită, însă Mozart spera ca astfel să îi fie asigurată succesiunea în funcția de capelmaistru, care era remunerată cu 2000 de guldeni. În cursul anului
Recviem (Mozart) () [Corola-website/Science/309252_a_310581]
-
aparținând anilor 1787 - 1791. Compozitorul a încercat să își asigure un mijloc suplimentar de venit în domeniul muzicii sacre, dovadă fiind numirea sa în funcția de adjunct al lui Leopold Hofmann, capelmaistrul (în ) Catedralei Sfântul Ștefan din Viena. Funcția de adjunct era neplătită, însă Mozart spera ca astfel să îi fie asigurată succesiunea în funcția de capelmaistru, care era remunerată cu 2000 de guldeni. În cursul anului 1791, Mozart a fost însărcinat prin intermediari de groful Franz von Walsegg să compună
Recviem (Mozart) () [Corola-website/Science/309252_a_310581]
-
au fost judecate în ședință cu ușile închise și împușcate la Turn pentru spionaj. În timpul celui de al Doilea Război Mondial, Turnul a fost din nou folosit pentru a încarcera prizonieri de război. Unul dintre aceștia a fost Rudolf Hess, adjunctul lui Adolf Hitler, dar numai pentru patru zile în 1941. El a fost ultimul deținut care a fost închis în castel. Ultima persoană executată la Turn a fost spionul german Josef Jakobs, împușcat la 15 august 1941. Execuțiile pentru spionaj
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]